ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 4 aprilie 2011, pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții L.M., L.B.C. și L.K.F. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul Brașov, prin primar, obligarea alternativă a acestora la plata sumei de 2.096.250 RON , cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului de 3.952,30 mp, identificat în CF nr. xx Brașov, sub nr. top inițial T1 identic cu nr. cadastral C1, pe care este situată Școala generală nr. Y Brașov cu terenul aferent, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 245/S/2012, Tribunalul Brașov a hotărât următoarele: A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtul Municipiul Brașov. A admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții L.M., L.B.C. și L.K.F. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, prin primar și, în consecință, a obligat pârâtul Municipiul Brașov să plătească reclamanților suma de 3.644.000 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului de 3.952 m.p., identificat în CF nr. xx Brașov sub nr. top inițial T1 identic cu nr. cadastral C1.

A respins aceeași acțiune a reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A obligat pârâtul Municipiul Brașov să plătească reclamanților suma de 3940 RON, cheltuieli de judecată. La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Inadmisibilitatea acțiunii de față este tratată ca o apărare de fond în raport de existența unor hotărâri judecătorești anterioare cu privire la imobil și prevederile legislației speciale și generale interne care ocrotește proprietatea, precum și corelația dintre aceasta și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drept și obligații, iar conform prevederilor alin. (2) al aceluiași art., el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop. În speță, prin acțiunea promovată, reclamanții tind la valorificarea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat de la antecesorii lor, în condițiile confirmării acestui drept prin hotărâre judecătorească irevocabilă dar și a existenței unui impediment la restituirea în proprietate datorită afectării lui de existența unei construcții reprezentată de Școala Generală nr. Y Brașov, aflată în domeniul public al acestui municipiu.

Din documentația depusă la dosar rezultă afectarea terenului proprietatea reclamanților de construcția unității de învățământ cât și superficia rezultată din această situație de fapt. Dovedită fiind calitatea de proprietar asupra terenului în persoana Municipiului Brașov, statul nu se justifică a fi chemat în judecată într-o acțiune în revendicare, chiar dacă prin aceasta se solicită convertirea proprietății asupra bunului în despăgubiri, reprezentând valoarea de piață a acestuia, astfel că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale a statului. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților s-a dovedit neîntemeiată și a fost respinsă. Reclamanții au promovat pe rolul Judecătoriei Brașov o acțiune cu privire la același imobil, respectiv anularea unor încheieri de carte funciară și rectificarea înscrierilor efectuate în baza acestora, sub nr. 9305/197/2007.

În fond cererea a fost admisă prin sentința civilă nr. 7349 din 29 iunie 2009 a Judecătoriei Brașov, dar respinsă prin decizia civilă nr. 1168/R din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Brașov, aceste două instanțe confirmând calitatea reclamanților de succesori în drepturi ai autorilor lor L.F.Ș., astfel că se justifică această calitate și în prezenta cauză. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit deciziei civile nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, Municipiul Brașov a fost obligat să predea autorului reclamanților, posesia asupra întregului imobil înscris în CF nr. xx Brașov, în această carte funciară fiind înscrise cele două nr. top inițiale T2 și T3, din care face parte și terenul a cărui contravaloare se solicită.

Din conținutul cărții funciare rezultă că pe acest teren a fost construită și înscrisă construcția Școala Generală nr. Y Brașov, anterior fiind preluat de Statul Român, prin Decretul nr. 92/1950 și apoi înscris în proprietatea Municipiului Brașov, ca domeniu public, în baza H.G. nr. 972/2002. Din această documentație rezultă fără dubiu apartenența în proprietatea reclamanților a terenului în litigiu, dar și imposibilitatea predării posesiei acestuia, deși s-a dispus în acest sens în mod irevocabil, cum s-a arătat. Potrivit evidențelor de carte funciară, terenul în litigiu este identificat cu suprafața de 4390 mp în CF nr. zz, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. yy Brașov, iar prin expertiza efectuată de expert ing.

M.R., autorizată A.N.C.P.I., s-a stabilit că suprafața acestuia este de 3952,30 m.p., din care 3584,30 m.p. ocupată de Școala generală nr. Y și 368 mp de str. T.I., potrivit documentației tehnice întocmite de aceasta. Rezultă că întreg imobilul revendicat de reclamanți se află în proprietatea pârâtului Municipiul Brașov, care a fost obligat la predarea posesiei asupra acestuia, contrar susținerilor sale din întâmpinare și nota de ședință depusă la dosar. Existența afectării terenului de școala menționată și calea de acces identificată prin documentația indicată, a determinat reclamanții să solicite obligarea acestui pârât la plata contravalorii bunului, în temeiul art. 480 C. civ.

