ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4029/2018

HOTĂRÂRE

21.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4029/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. Brașov, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Județului Brașov, Municipiul Brașov, prin primar, C. și D., revizuirea Sentinței civile nr. 14/S/28.01.2008 a Tribunalului Brașov întrucât aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov și a Deciziei civile nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2001, în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate și respingerii cererii de ieșire din indiviziune formulată de C. și D. în contradictoriu cu Statul Român, cu consecința menținerii dreptului de proprietate asupra imobilului menționat în CF nr. x Brașov de către revizuent, conform cotelor indicate în cerere.

În subsidiar, revizuentul a arătat că, dacă instanța va reține imposibilitatea restituirii în natură a imobilului revendicat, poate admite acordarea de despăgubiri la valoarea de piață actuală a imobilului, dar nu mai mică decât sulta încasată de Statul Român în valoare de 1360928 RON, la nivelul evaluării din 23.12.1992, majorată cu rata inflației la care se adaugă prejudiciul cauzat de nefolosința acestui imobil din data depunerii Notificării nr. x/14.09.2001, cu achitarea integrală și imediată.

În motivare, revizuentul-reclamant a arătat următoarele: imobilul descris în cerere a fost naționalizat ilegal, abuziv și fără titlu de Statul Român de la autoarea sa, E., care era exceptată de la această măsură conform art. II din Decretul nr. 92/1950; calitatea lui de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului a fost recunoscută prin Decizia nr. 635/24.04.2008 a S.C. B. S.R.L. Brașov; conform Deciziei CCR nr. 73/1995, în situația de față, dreptul de proprietate al persoanei fizice de la care s-a preluat fără titlu imobilul nu este desființat; prin Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov, (irevocabilă prin Decizia nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a stabilit irevocabil că el este unicul moștenitor descendent al defunctei sale bunici, E., fostă F., născută G., conform Certificatului de moștenitor nr. x/01.09.1998, că imobilul menționat în CF nr. x Brașov a fost preluat de stat fără titlu, nefiind nominalizat în Anexa I a decretului. A mai arătat că nu poate fi recunoscută valabilitatea și legalitatea actului de ieșire din indiviziune încheiat cu o persoană fără nici un drept de reprezentare în fața instanței de judecată, aceasta fiind lipsită de calitatea necesară de reprezentare ori de cea de proprietar legal al imobilului; Sentința nr. 15310/23.12.1992 a Judecătoriei Brașov, nu îi este opozabilă cu autoritate de lucru judecat, fiind lovită de nulitate absolută, aspect decis de Inspecția Judiciară.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. II din Decretul nr. 92/1950, Decizia CCR nr. 73/1995, art. 27 alin. (4), (5) și 6, art. 21 alin. (5), art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La data de 20.08.2018, revizuentul a depus o precizare a cadrului procesual, învederând că se judecă în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Județului Brașov și că sentința a cărei revizuire o solicită contravine Deciziei civile nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov. În drept, a invocat art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 177/S din 17 septembrie 2018 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, respectiv Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 30.07.2018 și vizează, conform precizărilor revizuentului, contrarietatea dintre Sentința nr. 14/S/28.01.2008 a Tribunalului Brașov și Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov (irevocabilă prin Decizia nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curți).

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti "în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit, întrucât ultima dintre hotărârile pretins contradictorii (Decizia nr. 142/Ap/22.11.2000 a Curții de Apel Brașov) a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1134/28.03.2018 a Înaltei Curți, această din urmă fiind o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs ce atrage aplicabilitatea tezei a II-a a art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că termenul de o lună se calculează de la data pronunțării ultimei hotărâri. Or, de la data pronunțării acestei hotărâri (28.03.2018) și până la data înregistrării cererii de revizuire (30.07.2018) a trecut mai mult de o lună, sens în care cererea de revizuire este tardiv formulată.

Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza celorlalte condiții ale cazului de revizuire invocat ori aspectele de fond ale acesteia.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca tardivă.