ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 192 din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care solicita să i se facă o nouă evaluare a unui imobil situat în Municipiul Brașov. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren și construcție, situat în Municipiul Brașov, iar prin Dispoziția nr. 1528 din 08 iulie 2003, Primăria Municipiului Brașov a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală.

Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a formulat contestație, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma admiterii recursului promovat de același reclamant, prin decizia nr. 8890/2005, a admis contestația formulată și a dispus modificarea în parte a Dispoziției nr. 1528 din 08 iulie 2003, în sensul acordării de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești. Dosarul aferent dispoziției amintite, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 19340/CC, în vederea soluționării acestuia potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Ulterior analizării sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, dosarul înregistrat sub nr. 19340/CC a fost transmis către societatea de evaluatori stabilită în mod aleatoriu de către Comisia Centrală în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Ca urmare a efectuării raportului de evaluare a imobilului solicitat de reclamant, în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, Comisia Centrală a emis, în favoarea reclamantului, Decizia nr. 2394 din 17 iulie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 429.075,19 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987, în sumă de 66.021 ROL, actualizate cu coeficientul de actualizare, respectiv suma de 38.924.81 RON. În speță, s-a constatat că reclamantul a încasat despăgubiri la data preluării abuzive, devenind aplicabile prevederile art. I, alin. (1) din Titlul II al O.U.G.

nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia, potrivit cărora pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziției prin care se soluționează notificarea. Reclamantul a valorificat titlul de despăgubire conținut de decizia amintită, în condițiile O.U.G.

nr. 81/2007 privind accelerarea acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv; reclamantul a formulat cererea de opțiune nr. 5429 din 21 iulie 2008, în temeiul căreia i-au fost acordate despăgubiri în numerar în 2 tranșe după cum urmează: tranșa I în valoare de 250.000 lei prin ordinul de plată nr. 2847 din 21 octombrie 2009 și tranșa II în valoarea de 179.075,19 lei prin ordinul de plată nr. 2046 din 22 octombrie 2009. Autoritatea pârâtă a făcut evaluarea respectând normele legale iar suma de 429.075,19 lei a rezultat în urma evaluării și a deducerilor despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987 și suma de 66.021 lei actualizată conform indicelui de inflație, rezultând duma de 38.924,81 lei.

Ca atare, concluzionează instanța de fond, reclamantului i s-a făcut o evaluare corectă, cu deducerile aferente, acțiunea acestuia nefiind fondată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul. Motivele de recurs invocate de recurent conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește cele două evaluări făcute imobilului situat în Municipiul Brașov – zona Centrului Civic. În concret în motivele de recurs, recurentul arată că în mod nelegal și nejustificat valoarea imobilului, pentru care s-a stabilit că are dreptul la despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a fost diminuată nelegal cu suma de 30.000 Euro cu ocazia celei de a doua evaluări a imobilului.

Recurentul arată că această sumă a fost însușită nelegal de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar soția sa a fost forțată să semneze al doilea raport de evaluare cu privire la un cuantum al despăgubirilor care nu corespunde valorii de circulație al imobilului. La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe motiv că în cauză au fost respectate dispozițiile privind valorificarea titlurilor de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar în baza cererii de opțiune din 21 iulie 2008, reclamantul-recurent a încasat, în două tranșe suma în numerar stabilită cu titlu de despăgubire. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.

Sentința atacată, deși succint motivată este legală în ceea ce privește soluția de respingere dispusă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cele susținute în acțiunea formulată la data de 27 mai 2010 și în motivele de recurs nu pot fi reținute deoarece pe de o parte, în cauză procedura de despăgubire efectivă a recurentului a fost încheiată la data de 22 octombrie 2009 prin încasarea sumei reprezentând ultima tranșă din despăgubirile necontestate, fiind finalizate procedura specială administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar pe de altă parte cele susținute de recurent privind fraudarea sa cu o pretinsă sumă de 30.000 Euro și schimbarea frauduloasă a cererii de opțiune reprezintă aspecte de natură penală care nu pot forma obiectul verificării legalității unei proceduri administrative.

Iar în cauză, Curtea constată că au fost respectate de intimată dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007 și ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind „valorificarea titlurilor de despăgubire”, prin încasarea efectivă a despăgubirilor. Astfel, în cazul supus judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren și construcție, situat în Municipiul Brașov. Prin Dispoziția nr. 1528 din 08 iulie 2003, Primăria Municipiului Brașov a dispus acordarea de măsuri reparatorii sun formă de titluri de valoare nominală. Împotriva acestei dispoziții, reclamantul a formulat contestație, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma admiterii recursului promovat de același reclamant, prin decizia nr. 8890/2005, a admis contestația formulată și a dispus modificarea în parte a Dispoziției nr. 1528 din 08 iulie 2003, în sensul acordării de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.

Dosarul aferent dispoziției amintite, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 19340/CC, în vederea soluționării acestuia potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Din analiza raportului efectuat de societatea de evaluare desemnată, a rezultat că evaluarea imobilului notificat de reclamant nu s-a realizat în concordanță cu Standardele Române de Evaluare, ceea ce contravine dispozițiilor legale cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora evaluarea imobilelor, ce intră sub incidență actului normativ, se efectuează în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, motiv pentru care dosarul aferent Dispoziției nr. 1528/2003 emisă de Primăria Municipiului Brașov a fost transmis unui alt evaluator, în vederea refacerii raportului de evaluare, potrivit dispozițiilor legale, la care am făcut referire mai sus.

Ca urmare a efectuării raportului de evaluare a imobilului solicitat de reclamant, în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, Comisia Centrală a emis, în favoarea reclamantului. Decizia nr. 2394 din 17 iulie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 429.075,19 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor încasate la nivelul anului 1987, în sumă de 66.021 ROI., actualizate cu coeficientului de actualizare, respectiv suma de 38.924.81 RON. Astfel, în speță, s-a constatat că reclamantul a încasat despăgubiri la data preluării abuzive, devenind aplicabile prevederile legale enunțate mai sus, precum și dispozițiile art. I, alin. (1) din Titlul II din O.U.G.

nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia, potrivit cărora pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/ dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziției prin care se soluționează notificarea. Mai mult. reclamantul a valorificat titlul de despăgubire conținut de decizia amintită, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007 privind accelerarea acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Astfel, reclamantul a formulat cererea de opțiune nr. 5429 din 21 iulie 2008, în temeiul căreia i-au fost acordate despăgubiri în numerar în 2 tranșe după cum urmează:tranșa I în valoare de 250.000 lei prin ordinul de plată nr. 2847 din 21 octombrie 2009 și tranșa II în valoarea de 179.075,19 Iei prin ordinul de plată nr. 2046 din 22 octombrie 2009. Față de cele expuse mai sus. Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva sentinței nr. 192 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.