Nu s-a putut reține susținerea pârâților în sensul că acțiunea reclamanților este inadmisibilă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, de vreme ce aceștia au un titlu de recunoaștere a dreptului lor de proprietate reprezentat de decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003. Existența acestui titlu, coroborat cu imposibilitatea preluării în proprietate cu toate atributele dreptului lor, îndreptățesc pe reclamanți să solicite acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea de piață a imobilului, valoare care a intrat în final în patrimoniul pârâtului Municipiul Brașov, urmare preluării de către stat a terenului, construirii pe acesta a clădirii școlii și afectării lui de strada din intravilanul municipiului.

În caz contrar, deși a fost confirmat în justiție în mod irevocabil dreptul de proprietate al reclamanților, lipsirea lor de plenitudinea prerogativelor acestui drept, ar reprezenta în continuare o privare de bunuri care, combinată cu lipsa totală a despăgubirilor, este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1. Pe de altă parte, zădărnicirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunului lor, asociată cu o lipsă totală de despăgubire, i-ar face pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului lor, garantat de același art. 1 din Protocolul nr. 1. Chiar din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reiese că, atunci când imobilul nu mai poate fi restituit în natură, cum este cazul în speță, urmează să se plătească reclamanților despăgubiri bănești.

Atunci când bunul a fost transmis unui terț, în speță de către stat municipiului Brașov, care a dobândit în mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicării urmează a fi convertit într-o pretenție de despăgubiri, modalitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În speță s-a administrat proba cu expertiza de evaluare, expertul tehnic arh. Ț.E. constatând că valoarea de piață a imobilului este de 3.644.000 RON echivalentă sumei de 839.000 euro, sumă menținută și după analizarea obiecțiunilor formulate la constatările expertului. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brașov prin primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții L.M., L.B.C.

și L.K.F. Prin decizia nr. 99 Ap din data de 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Brașov a respins apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 245/S din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a păstrat-o. A fost obligată apelanta la plata către intimații reclamanți a sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a avut în vedere că în motivarea apelului s-a criticat hotărârea instanței de fond, în sensul că deși s-a reținut că imobilul revendicat se află în proprietatea pârâtului Municipiul Brașov, că titlul acestuia nu a fost desființat iar prin decizia civilă nr. 745/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu s-a constatat vreun drept de proprietate în sarcina reclamanților, prima instanță a admis nelegal acțiunea.

Instanța de fond nu a avut în vedere constatările irevocabile stabilite prin decizia civilă nr. 1168/R/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în soluționarea acțiunii în rectificare de carte funciară. S-a mai reținut că în susținerea căii de atac promovată s-au invocat considerentele și efectele deciziei nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 28/2011 și în consecință, aplicarea prevederilor art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care se consideră că acțiunea reclamanților este inadmisibilă. Prin întâmpinarea formulată de intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

Brașov s-a solicitat admiterea apelului, întrucât acțiunea promovată de reclamanți este neîntemeiată, nefiind urmată procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, reiterându-se excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii pe dreptul comun. Instanța de apel a ținut seama de faptul că prin întâmpinarea formulată de reclamanți s-a combătut apelul și s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a reținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra acesteia și întrucât nicio parte nu a criticat această dispoziție a instanței, este de prisos reiterarea și reanalizarea excepției în prezenta cale de atac.

Pe fondul cauzei instanța de apel a statuat că motivele de apel sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 745/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a recunoscut reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, pârâta Municipiul Brașov fiind obligată să predea antecesorului acestora, posesia întregului imobil situat în Brașov, str. C., înscris în CF nr. xx Brașov. Hotărârea judecătorească menționată a creat în cazul reclamanților o speranță legitimă de a fi puși efectiv în posesie asupra terenului lor și astfel, creanța lor este suficient de bine stabilită încât să constituie o valoare patrimonială, care atrage după sine aplicarea garanțiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

În aceste circumstanțe, obligarea Municipiului Brașov la despăgubiri este motivată, întrucât reclamanții beneficiază de garanțiile oferite de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, soluția instanței de fond fiind justificată în acest sens. Susținerile referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în considerarea Legii nr. 10/2001, sunt nefondate, întrucât acțiunea pe dreptul comun a fost promovată înainte de apariția legii speciale, soluționarea acesteia fiind continuată pe dreptul comun și nu pe procedura prevăzută de legea specială, motiv pentru care nu sunt incidente nici dispozițiile deciziei nr. 27/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brașov, prin primar invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârea recurate, și în consecința trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Brașov, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii formulate de intimații-reclamanți, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a formulat următoarele critici: 1. Deși prin cererea de apel s-au pus în discuție atât chestiuni de fapt, cât și de drept, în cadrul cărora s-a invocat lipsa de identitate dintre bunul relativ la care se afirma că ar exista o hotărâre de restituire și cel față de care se solicita plata de despăgubiri, instanța de apel nu a cercetat acest motiv de apel.

