ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4095/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2011,

reclamanta L.A. a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților de a primi și

înregistra dosarul său de despăgubiri propuse prin Dispoziția nr. X din 16

septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Galați în baza Legii nr.

10/2001.

Reclamanta a mai

solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON pentru

fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a primi și înregistra

dosarul, precum și amendarea reprezentantului legal al pârâtei cu 20% din

salariul minimum brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. X din 16 septembrie 2009

emisă de Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei

municipiului Galați s-a propus să i se acorde despăgubiri pentru imobilul

(construcție) imposibil de restituit în natură, situat în municipiul Galați,

str. C., în suprafață de 160,49 mp.

Reclamanta a precizat

că, dosarul aferent acestei decizii a fost transmis la data de 12 noiembrie

2009 pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, dar

aceasta a refuzat în mod nejustificat să procedeze la înregistrarea și la soluționarea

dosarului, dispunând fără temei să fie restituit la Primăria municipiului

Galați.

În atare situație,

reclamanta a considerat că este îndreptățită să solicite și acordarea de

despăgubiri, conform dispozițiilor art. 1088 C. civ. și art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 189

din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților să înregistreze dosarul privind despăgubirile

cuvenite reclamantei în baza dispoziției nr. X din 16 septembrie 2009 emisă de

Primarul municipiului Galați, a amendat pe președintele Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților cu 20% din salariul minim brut pe economie

pentru fiecare zi de întârziere de la data comunicării hotărârii și până la

data înregistrării dosarului de despăgubiri și a obligat pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamantei daune

cominatorii de 50 RON/zi de întârziere până la executarea obligației de

înregistrare a dosarului și cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON.

Hotărând astfel,

instanța de fond a constatat că autoritatea pârâtă a tergiversat înregistrarea

dosarului de despăgubiri aferent dispoziției nr. X din 16 iulie 2009 emisă de

Primarul municipiului Galați, depășindu-și competențele prin analizarea

legalității acestei decizi, astfel că reclamata a fost lipsită de posibilitatea

de a valorifica dreptul său la despăgubiri.

Drept urmare a

constatării refuzului nejustificat și abuziv al pârâtei, instanța de fond a

dispus obligarea acesteia la daune cominatorii și a aplicat dispozițiile art.

24 din Legea nr. 554/2004, prin amendarea reprezentantului legal al autorității

pârâte.

Cererea de învestire

cu formulă executorie a dispoziției nr. X din 16 iulie 2009 a fost respinsă, cu

motivarea că procedura de acordare a despăgubirilor este prevăzută de Legea nr.

10/2001, pentru care a fost reglementată competența specială a autorității

pârâte.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, formulând critici de nelegalitate și netemeinicie, în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut

că, față de atribuțiile sale în procedura de acordare a despăgubirilor, a fost

greșit obligată să înregistreze dosarul aferent dispoziției nr. X din 16 iulie

2009 emisă de Primarul municipiului Galați.

Cu referire la

competențele reglementate de H.G. nr. 361/2005, s-a arătat că, asigurarea

Secretariatului Comisiei Centrale de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților nu conferă acestei instituții calitatea procesuală

și pe cale de consecință, se impunea a fi respinsă acțiunea formulată de

intimata-reclamantă.

Pe fondul cauzei, s-a

învederat că refuzul de înregistrare a dosarului a fost justificat față de

nerespectarea dispozițiilor legale de către notificatori, astfel că acțiunea a

fost greșit admisă.

În lipsa notificării

privind construcția demolată, recurenta a arătat că Dispoziția nr. X din 16

iulie 2009 a fost emisă de Primarul municipiului Galați, în calitate de

entitate notificată, cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr.

10/2001, republicată.

Recurenta a criticat

și măsura de aplicare a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004,

arătând că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile impuse de acest text de

lege și nici nu a fost citat președintele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, pentru a-i fi opozabilă hotărârea de sancționare a

sa.

De asemenea,

recurenta a criticat obligația stabilită de instanța de fond să plătească daune

cominatorii în sumă de 50 RON/zi de întârziere până la data înregistrării

dosarului, motivând că, nefiind emis un titlu executoriu, nu este incidentă

procedura prevăzută de art. 580

3

C. proc. civ. pentru obligarea

debitorului la plata de daune interese.

