ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 19

octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantele I.M. și C.V. au chemat în judecată pe

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței

ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să emită

titlurile de despăgubire aferente Dispoziției nr. 2988/SR din 12 iunie 2006

emisă de Primarul Municipiului Galați, sub sancțiunea de daune cominatorii de

câte 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii,

precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că, prin Dispoziția nr. 2988/SR din 12 iunie 2006,

Primarul Municipiului Galați a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în

natură, situat în Municipiul Galați, care a făcut obiectul notificării nr. 586/2001,

formulată conform Legii nr. 10/2001.

Dispoziția a fost

înregistrată la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 26130/CC,

însă, chiar și în condițiile aprobării unei cereri de soluționare prioritară,

în ședința din 23 aprilie 2009, soluționarea dosarului trenează de 2 ani.

Deși au trecut patru

ani și jumătate de la data la care a primit dosarul, pârâta refuză în mod

nejustificat să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Reclamantele au depus

la dosarul cauzei dispoziția emisă de Primarul Municipiului Galați, copii ale

răspunsurilor primite de la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, din care rezultă că aceasta a confirmat că dosarul

reclamantelor a fost repartizat în vederea analizării și transmiterii acestuia

la evaluator și că va fi soluționat prin emiterea deciziilor de despăgubire.

Din corespondența administrativă nu rezultă, însă, o dată sau un termen

aproximativ de soluționare, reclamantelor dându-li-se doar informații privitoare

la procedura prevăzută de lege.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea în tot a acțiunii.

instanțe.

Prin sentința civilă nr.

24 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamante și a obligat

pârâta să emită titlurile de despăgubire aferente Dispoziției nr. 2988/SR din

12 iunie 2006 emisă de Instituția Primarului Municipiului Galați, sub

sancțiunea de daune cominatorii de câte 100 lei/zi întârziere, cu începere de

la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, și să plătească suma de

504,30 lei cheltuieli de judecată către reclamante.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Dosarul de

despăgubire al reclamantelor a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor din anul 2007, dar nu a fost încă soluționat datorită

neparcurgerii etapelor preliminare.

În corespondența

purtată cu reclamantele, pârâta nu a precizat niciun termen pentru soluționarea

cererii acestora și nici o dată limită sau un interval de timp, chiar și

aproximativ, în care va emite decizia de despăgubire.

Așa fiind, în speță,

nici nu s-ar putea pune problema unui termen rezonabil, atâta vreme cât însăși

legea nu fixează un astfel de termen, oricât ar fi el de larg. Nici Legea nr. 247/2005

și nici O.U.G. nr. 81/2007 nu prevăd termene pentru calcularea și plata

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ci doar etape ce nu

sunt în niciun fel circumscrise unor termene.

Potrivit

jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Viașu împotriva României), tergiversarea și

amânarea stabilirii și plății despăgubirilor vreme de mai mulți ani, fără nici

o justificare rezonabilă, este o gravă vătămare a dreptului de proprietate, așa

cum este el consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Curtea de apel a

constatat legitimă așteptarea reclamantelor de a li se soluționa dosarul de

despăgubire după patru ani de incertitudine și nejustificată amânare.

Pentru a asigura

eficiența obligării pârâtei la respectarea dispozițiilor legale, Curtea de apel

a obligat-o pe pârâtă la plata de daune pentru fiecare zi de întârziere în

emiterea actelor solicitate de reclamante în cuantum de 100 lei.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă arată că emiterea titlului de despăgubire poate fi

realizată numai în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Arată recurenta-pârâtă că, prin adresele din 07 octombrie 2010 și din 29

martie 2010, a solicitat Primăriei Municipiului Galați completarea dosarului cu

situația juridică a imobilului, întrucât terenul notificat a fost concesionat

domnului M.N., potrivit contractului de concesiune nr. 31008 din 07 noiembrie 1996

și pentru același teren a fost emisă autorizația de construcție nr. 247/1998,

răspunsul primăriei, prin adresa din 29 martie 2011, fiind în sensul că își

menține punctul de vedere exprimat anterior. Recurenta-pârâtă susține că a

atașat adresele din 30 iunie 2009, din 12 octombrie 2009, din 06 iulie 2010, din

28 noiembrie 2011 și răspunsurile primăriei nr. 106656 din 09 aprilie 2010 și nr.

92790 din 29 martie 2011. În acest context, recurenta-pârâtă susține că etapa evaluării

este condiționată de completarea dosarului administrativ cu informațiile

menționate.

Mai arată

recurenta-pârâtă că instanța de fond în mod greșit a obligat-o la plata de

daune cominatorii, deși nu se poate reține reaua-credință sau culpa instituției,

în raport cu dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și art. 5802

și art. 5803 C. proc. civ.

Totodată,

recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată, deoarece dosarul administrativ nu este complet, iar

Comisia a inițiat demersuri pentru completarea acestuia. În subsidiar,

recurenta-pârâtă solicită reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de

judecată, în temeiul art. 275 C. proc. civ., având în vedere obiectul cauzei,

complexitatea redusă a acesteia, precum și faptul că, pentru soluționarea

litigiului, a fost fixat un singur termen de judecată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi arătate în continuare.

