ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 192
din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de
reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, prin care solicita să i se facă o nouă evaluare a unui imobil
situat în Municipiul Brașov.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Printr-o notificare
formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în
natură a imobilului-teren și construcție, situat în Municipiul Brașov, iar prin
Dispoziția nr. 1528 din 08 iulie 2003, Primăria Municipiului Brașov a dispus
acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală.
Împotriva acestei
dispoziții, reclamantul a formulat contestație, iar Înalta Curte de Casație și
Justiție, în urma admiterii recursului promovat de același reclamant, prin
decizia nr. 8890/2005, a admis contestația formulată și a dispus modificarea în
parte a Dispoziției nr. 1528 din 08 iulie 2003, în sensul acordării de măsuri
reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.
Dosarul aferent
dispoziției amintite, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind
înregistrat sub nr. 19340/CC, în vederea soluționării acestuia potrivit
procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior analizării
sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, dosarul
înregistrat sub nr. 19340/CC a fost transmis către societatea de evaluatori
stabilită în mod aleatoriu de către Comisia Centrală în vederea întocmirii
raportului de evaluare.
Ca urmare a
efectuării raportului de evaluare a imobilului solicitat de reclamant, în
conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, Comisia Centrală a
emis, în favoarea reclamantului, Decizia nr. 2394 din 17 iulie 2008
reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 429.075,19 RON, sumă rezultată
în urma deducerii despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987, în sumă de
66.021 ROL, actualizate cu coeficientul de actualizare, respectiv suma de
38.924.81 RON.
În speță, s-a
constatat că reclamantul a încasat despăgubiri la data preluării abuzive,
devenind aplicabile prevederile art. I, alin. (1) din Titlul II al O.U.G. nr. 184/2002
pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, precum și pentru
stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia, potrivit cărora
pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie
1945 și 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent
fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la
cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziției prin care se
soluționează notificarea.
Reclamantul a
valorificat titlul de despăgubire conținut de decizia amintită, în condițiile
O.U.G. nr. 81/2007 privind accelerarea acordării despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv; reclamantul a formulat cererea de opțiune
nr. 5429 din 21 iulie 2008, în temeiul căreia i-au fost acordate despăgubiri în
numerar în 2 tranșe după cum urmează: tranșa I în valoare de 250.000 lei prin
ordinul de plată nr. 2847 din 21 octombrie 2009 și tranșa II în valoarea de
179.075,19 lei prin ordinul de plată nr. 2046 din 22 octombrie 2009.
Autoritatea pârâtă a
făcut evaluarea respectând normele legale iar suma de 429.075,19 lei a rezultat
în urma evaluării și a deducerilor despăgubirilor încasate la nivelul anului
1987 și suma de 66.021 lei actualizată conform indicelui de inflație, rezultând
duma de 38.924,81 lei.
Ca atare,
concluzionează instanța de fond, reclamantului i s-a făcut o evaluare corectă,
cu deducerile aferente, acțiunea acestuia nefiind fondată.
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul.
Motivele de recurs
invocate de recurent conform art. 304
1
C. proc. civ. se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a
legii în ceea ce privește cele două evaluări făcute imobilului situat în
Municipiul Brașov – zona Centrului Civic.
În concret în
motivele de recurs, recurentul arată că în mod nelegal și nejustificat valoarea
imobilului, pentru care s-a stabilit că are dreptul la despăgubire conform
Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a fost diminuată nelegal cu suma de 30.000
Euro cu ocazia celei de a doua evaluări a imobilului.
Recurentul arată că
această sumă a fost însușită nelegal de intimata Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților, iar soția sa a fost forțată să semneze al doilea
raport de evaluare cu privire la un cuantum al despăgubirilor care nu
corespunde valorii de circulație al imobilului.
La dosar,
intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat pe motiv că în cauză au fost respectate dispozițiile
privind valorificarea titlurilor de despăgubire conform Titlului VII din Legea
nr. 247/2005, iar în baza cererii de opțiune din 21 iulie 2008,
reclamantul-recurent a încasat, în două tranșe suma în numerar stabilită cu
titlu de despăgubire.