În ultimul motiv de

recurs, s-a susținut că, recurenta a fost greșit obligată la plata

cheltuielilor de judecată, deși nu are calitate procesuală, iar cuantumul

cheltuielilor stabilite cu acest titlu este nepotrivit de mare față de munca

avocatului în soluționarea cauzei, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (3) C. proc. civ., se impunea micșorarea sumei solicitate de intimata-reclamantă.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și art. 2

din H.G. nr. 1068/2007, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

asigură secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

activitate care implică primirea, înregistrarea și centralizarea dosarelor conținând

decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri de către

entitățile învestite cu soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr.

10/2001.

Cererea de chemare în

judecată are ca obiect chiar refuzul autorității recurente de a exercita

această atribuție legală privind organizarea și funcționarea secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință, instanța

de fond a reținut corect legitimarea procesuală a părții care este titulară a

obligației în raportul juridic dedus judecății.

În consecință, va fi

respins ca nefondat motivul de recurs prin care Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.

De asemenea, va fi

respins ca nefondat și motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii de

către instanța de fond în raport cu probele administrate în cauză.

Recurenta nu a

dovedit existența unor circumstanțe obiective pentru care nu a fost posibilă

înregistrarea dosarului de despăgubiri al intimatei într-un termen rezonabil,

iar pretinsa nelegalitate a dispoziției nr. X din 16 septembrie 2009 nu poate

constitui un motiv justificat pentru refuzul de înregistrare.

Operațiunea de

înregistrare a dosarelor este prealabilă celei de analizare a lor în privința

legalității respingerii cererii de restituire în natură și prin urmare,

realizarea acestei obligații, pentru care s-a și formulat prezenta acțiune, nu

poate fi refuzată pentru pretinse motive de nelegalitate a dispoziției emise de

entitatea notificată, cum sunt cele invocate în mod neîntemeiat de către

autoritatea recurentă.

În exercitarea

controlului judiciar, se constată că nu sunt întemeiate nici criticile

formulate în recurs cu privire la stabilirea și cuantumul cheltuielilor de

judecată.

La baza obligației de

restituire a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON se află culpa

procesuală a recurentei-pârâte, care nu a executat obligațiile prevăzute de

lege în procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor.

Argumentele expuse în

recurs nu pot fi reținute ca temei pentru exonerarea recurentei de la plata

cheltuielilor de judecată și în consecință, obligația acesteia a fost stabilită

printr-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nu

există un motiv justificat de actele dosarului pentru micșorarea cuantumului

cheltuielilor de judecată, constatându-se că nu se impune aplicarea

prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., atât față de obiectul acțiunii,

cât și față de valoarea sumei pretinse cu titlul de cheltuieli de judecată.

Recursul este

întemeiat și urmează a fi admis pentru critica formulată în baza art. 304 pct.

9 C. proc. civ. cu privire la amendarea președintelui Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților și la acordarea de daune cominatorii pe zi de

întârziere până la data executării obligației de înregistrare a dosarului

aferent dispoziției nr. X din 16 iulie 2009.

Pentru admiterea

acestor cereri, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, indicat de

intimata-reclamantă ca temei juridic.

Conform acestei

reglementări, în cazul în care hotărârea definitivă și irevocabilă nu se

execută în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de

termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, se

aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o

amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și

reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Instanța de fond nu a

stabilit un termen de executare a hotărârii pronunțate și nici nu a avut în

vedere termenul legal prevăzut pentru obligația executării, astfel că a admis

în mod greșit cererile de amendare a președintelui Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru întârziere.

Soluția de amendare a

președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este

nelegală și pentru că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C.

proc. civ. privind procedura de citare a părților, deoarece nu a fost citat în

cauză conducătorul autorității recurente.

Instanța de fond a

aplicat sancțiunea amenzii prevăzută de lege pentru neexecutarea unei hotărâri

judecătorești irevocabile fără a proceda la chemarea în cauză și la citarea

persoanei fizice obligate în acest sens, respectiv a conducătorului autorității

publice.

Pentru considerentele

care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul

recurs și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că, va respinge

cererea privind aplicarea amenzii și acordarea daunelor cominatorii, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

împotriva Sentinței nr. 189 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge cererea privind aplicarea amenzii și

acordarea daunelor cominatorii.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2011.