ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul G.V. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București la emiterea titlului de plată/Decizia privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar în baza titlului de plată emis să i se efectueze și plata despăgubirilor bănești în numerar.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deși dosarul său privind Dispoziția Primarului Municipiului Galați nr. 2189/SR din 28 noiembrie 2005 prin care s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul din Galați, se află la Secretariatul Comisiei Centrale de la data de 21 ianuarie 2008 fiind înregistrat sub nr. 15807/CC, acesta nu a fost încă selectat în vederea evaluării despăgubirilor Prin sentința nr. 342 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect despăgubire și a obligat pârâta A.N.R.P.

Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în Galați . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că prin Dispoziția nr. 2189/SR din 28 noiembrie 2005, Primăria Municipiului Galați, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, iar dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că deși evaluarea s-a finalizat încă din 20 aprilie 2009, procedura s-a blocat, nefiindu-i încă emisă reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubiri, iar pârâta nu a prezentat nici o justificare pentru tergiversarea finalizării dosarului de despăgubiri manifestând același dispreț față de reclamant după evaluare, ca și până la efectuarea evaluării, în ciuda demersurilor constante ale reclamantului ajuns la o vârstă înaintată. Conchizând, judecătorul fondului a constatat că de la data statuării prin Dispoziția nr. 2189 din 28 noiembrie 2005 a Primarului Mun.

Galați în sensul îndreptățirii reclamantului la despăgubiri pentru imobil au trecut mai mult de 6 ani, ceea ce nu este un termen rezonabil în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa încât tergiversarea acordării efective a despăgubirilor lipsește de substanță dreptului de proprietate al reclamantului, făcând ca acesta să suporte în continuare o sarcină excesivă, incompatibilă cu spiritul convenției. 2. Recursurile exercitate în cauză Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Statul Român - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând soluția instanței de fond. 2.1. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Criticând sentința pronunțată de Curtea de apel pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor precizează, în prealabil, faptul că, deși reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cele două instituții sunt diferite, iar atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea sunt reglementate prin acte normative distincte. Astfel, arată recurenta, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are competențe în privința emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, asigurând numai organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta susține că, în etapa procesuală a fondului, în citativ a fost trecută doar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de pârâtă, în condițiile în care, prin hotărârea pronunțată, Curtea a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu privire la fondul cauzei, autoritatea recurentă susține, în esență, că etapa evaluării și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sunt condiționate de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, iar dosarul reclamantei a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

2.2. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților În motivarea căii de atac, autoritatea pârâtă precizează că, în dosarul de fond, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost citată, iar această instituție nu se află în subordinea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Pe fondul cauzei, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a mai susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea O.U.G. nr. 62/2010 prin care se suspendă pe o perioadă de doi ani,emiterea titlurilor de plată prevăzute de titlul VII din legea nr. 247/2005. II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În materia nulității actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor. Dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. includ toate neregularitățile procedurale care atrag această sancțiune, cu excepția celor expres prevăzute în art. 304 pct. 1-4, dar și cele care au fost făcute prin nesocotirea unor principii fundamentale, a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Verificând actele dosarului, înalta Curte constată că reclamantul G.V. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în citativul întocmit în cauză fiind trecută, în calitate de pârâtă, doar Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar instanța de fond a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor A.N.R.P., obligând această instituție să emită decizia privind acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în Galați. Așadar, înalta Curte reține faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță soluționând fondul litigiului fără a o nominaliza și cita în cauză.

Or, potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel". Față de dispozițiile legale citate, instanța de control judiciar reține că, prin sentința pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. , producând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o vătămare evidentă, întrucât aceasta nu a avut posibilitatea să participe la judecată și să-și formuleze apărarea, contrar principiilor fundamentale procesuale ale contradictorialității și dreptului la apărare. Principiul contradictorialității presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților și că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie respectat nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă. Nu în ultimul rând, stabilirea corectă a cadrului procesual și îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se produc numai inter partes, astfel încât sentința pronunțată de Curtea de apel nu este opozabilă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care nu a avut calitatea de parte pârâtă în litigiul dedus judecății.

Instanța de fond a pronunțat, așadar, o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. , iar vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de fond va proceda, în raport cu obiectul cauzei, la stabilirea corectă a cadrului procesual. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 teza I C. proc. civ., înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Statul Român - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 342 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.