ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2036/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de intimata S.C. „R.” SRL Brașov împotriva deciziei

nr.79/Ap din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă.

La apelul

nominal s-a prezentat intimatul petent D.D.G., reprezentat de avocatul J.S.,

lipsind recurenta intimată S.C. „R.” SRL Brașov și intimatul Municipiul Brașov,

prin Primar.

Procedura

completă.

Recursul este

scutit de timbru.

Neexistând

cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată și dă

cuvântul părții prezente cu privire la recurs.

Avocatul J.S.,

pentru intimatul petent D.D.G., solicită respingerea recursului pentru motivele

prezentate în notele scrise depuse la dosar, cu acordarea sumei de 7.000.000

lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs (onorariu de

avocat).

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr.4163 din 13 iulie 2001 la Tribunalul Brașov reclamantul

D.D.G. a chemat în judecată Municipiul Brașov prin Primar și S.C. R. SRL Brașov

solicitând să se constate, în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001,

dreptul său la măsuri reparatorii prin echivalent reprezentând diferența dintre

suma de 225.718.800 lei actualizată cu indicele inflației, încasată la data de

9 februarie 1998, în temeiul hotărârii nr.155 din 7 februarie 1997 a Comisiei

Județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și valoarea corespunzătoare a

imobilului situat în Brașov, str.C.Brîncoveanu nr.54, să fie obligat pârâtul

deținător al imobilului să prezinte ofertă în conformitate cu dispozițiile

art.23 alin.1 și art.24 din legea nr.10/2001.

Tribunalul

Brașov prin sentința civilă nr.358 din 28 iunie 2001 a respins acțiunea.

S-a reținut că

prin hotărârea nr.155/7 februarie 1997 a Consiliului județean Brașov – Comisia

județeană de aplicare a Legii nr.112/1995 i s-au acordat petentului D.D.G.

despăgubiri în sumă de 225.718.800 lei pentru imobilul situat în Brașov,

str.C.Brîncoveanu nr.54 înscris în CF 12998 Brașov nr.top 2511/3 și 2512/3

trecut fără titlu în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului

nr.92/1950 din patrimoniul autoarei sale, M.A..

S-a mai arătat

că just S.C.”R.” SRL Brașov a trimis Primăriei Municipiului Brașov care la

rândul ei a înaintat Prefecturii județului Brașov notificarea prin care

reclamantul a solicitat, în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001,

diferența dintre suma pe care a încasat-o în temeiul Legii nr.112/1995,

reactualizată și valoarea actuală a imobilului.

Curtea de Apel

Brașov, Secția civilă prin decizia civilă nr.79 din 24 octombrie 2002 a admis

apelul declarat de reclamantul D.D.G. împotriva sentinței civile nr.358 din 28

iunie 2001 a Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în parte în sensul că a

admis acțiunea și a obligat pe pârâta SC R. SRL Brașov să prezinte acestuia

ofertă de restituire a sumei de 2.650.530.000 lei prin echivalent într-una din

formele prevăzute de art.23 alin.1 și art.24 din Legea nr.10/2001.

S-a considerat

că greșit prima instanță a considerat aplicabile în speță dispozițiile art.36-40

din Legea nr.10/2001 care se referă la măsurile reparatorii prin echivalent sub

formă de despăgubiri bănești, variantă exclusă în speță prin prevederile art.19

alin.2 din același act normativ.

În termen

legal, împotriva deciziei civile nr.79 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel

Brașov – Secția civilă a declarat recurs S.C. R. SRL Brașov solicitând casarea

în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând că potrivit art.19 alin.2

coroborat cu art.36 alin.2 din Legea nr.10/2001 nu avea competența să soluționeze

cererea reclamantului și să emită decizie/dispoziție motivată și ca atare, a

procedat corect înaintând notificarea Prefecturii Brașov.

Recursul

urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:

Consiliul

județean Brașov – Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 prin hotărârea

nr.155 din 7 februarie 1997 a acordat reclamantului D. D.G., în temeiul art.13

alin.2 și art.17 din Legea nr.112/1995, despăgubiri în sumă de 225.718.800 lei

pentru imobilul situat în Brașov, str.C.Brîncoveanu nr.54, trecut fără titlu în

proprietatea Statului Român potrivit Decretului nr.92/1950 din patrimoniul A.M.

Despăgubirile au fost încasate de reclamant la data de 9 februarie 1998.

După intrarea

în vigoare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate

în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, reclamantul a

notificat Primăria Municipiului Brașov și SC R. SRL Brașov solicitând în

temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001 diferența dintre valoarea încasată,

actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului.

Potrivit art.19

alin.2 teza 2 din Legea nr.10/2001 dacă persoanele îndreptățite au primit

despăgubiri, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată

cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului, care se acoperă

prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, în funcție de opțiunea persoanei fizice sau juridice îndreptățite.

Prin alin.2 al

art.1 din Legea nr.10/2001 au fost reglementate măsurile reparatorii prin

echivalent care pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii, acțiuni

la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de

despăgubiri bănești.

Cererile pentru

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare

nominală se adresează Ministerului Finanțelor (art.30 alin.2), cele prin care

se solicită acțiuni se adresează Autorității pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, ministerului de resort sau

administrației publice locale în a cărei rază este sau era situat imobilul (art.35

și art.27 alin.2) iar cele pentru despăgubiri bănești prefecturii în a cărei

rază teritoR.ă se află sau s-a aflat imobilul (art.36 alin.2 din Legea

10/2001).

Legea

nr.10/2001 a prevăzut obligația de a emite dispoziție motivată în sarcina

persoanei juridică deținătoare a imobilului (art.20); dacă restituirea în

natură nu este aprobată sau nu este posibilă deținătorul imobilului este

obligat să facă persoanei îndreptățite, prin decizie, dispoziție motivată, o

ofertă de restituire prin echivalent (art.24).

În speță,

reclamantul nu a solicitat restituirea în natură a imobilului astfel încât

procedura prevăzută de art.20 și/sau 24 din Legea 10/2001 nu este aplicabilă.

Întrucât SC

„R.” SRL Brașov nu are calitatea de persoană juridică deținătoare în sensul

Legii nr.10/2001 aceasta nu are calitatea de a dispune măsuri reparatorii prin

echivalent.

Ca atare,

corect SC „R.” SRL Brașov și Primăria Municipiului Brașov au înaintat spre

soluționare Prefecturii Brașov notificările formulate de reclamant.

Față de

considerentele menționate Curtea va admite recursul va casa decizia curții de

apel și va respinge apelul declarat împotriva sentinței tribunalului pe care o

va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâta SC „R.” SRL Brașov.

Casează decizia

nr.79/AP din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă și

respinge apelul declarat de reclamantul D.D.G. împotriva sentinței nr.358/S din

28 iunie 2001 a Tribunalului Brașov – secția civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 mai 2003.