și de drept relevante

Intimatele-reclamante

au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a

păși la etapa evaluării imobilului în litigiu, pentru care au formulat

notificarea nr. 586/2001 și a fost emisă Dispoziția Primarului Municipiului

Galați nr. 2988/SR din 12 iunie 2006, iar după finalizarea acestei operațiuni

administrative pârâta să emită titlu de despăgubire, în cadrul procedurii

administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Dispoziția nr. 2988/SR

din 12 iunie 2006, Primarul Municipiului Galați a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, situat în Municipiul Galați, beneficiarii

măsurii fiind I.M. și C.V.

Dispoziția respectivă

a fost comunicată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 26130/CC.

Este adevărat că, în

cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din legea nr. 247/2005,

sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei, etapa

evaluării – în care dosarul este transmis evaluatorului în vederea întocmirii

raportului de evaluare – procedura finalizându-se prin emiterea de către

Comisie a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui

titlul.

În cauză

intimatele-reclamante au formulat cereri privind soluționarea cu prioritate a

dosarului în condițiile art. 3 din Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor nr. 2815 din 16 septembrie 2008.

Deși legea nu impune

un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluționarea

cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluționate

într-un termen rezonabil, deoarece intimatele-reclamante au dreptul la un

proces echitabil și la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit

art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar termenul

rezonabil de soluționare a cauzei, cuprinde și durata procedurilor

administrative impuse de lege anterior sesizării instanței, în speță fiind

inclusă și procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.

Calculul termenului

rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul

Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se constată că instanța de fond a procedat

în mod corect la obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, caz în care trebuie urgentată procedura de evaluare a imobilului

care odată finalizată poate determina emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire.

A proceda altfel, ar

însemna a accepta conduita culpabilă a pârâtei care datorită lipsei de eficiență

în derularea etapelor procedurii instituite, precum și a lipsei de diligență în

rezolvarea cererii reclamantelor într-un termen rezonabil, ar lipsi pe

reclamante de protecția ce le este asigurată de prevederile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție.

Susținerile

recurentei-pârâte referitoare la necesitatea de completare a dosarului

administrativ cu situația juridică a imobilului notificat nu pot fi primite,

atâta timp cât, așa cum rezultă din preambulul Dispoziției nr. 2988/SR din 12

iunie 2006 a Primarului Municipiului Galați și din adresele primăriei din 29

martie 2011 (fila 13 la dosarul de fond), dispoziția a fost emisă în executarea

sentinței civile nr. 167/F din 13 februarie 2006 a Tribunalului Galați.

Pentru același motiv

vor fi respinse și susținerile recurentei-pârâte referitoare la efectuarea

demersurilor administrative pentru soluționarea dosarului, invocate prin

cererea de recurs.

Înalta Curte reține

că, prin conduita adoptată, pârâta C.C.S.D. a nesocotit principiul termenului

rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire, întrucât de la momentul

notificării în anul 2001, respectiv de la momentul înregistrării dosarului la C.C.S.D.

în anul 2007, abia în anul 2009 (prin adresa din 30 iunie 2009), deci după 8

ani de la notificare, respectiv după 2 ani de la înregistrarea dosarului la C.C.S.D.,

pârâta a inițiat demersurile pe lângă Primăria Municipiului Galați pentru

eventuala clarificare a situației juridice a terenului, deși, conform celor

expuse anterior, dispoziția primarului a fost emisă în baza unei hotărâri

judecătorești. În acest sens, instanța de recurs are în vedere faptul că nici

până la data pronunțării prezentei decizii, dosarul administrativ al

reclamantei nu a fost finalizat, după trecerea a circa 12 ani de la data

notificării, respectiv circa 6 ani de la înregistrarea dosarului la Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aceste elemente

constituie argumente pentru menținerea sentinței fondului sub aspectul obligării

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de

despăgubire în favoarea reclamantelor.

Recursul formulat de

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat și sub

aspectul criticilor referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de

judecată, instanța de fond realizând o aplicare corectă a prevederilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ. în raport cu soluția dată cererii de chemare în

judecată.

Recursul formulat de

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este întemeiat sub

aspectul criticilor referitoare la soluția dată capătului de cerere privind

daunele cominatorii.

Sub acest aspect,

Înalta Curte reține că cererea reclamantelor de acordare a daunelor

cominatorii, vizează, în realitate, acordarea de penalități de întârziere

solicitate ca mijloc de constrângere în vederea executării hotărârii, în sensul

art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă au fost denumite greșit ca

fiind daune cominatorii. Însă, în actuala fază procesuală, nu se constată

existența unor elemente de natură a justifica aplicarea sancțiunii

penalităților față de autoritatea pârâtă, căreia îi incumbă obligația de

executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile în condițiile

reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul

respingerii capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

civile nr. 24 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea

daunelor cominatorii.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2013.