Analizând recursul
declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat
pentru următoarele considerente.
Sentința atacată,
deși succint motivată este legală în ceea ce privește soluția de respingere
dispusă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Cele susținute în
acțiunea formulată la data de 27 mai 2010 și în motivele de recurs nu pot fi
reținute deoarece pe de o parte, în cauză procedura de despăgubire efectivă a
recurentului a fost încheiată la data de 22 octombrie 2009 prin încasarea sumei
reprezentând ultima tranșă din despăgubirile necontestate, fiind finalizate
procedura specială administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
iar pe de altă parte cele susținute de recurent privind fraudarea sa cu o
pretinsă sumă de 30.000 Euro și schimbarea frauduloasă a cererii de opțiune
reprezintă aspecte de natură penală care nu pot forma obiectul verificării
legalității unei proceduri administrative.
Iar în cauză, Curtea
constată că au fost respectate de intimată dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007 și
ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind „valorificarea titlurilor de
despăgubire”, prin încasarea efectivă a despăgubirilor.
Astfel, în cazul
supus judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,
reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren și construcție,
situat în Municipiul Brașov.
Prin Dispoziția nr.
1528 din 08 iulie 2003, Primăria Municipiului Brașov a dispus acordarea de
măsuri reparatorii sun formă de titluri de valoare nominală.
Împotriva acestei
dispoziții, reclamantul a formulat contestație, iar Înalta Curte de Casație și
Justiție, în urma admiterii recursului promovat de același reclamant, prin
decizia nr. 8890/2005, a admis contestația formulată și a dispus modificarea în
parte a Dispoziției nr. 1528 din 08 iulie 2003, în sensul acordării de măsuri
reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.
Dosarul aferent
dispoziției amintite, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind
înregistrat sub nr. 19340/CC, în vederea
soluționării acestuia potrivit procedurii administrative prevăzute
de
Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Din analiza
raportului efectuat de societatea de evaluare desemnată, a rezultat că
evaluarea imobilului notificat de reclamant nu s-a realizat în concordanță cu
Standardele Române de Evaluare, ceea ce contravine dispozițiilor legale
cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările
ulterioare, potrivit cărora evaluarea imobilelor,
ce intră sub incidență
actului normativ, se efectuează în conformitate cu Standardele Internaționale
de Evaluare,
motiv
pentru care dosarul aferent Dispoziției nr. 1528/2003 emisă de Primăria
Municipiului Brașov
a
fost transmis unui alt evaluator, în vederea refacerii raportului de evaluare,
potrivit dispozițiilor legale, la care am făcut referire mai sus.
Ca urmare a
efectuării raportului de evaluare a imobilului solicitat de reclamant, în
conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, Comisia Centrală a
emis, în favoarea reclamantului. Decizia nr. 2394 din 17 iulie 2008
reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 429.075,19 RON, sumă rezultată
în urma deducerii despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987, în sumă de
66.021 ROI., actualizate cu coeficientului de actualizare, respectiv suma de
38.924.81 RON.
Astfel, în speță, s-a
constatat că reclamantul a încasat despăgubiri la data preluării abuzive, devenind
aplicabile prevederile legale enunțate mai sus, precum și dispozițiile art. I,
alin. (1) din Titlul II din O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 10/2001, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru
accelerarea aplicării acesteia, potrivit cărora pentru actualizarea
despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 și 22
decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an
prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/
dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziției prin care se soluționează
notificarea.
Mai mult. reclamantul
a valorificat titlul de despăgubire conținut de decizia amintită, în condițiile
O.U.G. nr. 81/2007 privind accelerarea acordării despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, reclamantul a
formulat cererea de opțiune nr. 5429 din 21 iulie 2008, în temeiul căreia i-au
fost acordate
despăgubiri în numerar în 2 tranșe după cum urmează:tranșa I în valoare de
250.000 lei prin ordinul de plată nr. 2847 din 21 octombrie 2009 și tranșa II
în valoarea de 179.075,19 Iei prin ordinul de plată nr. 2046 din 22 octombrie 2009.
Față de cele expuse
mai sus. Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge
recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de
instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul A.G. împotriva sentinței nr. 192 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.