ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6774/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 25

martie 2003 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții G.A. și G.O. au chemat în

judecată pârâții SC R. SRL Brașov și Municipiul Brașov prin Primar solicitând

ca prin sentință:

- să se dispună desființarea deciziei

nr.165 din 27 februarie 2003 emisă de prima pârâtă în temeiul Legii nr.10/2001;

- să se constate că despăgubirile,

reprezentând măsura reparatorie prin echivalent ce i se cuvine, sunt în sumă de

128.322.683 lei, actualizată cu coeficientul de inflație la data plății.

În motivarea acțiunii reclamanții au

învederat că prin decizia atacată le-a fost respinsă cererea întemeiată pe

prevederile Legii nr. 10/2001 vizând restituirea în natură a apartamentului nr.

7 situat în Brașov și s-a dispus acordarea ca măsură reparatorie de despăgubiri

bănești în sumă de 9.679.299 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 65 din 17

octombrie 1996 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995

iar diferența până la valoarea imobilului prin atribuire de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

S-a susținut că soluția adoptată

este nelegală, netemeinică și inechitabilă întrucât reclamanții au solicitat

tot timpul și doresc și în prezent să primească despăgubiri bănești care să

reflecte într-o mult mai mare măsură valoarea reală a apartamentului,

reactualizată la 128.322.683 lei, sumă ce urmează să fie corectată cu

coeficientul de inflație până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 252 din 20

iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă contestația în

contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Brașov, desființându-se decizia atacată în

ceea ce privește stabilirea măsurii reparatorii prin echivalent pentru

apartament; s-a stabilit că valoarea despăgubirilor este în cuantum de

9.679.299 lei, reactualizată la 128.322.683 lei, sumă ce va fi corectată cu

coeficientul de inflație la data plății; a fost respinsă contestația față de

pârâtul Municipiul Brașov prin Primar pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență că interpretarea rațională și sistematică

a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 trebuie să fie în sensul

că acordarea de titluri de valoare nominală sau acțiuni este incidentă numai în

situația în care între despăgubirile stabilite în baza Legii nr. 112/1995 și

valoarea reală a imobilului există o diferență ca urmare a plafonării

reglementate prin acest act normativ. Textul nu poate să conducă la soluția,

complet inechitabilă, ca persoanelor îndreptățite să li se acorde aceleași

despăgubiri, reactualizate, ca în sistemul Legii nr. 112/1995, pentru că în

acest mod caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 ar fi absolut iluzoriu.

Apelul declarat de pârâtul SC R. SRL

Brașov împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 98 din

15 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov; a fost schimbată în parte sentința în

sensul respingerii contestației ca nefondată.

Instanța de apel a reținut că s-au

încălcat dispozițiile neechivoce ale art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

contestatorii având dreptul, pentru diferența între despăgubirea prevăzută de

Legea nr. 112/1995 și valoarea reală a imobilului, doar la titluri de valoare

sau acțiuni.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și susținând în esență că au fost încălcate prevederile art. 19

alin. (2) din Legea nr. 10/2001; au mai arătat că soluția pronunțată în fond

este cea corectă, solicitând menținerea ei.

Recursul este întemeiat, instanța de

apel aplicând greșit la speță dispoziția legală menționată.

Astfel, contestatorii nici nu au

solicitat acordarea de despăgubiri bănești, în completare, până la valoarea

reală a imobilului, care de altfel nici nu a fost stabilită. Ei au cerut doar

ca despăgubirea acordată prin Legea nr. 112/1995 să fie actualizată, iar

această actualizare se situează în mod cert la nivelul sumei de 128.322.683

lei. Așa fiind, prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost

greșit aplicate la speță.

De altfel, în condițiile în care

contestatorii nu au mai solicitat restituirea în natură a bunului și nu au

înțeles să atace actul de înstrăinare către chiriași, a li se acorda circa 9

milioane de lei despăgubiri pentru un apartament situat în Brașov este departe

de a asigura caracterul reparatoriu și echitabil al Legii nr. 10/2001.

Așa fiind, cum soluția legală și

temeinică este cea pronunțată în fond, Înalta Curte va admite recursul în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va modifica decizia Curții de

Apel Brașov în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții G.A.

și G.O. împotriva deciziei civile nr. 98/R din 15 octombrie 2003 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă.

Modifică decizia Curții de Apel Brașov,

în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC R. SRL Brașov împotriva

sentinței civile nr. 252/S din 20 iunie 2003 a Tribunalului Brașov, secția

civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.