ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4910/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie

2007, reclamantele Ț.L., P.J. și L.E. au solicitat obligarea pârâtei

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Galați, str. Sf.

N. nr. 1 - 3, pentru care a fost emisă Dispoziția Primarului Municipiului

Galați nr. 2690 din 25 aprilie 2006.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat la data de 16 octombrie 2007,

excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 2690/SR din 25 aprilie 2006 emisă de

Primăria Municipiului Galați, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, arătând că au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

"d)" din Legea nr. 1/2001, precum și prevederile pct. 23 din H.G. nr.

250 din 3 aprilie 2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001.

Totodată, pârâta a

invocat și excepția prematurității introducerii acțiunii, în cauză, nefiind

parcursă procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Prin încheierea din

24 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins atât excepția de nelegalitate a Dispoziției

nr. 2690/SR din 25 aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului Galați, cât și

excepția de prematuritate a acțiunii.

Astfel, instanța a

reținut, pe de o parte, că la emiterea dispoziției au fost respectate

prevederile art. 1, 2 lit. "h)" și art. 26 din Legea nr. 10/2001,

dispozițiile art. 2 lit. "d)" din aceeași lege nefiind aplicabile în

speță și, pe de altă parte, că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 nu poate împiedica emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire.

procesual

Aceeași instanță,

prin Sentința civilă nr. 2776 din 7 noiembrie 2007, a admis acțiunea și a

obligat pârâta să emită pentru reclamante decizia reprezentând titlul de

despăgubire pentru imobilul situat în Galați, str. Sf. N. nr. 13, județul

Galați, pentru care a fost emisă Dispoziția Primarului Municipiului Galați nr.

2690 din 25 aprilie 2006 pentru acordarea de despăgubiri.

Instanța a reținut că

potrivit art. 16 - 17 din Legea nr. 247/2005 pârâta avea obligația, după

primirea Dispoziției Primarului Municipiului Galați, să procedeze, în baza

raportului de evaluare, la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de

despăgubire pentru imobilul în discuție.

S-a mai reținut că,

prin refuzul nejustificat de a emite o decizie privind titlul de despăgubire

într-un termen rezonabil, reclamantele au fost vătămate în drepturile și

interesele lor legitime.

Ca urmare a

promovării recursului de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin Decizia nr. 2925 din 18 septembrie 2008, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis calea

de atac și a dispus casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu

îndrumarea ca instanța de fond, în rejudecare, să sesizeze Tribunalul Galați

pentru examinarea excepției de nelegalitate invocată de pârâtă.

Prin Sentința civilă

nr. 939/07 septembrie 2009, Tribunalul Galați, în dosarul nr. 1261/121/2009 a

respins ca nefondată excepția de nelegalitate invocată, soluție menținută și în

recurs, prin Decizia nr. 1135 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

în cel de-al doilea ciclu procesual

Prin Sentința nr.

3179 din 09 iulie 2010, Curtea de Apel București, rejudecând fondul cauzei, a

respins excepția prematurității invocată de pârâtă și a admis acțiunea

formulată de reclamantele Ț.L., P.J. și L.E., în contradictoriu cu Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, obligând pârâta să emită titlul de

despăgubire pentru imobilul pentru care a fost emisă dispoziția Primarului

municipiului Galați nr. 2690/2006, în condițiile legii.

Pentru a respinge

excepția prematurității, invocată de pârâtă, pe motivul neparcurgerii tuturor

fazelor procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, Curtea de apel a reținut că dreptul la acțiune al reclamantelor este

actual, în condițiile în care, reclamantele și-au precizat petitul acțiunii, în

sensul că acesta cuprinde inclusiv obligarea pârâtei și la parcurgerea etapei

administrative, respectiv cea a înaintării dosarului 16000/CC către un

evaluator, conform legii.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că ordinea de soluționare a dosarelor, în sistem

aleatoriu, instituită de către pârâtă, potrivit Deciziei nr. 2 din 28 februarie

2006, chiar dacă este reală, nu echivalează cu acordarea posibilității

autorității pârâte de a reglementa o procedura care prin conținut și finalitate

încalcă principiile generale de drept, normele constituționale și dispozițiile

C.E.D.O.

Nici Normele

Metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, nu

sunt lămuritoare, pentru că la pct. 17.1 s-a precizat că "ordinea în care

vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei

Centrale", lăsându-se posibilitatea acestei instituții să stabilească

modul de soluționare.

Astfel, prima

instanță a conchis că și în condițiile în care, Legea nr. 247/2005 nu a

prevăzut un termen pentru soluționarea dosarelor în care s-au stabilit

despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, procedurile administrative,

obligatorii, coordonate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen

rezonabil, iar depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de

acordarea a măsurilor reparatorii constituie o încălcare evidentă a

prevederilor art. 6 din C.E.D.O.

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

În termen legal,

împotriva acestei din urmă hotărâri a promovat recurs autoritatea pârâtă, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie pe temeiul motivului de recurs reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

C. proc.

civ.

Printr-un prim motiv

de recurs dezvoltat recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a

dispus obligarea sa la emiterea deciziei de despăgubire, ignorând dispozițiile

prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, republicată precum

și a prevederilor pct. 2.3. din H.G. nr. 250 din 3 aprilie 2007 privind Normele

metodologice de aplicare a legii.

