ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 528/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin acțiunea înregistrată la data de 19 octombrie 2011 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele I.M. și C.V. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să emită titlurile de despăgubire aferente Dispoziției nr. 2988/SR din 12 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Galați, sub sancțiunea de daune cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, prin Dispoziția nr. 2988/SR din 12 iunie 2006, Primarul Municipiului Galați a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Municipiul Galați, care a făcut obiectul notificării nr. 586/2001, formulată conform Legii nr. 10/2001. Dispoziția a fost înregistrată la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 26130/CC, însă, chiar și în condițiile aprobării unei cereri de soluționare prioritară, în ședința din 23 aprilie 2009, soluționarea dosarului trenează de 2 ani. Deși au trecut patru ani și jumătate de la data la care a primit dosarul, pârâta refuză în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Reclamantele au depus la dosarul cauzei dispoziția emisă de Primarul Municipiului Galați, copii ale răspunsurilor primite de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, din care rezultă că aceasta a confirmat că dosarul reclamantelor a fost repartizat în vederea analizării și transmiterii acestuia la evaluator și că va fi soluționat prin emiterea deciziilor de despăgubire. Din corespondența administrativă nu rezultă, însă, o dată sau un termen aproximativ de soluționare, reclamantelor dându-li-se doar informații privitoare la procedura prevăzută de lege. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în tot a acțiunii.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 24 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâta să emită titlurile de despăgubire aferente Dispoziției nr. 2988/SR din 12 iunie 2006 emisă de Instituția Primarului Municipiului Galați, sub sancțiunea de daune cominatorii de câte 100 lei/zi întârziere, cu începere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe, și să plătească suma de 504,30 lei cheltuieli de judecată către reclamante. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Dosarul de despăgubire al reclamantelor a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din anul 2007, dar nu a fost încă soluționat datorită neparcurgerii etapelor preliminare.

În corespondența purtată cu reclamantele, pârâta nu a precizat niciun termen pentru soluționarea cererii acestora și nici o dată limită sau un interval de timp, chiar și aproximativ, în care va emite decizia de despăgubire. Așa fiind, în speță, nici nu s-ar putea pune problema unui termen rezonabil, atâta vreme cât însăși legea nu fixează un astfel de termen, oricât ar fi el de larg. Nici Legea nr. 247/2005 și nici O.U.G. nr. 81/2007 nu prevăd termene pentru calcularea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ci doar etape ce nu sunt în niciun fel circumscrise unor termene. Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Viașu împotriva României), tergiversarea și amânarea stabilirii și plății despăgubirilor vreme de mai mulți ani, fără nici o justificare rezonabilă, este o gravă vătămare a dreptului de proprietate, așa cum este el consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea de apel a constatat legitimă așteptarea reclamantelor de a li se soluționa dosarul de despăgubire după patru ani de incertitudine și nejustificată amânare. Pentru a asigura eficiența obligării pârâtei la respectarea dispozițiilor legale, Curtea de apel a obligat-o pe pârâtă la plata de daune pentru fiecare zi de întârziere în emiterea actelor solicitate de reclamante în cuantum de 100 lei. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că emiterea titlului de despăgubire poate fi realizată numai în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Arată recurenta-pârâtă că, prin adresele din 07 octombrie 2010 și din 29 martie 2010, a solicitat Primăriei Municipiului Galați completarea dosarului cu situația juridică a imobilului, întrucât terenul notificat a fost concesionat domnului M.N., potrivit contractului de concesiune nr. 31008 din 07 noiembrie 1996 și pentru același teren a fost emisă autorizația de construcție nr. 247/1998, răspunsul primăriei, prin adresa din 29 martie 2011, fiind în sensul că își menține punctul de vedere exprimat anterior. Recurenta-pârâtă susține că a atașat adresele din 30 iunie 2009, din 12 octombrie 2009, din 06 iulie 2010, din 28 noiembrie 2011 și răspunsurile primăriei nr. 106656 din 09 aprilie 2010 și nr. 92790 din 29 martie 2011. În acest context, recurenta-pârâtă susține că etapa evaluării este condiționată de completarea dosarului administrativ cu informațiile menționate.