Hotărârea atacată nu cuprinde nicio referire cu privire la apărările pârâtei în legătura cu lipsa de identitate dintre bunul ce a făcut obiectul deciziei nr. 745/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și relativ la faptul că din considerentele acestei decizii reiese, cu adevărat, că reclamanții nu au un bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Totodată, s-a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la chestiunile de drept decurgând din efectele deciziei civile nr. 1168/R din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, ilegalitate existentă și în hotărârea instanței de fond, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. 2. Prin hotărârea pronunțată instanța de apel a realizat o greșită aplicare a legii, fapt ce se regăsește în motivul de recurs reprezentat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cu privire la această susținere s-a arătat, în esență, că singura referire "în drept" a instanței de apel este cea potrivit căreia "(...)Prin urmare, hotărârea judecătorească menționată - decizia civilă nr. 745/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a creat în cazul reclamanților o speranță legitimă de a fi puși efectiv în posesie asupra terenului lor și că astfel, creanța lor este suficient de bine stabilită încât să constituie o valoare patrimonială, care atrage după sine aplicarea garanțiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Opinia recurentului este în sensul că decizia civilă nr. 745/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu a creat în cazul reclamanților o speranță legitimă de a fi puși efectiv în posesie asupra terenului lor și astfel, creanța lor nu este suficient de bine stabilită încât să constituie o valoare patrimonială, care atrage după sine aplicarea garanțiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, invocată de reclamanți ca fiind izvorul dreptului lor de proprietate, nu le-a constatat și nici nu le-a constituit vreun drept de proprietate, dimpotrivă, conservând dreptul Statului Român asupra imobilului.

În final, recurentul apreciază că hotărârea recurată este criticabilă și față de împrejurarea că soluția dată excede prevederilor legale, care se aplica cu precădere. Hotărârile judecătorești depuse în susținerea acțiunii nu pot constitui titluri executorii privind revendicarea suprafeței solicitate sau acordarea de despăgubiri. În consecință, consideră că în mod greșit instanțele au dispus acordarea de despăgubiri, în împrejurări nedovedite, incerte, fără o bază solidă, cu încălcarea flagrantă a legii, în paguba bugetului, în speța, în paguba autorității locale reprezentate de Municipiul Brașov.

Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele ce se vor arăta, impunându-se soluția casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, în considerarea argumentelor ce succed: Prin apelul exercitat împotriva sentinței civile nr. 245/S din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, apelanta pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brașov, prin primar, după detalierea istoricul situației juridice a imobilului până la acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu, a criticat hotărârea instanței de fond, pentru considerentele reținute în baza cărora a pronunțat sentința apelată.

A arătat că deși instanța a reținut că imobilul revendicat se află în proprietatea pârâtului Municipiul Brașov, că titlul acestuia nu a fost desființat iar prin decizia civilă nr. 745/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu s-a constatat vreun drept de proprietate în sarcina reclamanților, prima instanță a admis nelegal acțiunea. De asemenea, a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere constatările irevocabile stabilite prin decizia civilă nr. 1168/R/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în soluționarea acțiunii în rectificare de carte funciară. A invocat în susținerea căii de atac promovată, considerentele și efectele deciziei nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 28/2011 și în consecință, aplicarea prevederilor art. 330 7 alin. (4) C. proc.

civ., motiv pentru care a considerat că acțiunea reclamanților este inadmisibilă. Totodată, apelanta a formulat critici ce vizează lipsa de identitate dintre bunul referitor la care reclamanții au afirmat că există o hotărâre de restituire, respectiv decizia nr. 745/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și cel față de care se solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză. Prin decizia nr. 99Ap din data de 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Brașov, a respins apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brașov, prin primar fiind obligată apelanta la plata către intimații reclamanți a sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Înalta Curte obsevă că în considerentele hotărârii instanței de apel nu există nicio referire la motivele de apel vizând critica referitoare la lipsa de identitate dintre bunul relativ la care reclamanții susțin că există o hotărâre de restituire, respectiv decizia nr. 745/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și cel față de care se solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză, precum și critica referitoare la efectele deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în soluționarea acțiunii în rectificare de carte funciară. Omisiunea instanței de apel de a analiza toate motivele de apel cu care a fost învestită, de a arăta care sunt motivele pentru care cererile apelantei sunt sau nu întemeiate, nesocotește dispozițiile art. 261.alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., care impun ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceste considerente atrag incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vătămarea produsă părții neputând fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii - necercetarea criticilor face imposibilă exercitarea controlului judiciar de instanța de recurs, iar o soluționare a acestora pentru prima dată în această etapă procesuală lipsește partea de un grad de jurisdicție, de posibilitatea supunerii cenzurii unei instanțe a modului de dispunere, prezenta hotărâre având caracter irevocabil. Drept urmare, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., se va admite recursul și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brașov, prin primar împotriva deciziei nr. 99Ap din data de 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2014.