Astfel au fost

reiterate toate neconcordanțele rezultând din actele prezentate de reclamante

în legătură cu despăgubirile propuse a fi acordate prin Dispoziția nr. 2690 din

25 aprilie 2006 emisă de Primăria Municipiului Galați, înfățișate și cu ocazia

judecării cauzei în fond, în ciclurile procesuale parcurse.

În esență s-a

susținut, astfel cum rezultă și din adresa nr. 6976/17 februarie 2009 a

Primăriei Galați, că nu s-au oferit lămuriri în ceea ce privește identificarea

certă a imobilului notificat, astfel cum a solicitat autoritatea recurentă,

lămuriri care însă sunt absolut necesare, cu atât mai mult cu cât nu este certă

nici suprafața imobilului teren pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii.

În aceste condiții,

recurenta a indicat că nu poate trece la parcurgerea procedurii administrative,

lipsa înscrisurilor care să descrie imobilul notificat și individualizarea

acestuia făcând imposibilă din punct de vedere legal, în primul rând întocmirea

raportului de evaluare dar și emiterea titlului de despăgubire, în sensul

dispus prin sentința atacată.

S-a atașat la cererea

de recurs și adresa nr. 16000/CC/19 mai 2010, expediată de recurentă Primăriei

Galați, prin care, în contextul analizei actelor depuse în dosarul de

despăgubiri propuse a fi acordate reclamantelor prin Dispoziția nr. 2690 din 25

aprilie 2006 și a prezentării neconcordanțelor identificate, se remite întreaga

documentație originală în vederea reanalizării dosarului pe aspectele

menționate, a completării acestuia și a identificării imobilului în discuție.

soluția instanței de control judiciar

Recursul este fondat

în sensul și pentru argumentele în continuare prezentate.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse și față de prevederile legale

incidente din materia propusă verificării, ca și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a apreciat eronat

asupra refuzului nejustificat reținut în sarcina recurentei-pârâte, astfel cum

a fost acesta definit de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004.

Atât dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cât și cele

ale art. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui titlu conțin

obligația imperativă ca dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 să fie

predate Secretariatului Comisiei Centrale însoțite de o serie de înscrisuri

expres arătate și anume, întreaga documentație aferentă acestora, actele

juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice înscrisuri care descriu

imobilele, situația juridică actuală a imobilului obiect al notificării, orice

alte înscrisuri relevante.

Înalta Curte

apreciază că atât cu ocazia judecății în fond cât și prin motivele de recurs

dezvoltate, recurenta-pârâtă a demonstrat că dosarul reclamantelor înregistrat

sub nr. 16000/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire pentru imobilul

pentru care a fost emisă dispoziția Primarului Municipiului Galați nr.

2690/2006 nu este complet și edificator, raportat la cerințele legale arătate.

Totodată în lipsa

informațiilor menționate de recurentă vizând chiar suprafața terenului în

discuție, pentru care s-au propus despăgubiri reclamantelor și confirmate prin

corespondența expediată Primăriei Galați (adresa din 19 mai 2010) ce atestă

chiar remiterea întregului dosar spre reanalizare și completare autorității

emitente a Dispoziției nr. 2690 din 25 aprilie 2006, nu se poate reține că

autoritatea recurentă cu exces de putere, refuză să soluționeze cererea

intimatelor. Nici intenția de tergiversare a soluționării cererii acestora nu a

fost demonstrată, câtă vreme, în mod obiectiv și potrivit procedurilor

reglementate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu se poate trece la etapa

evaluării, în lipsa tuturor înscrisurilor necesare pentru descrierea imobilului

notificat dar și a clarificării problemelor învederate, legate de dovada

preluării abuzive a imobilului notificat.

Prin urmare, motivul

de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat întrucât în

lipsa pretinsului refuz nejustificat al autorității recurente în ceea ce

privește soluționarea cererii reclamantelor intimate și a circumstanțelor

concrete dovedite în legătură cu stadiul soluționării administrative a cererii,

sus arătate, este evident că nu se poate dispune la acest moment, pe cale

judecătorească obligarea recurentei la desemnarea unui evaluator și cu atât mai

puțin, direct la emiterea titlului de despăgubire, cum a dispus prima instanță,

cererea astfel formulată fiind prematură, raportat la lipsa înscrisurilor

clarificatoare a căror depunere este impusă chiar de lege.

În consecință, chiar

apreciind asupra valabilității, în principiu a tuturor argumentelor

judecătorului fondului referitoare la incidența termenului rezonabil impus de

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că în

contextul prezentului dosar, lipsa refuzului justificat, desprinsă din dovezile

administrate face ca acțiunea reclamantelor să apară ca prematură, atitudinea

autorității recurente și implicarea activă a acesteia în soluționarea dosarului

urmând a fi examinată de îndată ce dosarul complet, este apt de a fi trimis

evaluatorului, chiar fără a se invoca principiul repartizării aleatorii, de

regulă susținut de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite

recursul de față iar acțiunea reclamantelor va fi respinsă ca prematură,

nefiind îndeplinite în cauză prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 3179 din 9 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite excepția prematurității și, în consecință,

respinge acțiunea formulată de reclamantele Ț.L., P.J. și L.E., ca prematură.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.