Mai arată recurenta-pârâtă că instanța de fond în mod greșit a obligat-o la plata de daune cominatorii, deși nu se poate reține reaua-credință sau culpa instituției, în raport cu dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și art. 5802 și art. 5803 C. proc. civ. Totodată, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece dosarul administrativ nu este complet, iar Comisia a inițiat demersuri pentru completarea acestuia. În subsidiar, recurenta-pârâtă solicită reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 275 C. proc. civ., având în vedere obiectul cauzei, complexitatea redusă a acesteia, precum și faptul că, pentru soluționarea litigiului, a fost fixat un singur termen de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatele-reclamante au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a păși la etapa evaluării imobilului în litigiu, pentru care au formulat notificarea nr. 586/2001 și a fost emisă Dispoziția Primarului Municipiului Galați nr. 2988/SR din 12 iunie 2006, iar după finalizarea acestei operațiuni administrative pârâta să emită titlu de despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Dispoziția nr. 2988/SR din 12 iunie 2006, Primarul Municipiului Galați a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Municipiul Galați, beneficiarii măsurii fiind I.M. și C.V. Dispoziția respectivă a fost comunicată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 26130/CC. Este adevărat că, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei, etapa evaluării – în care dosarul este transmis evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare – procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisie a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul.

În cauză intimatele-reclamante au formulat cereri privind soluționarea cu prioritate a dosarului în condițiile art. 3 din Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 2815 din 16 septembrie 2008. Deși legea nu impune un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluționarea cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluționate într-un termen rezonabil, deoarece intimatele-reclamante au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar termenul rezonabil de soluționare a cauzei, cuprinde și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanței, în speță fiind inclusă și procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.

Calculul termenului rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se constată că instanța de fond a procedat în mod corect la obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, caz în care trebuie urgentată procedura de evaluare a imobilului care odată finalizată poate determina emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. A proceda altfel, ar însemna a accepta conduita culpabilă a pârâtei care datorită lipsei de eficiență în derularea etapelor procedurii instituite, precum și a lipsei de diligență în rezolvarea cererii reclamantelor într-un termen rezonabil, ar lipsi pe reclamante de protecția ce le este asigurată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Susținerile recurentei-pârâte referitoare la necesitatea de completare a dosarului administrativ cu situația juridică a imobilului notificat nu pot fi primite, atâta timp cât, așa cum rezultă din preambulul Dispoziției nr. 2988/SR din 12 iunie 2006 a Primarului Municipiului Galați și din adresele primăriei din 29 martie 2011 (fila 13 la dosarul de fond), dispoziția a fost emisă în executarea sentinței civile nr. 167/F din 13 februarie 2006 a Tribunalului Galați. Pentru același motiv vor fi respinse și susținerile recurentei-pârâte referitoare la efectuarea demersurilor administrative pentru soluționarea dosarului, invocate prin cererea de recurs. Înalta Curte reține că, prin conduita adoptată, pârâta C.C.S.D.

a nesocotit principiul termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire, întrucât de la momentul notificării în anul 2001, respectiv de la momentul înregistrării dosarului la C.C.S.D. în anul 2007, abia în anul 2009 (prin adresa din 30 iunie 2009), deci după 8 ani de la notificare, respectiv după 2 ani de la înregistrarea dosarului la C.C.S.D., pârâta a inițiat demersurile pe lângă Primăria Municipiului Galați pentru eventuala clarificare a situației juridice a terenului, deși, conform celor expuse anterior, dispoziția primarului a fost emisă în baza unei hotărâri judecătorești. În acest sens, instanța de recurs are în vedere faptul că nici până la data pronunțării prezentei decizii, dosarul administrativ al reclamantei nu a fost finalizat, după trecerea a circa 12 ani de la data notificării, respectiv circa 6 ani de la înregistrarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aceste elemente constituie argumente pentru menținerea sentinței fondului sub aspectul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantelor. Recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat și sub aspectul criticilor referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond realizând o aplicare corectă a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în raport cu soluția dată cererii de chemare în judecată. Recursul formulat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este întemeiat sub aspectul criticilor referitoare la soluția dată capătului de cerere privind daunele cominatorii.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că cererea reclamantelor de acordare a daunelor cominatorii, vizează, în realitate, acordarea de penalități de întârziere solicitate ca mijloc de constrângere în vederea executării hotărârii, în sensul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă au fost denumite greșit ca fiind daune cominatorii. Însă, în actuala fază procesuală, nu se constată existența unor elemente de natură a justifica aplicarea sancțiunii penalităților față de autoritatea pârâtă, căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile în condițiile reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 24 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2013.