ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Galați, reclamantul

G.V.

a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală din cadrul

Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților București la emiterea

titlului de plată/Decizia privind

acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, iar în baza titlului de plată emis să i se

efectueze

și plata despăgubirilor bănești în numerar.

În motivarea cererii, reclamantul

a arătat că deși dosarul său privind Dispoziția Primarului Municipiului Galați nr.

2189/SR din 28 noiembrie 2005 prin

care

s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul din Galați,

se află la Secretariatul Comisiei Centrale de la

data

de 21 ianuarie 2008 fiind înregistrat sub nr. 15807/CC, acesta nu a

fost încă selectat în vederea evaluării despăgubirilor

Prin sentința

nr. 342 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați a

admis acțiunea formulată de

reclamantul G.V., în contradictoriu cu

pârâtul

Statul Român - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, având

ca obiect despăgubire și a obligat pârâta A.N.R.P.

Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia

privind acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în Galați

.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că prin Dispoziția nr. 2189/SR

din 28 noiembrie 2005, Primăria Municipiului Galați, în

calitate de entitate

notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilul notificat, iar dosarul

aferent dispoziției amintite a fost transmis

Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că deși evaluarea s-a

finalizat încă din 20 aprilie 2009, procedura s-a

blocat, nefiindu-i încă emisă

reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubiri, iar pârâta nu

a prezentat nici o justificare pentru tergiversarea finalizării dosarului de

despăgubiri manifestând același

dispreț față de reclamant după evaluare, ca

și până la efectuarea evaluării, în ciuda demersurilor constante ale

reclamantului ajuns la o vârstă înaintată.

Conchizând, judecătorul fondului a constatat că de la

data statuării

prin Dispoziția nr. 2189 din

28 noiembrie 2005 a Primarului Mun. Galați în sensul

îndreptățirii reclamantului la despăgubiri pentru

imobil au trecut mai mult de

6 ani, ceea ce nu este un termen rezonabil

în accepțiunea Convenției

Europene a

Drepturilor Omului, așa încât tergiversarea acordării efective a

despăgubirilor lipsește de substanță dreptului de

proprietate al

reclamantului,

făcând ca acesta să suporte în continuare o sarcină excesivă, incompatibilă cu

spiritul convenției.

cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Statul Român - Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând soluția instanței de

fond. 2.1. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Criticând sentința pronunțată

de Curtea de apel pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor precizează, în prealabil, faptul că, deși

reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, cele două instituții sunt diferite, iar atribuțiile ce revin

fiecăreia dintre acestea sunt reglementate prin acte normative distincte.

Astfel, arată recurenta,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are competențe în

privința emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire în cadrul procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, asigurând numai

organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Recurenta susține că, în

etapa procesuală a fondului, în citativ a fost trecută doar Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de pârâtă, în

condițiile în care, prin hotărârea pronunțată, Curtea a obligat Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la efectuarea operațiunilor

administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu privire la fondul cauzei,

autoritatea recurentă susține, în esență, că etapa evaluării și emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire sunt condiționate de respectarea

ordinii de înregistrare a dosarelor, iar dosarul reclamantei a fost transmis

Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

2.2. Recursul declarat de

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

În motivarea căii de atac,

autoritatea pârâtă precizează că, în dosarul de fond, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu a fost citată, iar această instituție nu se află

în subordinea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Pe

fondul cauzei, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților a mai susținut că sentința atacată a

fost pronunțată cu

încălcarea O.U.G. nr. 62/2010

prin care se suspendă pe o perioadă de doi

ani,emiterea titlurilor de plată prevăzute de titlul VII din legea nr. 247/2005.

II.

Considerentele înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurente, precum și

cu reglementările legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

înalta Curte constată că

recursurile sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce vor fi

expuse

în continuare.

În materia nulității actelor de

procedură, dreptul comun îl constituie

prevederile

art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora

actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule

numai

dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi

înlăturată decât prin anularea lor.

Dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. includ toate neregularitățile procedurale care atrag această

sancțiune, cu excepția celor

expres prevăzute în art. 304 pct. 1-4, dar și cele care au fost făcute

prin

nesocotirea unor principii

fundamentale, a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Verificând actele dosarului, înalta Curte constată că

reclamantul G.V. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor -

Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, în citativul

întocmit în cauză fiind trecută, în calitate de pârâtă, doar Autoritatea

Națională pentru Restituirea

Proprietăților,

iar instanța de fond a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor A.N.R.P., obligând această instituție

să emită decizia privind acordarea de despăgubiri privind

imobilul situat în Galați.

Așadar, înalta Curte reține faptul că hotărârea

recurată a fost

pronunțată în contradictoriu

cu o persoană care nu a avut calitatea de parte în

litigiu, respectiv Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță soluționând fondul litigiului fără a

o nominaliza și cita în cauză.

Or, potrivit dispozițiilor art.

85 C. proc. civ., „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după

citarea sau

înfățișarea părților, afară

numai dacă legea nu dispune altfel".

Față de dispozițiile legale

citate, instanța de control judiciar reține că, prin sentința pronunțată,

instanța de fond a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.

, producând Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o

vătămare

evidentă, întrucât aceasta nu a avut posibilitatea să participe la

judecată

și să-și formuleze apărarea, contrar principiilor fundamentale

procesuale ale contradictorialității și dreptului

la apărare.

Principiul

contradictorialității presupune faptul că toate elementele

procesului trebuie supuse

dezbaterii și discuției părților și că fiecare parte

trebuie să aibă posibilitatea

de a se exprima cu privire la orice element care

ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie respectat nu este

necesar ca partea să

se fi exprimat

efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Nu în ultimul rând,

stabilirea corectă a cadrului procesual și

îndeplinirea

legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea

dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.

6 din Convenția Europeană

a

Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor

Omului.

De

asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii

judecătorești se produc numai inter

partes, astfel încât sentința pronunțată de

Curtea de apel nu este opozabilă Comisiei Centrale

pentru Stabilirea

Despăgubirilor, care

nu a avut calitatea de parte pârâtă în litigiul dedus judecății.

Instanța de fond a pronunțat,

așadar, o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., ceea ce atrage

incidența motivului

reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

,

iar vătămarea produsă nu se poate înlătura decât prin casarea sentinței

și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu

ocazia rejudecării, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) și (3)

C. proc. civ., instanța de fond va proceda, în raport

cu

obiectul cauzei, la stabilirea corectă a

cadrului procesual.

Pentru considerentele expuse și

în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin.

(1)-(3) și art. 313 teza I C. proc. civ., înalta Curte va admite recursurile,

va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Comisia

Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor

și Statul Român - Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților împotriva sentinței nr. 342 din 3

noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2012.