ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4095/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2011, reclamanta L.A. a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților de a primi și înregistra dosarul său de despăgubiri propuse prin Dispoziția nr. X din 16 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Galați în baza Legii nr. 10/2001. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligației de a primi și înregistra dosarul, precum și amendarea reprezentantului legal al pârâtei cu 20% din salariul minimum brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. X din 16 septembrie 2009 emisă de Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Galați s-a propus să i se acorde despăgubiri pentru imobilul (construcție) imposibil de restituit în natură, situat în municipiul Galați, str. C., în suprafață de 160,49 mp. Reclamanta a precizat că, dosarul aferent acestei decizii a fost transmis la data de 12 noiembrie 2009 pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, dar aceasta a refuzat în mod nejustificat să procedeze la înregistrarea și la soluționarea dosarului, dispunând fără temei să fie restituit la Primăria municipiului Galați. În atare situație, reclamanta a considerat că este îndreptățită să solicite și acordarea de despăgubiri, conform dispozițiilor art. 1088 C. civ.

și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin Sentința nr. 189 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să înregistreze dosarul privind despăgubirile cuvenite reclamantei în baza dispoziției nr. X din 16 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Galați, a amendat pe președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la data comunicării hotărârii și până la data înregistrării dosarului de despăgubiri și a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamantei daune cominatorii de 50 RON/zi de întârziere până la executarea obligației de înregistrare a dosarului și cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON.

Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că autoritatea pârâtă a tergiversat înregistrarea dosarului de despăgubiri aferent dispoziției nr. X din 16 iulie 2009 emisă de Primarul municipiului Galați, depășindu-și competențele prin analizarea legalității acestei decizi, astfel că reclamata a fost lipsită de posibilitatea de a valorifica dreptul său la despăgubiri. Drept urmare a constatării refuzului nejustificat și abuziv al pârâtei, instanța de fond a dispus obligarea acesteia la daune cominatorii și a aplicat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin amendarea reprezentantului legal al autorității pârâte. Cererea de învestire cu formulă executorie a dispoziției nr. X din 16 iulie 2009 a fost respinsă, cu motivarea că procedura de acordare a despăgubirilor este prevăzută de Legea nr. 10/2001, pentru care a fost reglementată competența specială a autorității pârâte.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, formulând critici de nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că, față de atribuțiile sale în procedura de acordare a despăgubirilor, a fost greșit obligată să înregistreze dosarul aferent dispoziției nr. X din 16 iulie 2009 emisă de Primarul municipiului Galați. Cu referire la competențele reglementate de H.G. nr. 361/2005, s-a arătat că, asigurarea Secretariatului Comisiei Centrale de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu conferă acestei instituții calitatea procesuală și pe cale de consecință, se impunea a fi respinsă acțiunea formulată de intimata-reclamantă.

Pe fondul cauzei, s-a învederat că refuzul de înregistrare a dosarului a fost justificat față de nerespectarea dispozițiilor legale de către notificatori, astfel că acțiunea a fost greșit admisă. În lipsa notificării privind construcția demolată, recurenta a arătat că Dispoziția nr. X din 16 iulie 2009 a fost emisă de Primarul municipiului Galați, în calitate de entitate notificată, cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată. Recurenta a criticat și măsura de aplicare a amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, arătând că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile impuse de acest text de lege și nici nu a fost citat președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pentru a-i fi opozabilă hotărârea de sancționare a sa.

De asemenea, recurenta a criticat obligația stabilită de instanța de fond să plătească daune cominatorii în sumă de 50 RON/zi de întârziere până la data înregistrării dosarului, motivând că, nefiind emis un titlu executoriu, nu este incidentă procedura prevăzută de art. 580 3 C. proc. civ. pentru obligarea debitorului la plata de daune interese. În ultimul motiv de recurs, s-a susținut că, recurenta a fost greșit obligată la plata cheltuielilor de judecată, deși nu are calitate procesuală, iar cuantumul cheltuielilor stabilite cu acest titlu este nepotrivit de mare față de munca avocatului în soluționarea cauzei, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., se impunea micșorarea sumei solicitate de intimata-reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și art. 2 din H.G. nr. 1068/2007, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, activitate care implică primirea, înregistrarea și centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect chiar refuzul autorității recurente de a exercita această atribuție legală privind organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință, instanța de fond a reținut corect legitimarea procesuală a părții care este titulară a obligației în raportul juridic dedus judecății. În consecință, va fi respins ca nefondat motivul de recurs prin care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat lipsa calității sale procesuale pasive. De asemenea, va fi respins ca nefondat și motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii de către instanța de fond în raport cu probele administrate în cauză.

Recurenta nu a dovedit existența unor circumstanțe obiective pentru care nu a fost posibilă înregistrarea dosarului de despăgubiri al intimatei într-un termen rezonabil, iar pretinsa nelegalitate a dispoziției nr. X din 16 septembrie 2009 nu poate constitui un motiv justificat pentru refuzul de înregistrare. Operațiunea de înregistrare a dosarelor este prealabilă celei de analizare a lor în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și prin urmare, realizarea acestei obligații, pentru care s-a și formulat prezenta acțiune, nu poate fi refuzată pentru pretinse motive de nelegalitate a dispoziției emise de entitatea notificată, cum sunt cele invocate în mod neîntemeiat de către autoritatea recurentă.

În exercitarea controlului judiciar, se constată că nu sunt întemeiate nici criticile formulate în recurs cu privire la stabilirea și cuantumul cheltuielilor de judecată. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON se află culpa procesuală a recurentei-pârâte, care nu a executat obligațiile prevăzute de lege în procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor. Argumentele expuse în recurs nu pot fi reținute ca temei pentru exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată și în consecință, obligația acesteia a fost stabilită printr-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, nu există un motiv justificat de actele dosarului pentru micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată, constatându-se că nu se impune aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., atât față de obiectul acțiunii, cât și față de valoarea sumei pretinse cu titlul de cheltuieli de judecată. Recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru critica formulată în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu privire la amendarea președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și la acordarea de daune cominatorii pe zi de întârziere până la data executării obligației de înregistrare a dosarului aferent dispoziției nr. X din 16 iulie 2009. Pentru admiterea acestor cereri, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, indicat de intimata-reclamantă ca temei juridic.

Conform acestei reglementări, în cazul în care hotărârea definitivă și irevocabilă nu se execută în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Instanța de fond nu a stabilit un termen de executare a hotărârii pronunțate și nici nu a avut în vedere termenul legal prevăzut pentru obligația executării, astfel că a admis în mod greșit cererile de amendare a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru întârziere.

Soluția de amendare a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este nelegală și pentru că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ. privind procedura de citare a părților, deoarece nu a fost citat în cauză conducătorul autorității recurente. Instanța de fond a aplicat sancțiunea amenzii prevăzută de lege pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile fără a proceda la chemarea în cauză și la citarea persoanei fizice obligate în acest sens, respectiv a conducătorului autorității publice. Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că, va respinge cererea privind aplicarea amenzii și acordarea daunelor cominatorii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr. 189 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea privind aplicarea amenzii și acordarea daunelor cominatorii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2011.