ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5694/2010

Deliberând asupra recursului civil de

față;

Din examinarea

actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 27 iunie 2005 pe rolul Tribunalului

Galați, secția civilă, reclamanta C.M.C. a chemat în judecată

pe pârâta Primăria municipiului Galați solicitând

recalcularea valorii despăgubirilor ce i se cuvin în baza Dispoziției

nr. 1843/SR din 3 iunie 2005, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ulterior, la data de 8 noiembrie 2005,

reclamanta și-a precizat cadrul procesual pasiv solicitând introducerea în

cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 765 din 12

iunie 2006, Tribunalul Galați a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1843/SR

din 3 iunie 2005 și a dispus obligarea pârâtei Primăria municipiului Galați să

comunice Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București,

documentația privind imobilul situat în Galați, în vederea emiterii dispoziției

referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că imobilul nu poate fi restituit în natură, iar

reclamanta are dreptul la despăgubiri, ce urmează a fi acordate conform Legii

nr. 247/2005, Titlul VII.

Împotriva sentinței civile nr. 765 din 12

iunie 2006 a Tribunalului Galați a declarat apel Comisia pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând soluția instanței de fond, deoarece aceasta nu s-a

pronunțat asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a

apelantei.

Prin decizia nr. 413/A din 20 noiembrie

2006, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a desființat sentința civilă nr. 765/2006

a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,

reținând că sentința este nemotivată, instanța omițând a se pronunța asupra

excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei.

În rejudecare, prin sentința civilă nr.

399 din 22 februarie 2007, Tribunalul Galați a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a

respins contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu această

pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins ca nefondată,

contestația în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galați.

Sentința menționată mai sus a fost

apelată de reclamantă, criticând-o sub aspectul greșitei soluționări a

excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Prin decizia nr. 391/A din 22 octombrie

2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

reclamantei, păstrând soluția și motivarea Tribunalului Galați.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Galați a declarat recurs reclamanta, iar la termenul din 9 iunie 2008, conform

"precizării la cererea de recurs", aceasta a arătat că a formulat o

cerere prin care a solicitat completarea hotărârii judecătorești (fila7 dosar

nr. 319/121/2007 al Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală),

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la data de

27 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanței

supreme și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea

cererii de completare a deciziei nr. 391/A din 22 decembrie 2007 a Curții de

Apel Galați, secția civilă, având în vedere că hotărârea cu privire la care se

solicită completarea este dată de această din urmă instanță.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 14/A din 12 ianuarie 2010 a respins ca nefondată cererea de

completare a dispozitivului deciziei nr. 391/A din 22 octombrie 2007.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei

civile nr. 391 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în

sensul completării dispozitivului deciziei menționate și anume să se precizeze

de instanță, care dintre cele două dispoziții emise de către Primăria

municipiului Galați rămâne valabilă.

Criticile formulate de

recurenta-reclamantă vizează chestiuni legate de situația de fapt și prezintă

în mod cronologic, istoricul și evoluția dosarului, fără a cuprinde critici

privind nelegalitatea deciziei atacate.

Deși recurenta a indicat în drept, în

mod generic dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din cuprinsul

criticilor formulate, în forma în care sunt redate, nu rezultă posibilitatea

încadrării acestora în vreunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de

prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă C.M.C. a depus la

19 iulie 2010 pe rolul instanței supreme, o cerere de renunțare la judecată, care

însă nu întrunește condițiile de formă cerute de lege sub aspectul unei

declarații autentice notariale, nefiind dată, nici personal în fața instanței

de judecată, care să verifice identitatea

părții,

ce realizează un act de dispoziție, care se înscrie în principiul

disponibilității procesului civil, astfel cum este

reglementat de art.

246 C. proc. civ.

Având în vedere că

sub aspectul dezvoltării criticilor expuse

în cererea scrisă, recursul nu poate fi încadrat în motivele de

nelegalitate, întrucât acesta vizează chestiuni de fapt, Înalta Curte

va constata nulitatea recursului, conform

prevederilor art. 302

1

alin. (1)

C. proc. civ.

Așa fiind, este de observat că

imposibilitatea încadrării

criticilor

într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

atrage

sancțiunea nulității recursului.

Recursul este nul și va fi respins

pentru considerentele ce succed:

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității,

mențiunile

enumerate la lit. a)-d) din

conținutul textului procedural mai sus evocat.

In ipoteza de

față, în care recurenta-reclamantă a indicat critici

ce vizează netemeinicia hotărârii atacate și, doar în

mod generic,

art. 304 pct. 9, motiv care

însă nu poate fi încadrat sub aspectul

conținutului criticilor în

motivele de nelegalitate, instanța va constata nulitatea recursului.

Ca atare,

motivarea recursului este o cerință pe care legea o

impune pe calea controlului judiciar extraordinar,

pentru a se

verifica legalitatea deciziilor

pronunțate în apel, și nu netemeinicia

acestora,

obligație care incumbă recurentei-reclamante.

Această obligație

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului

de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct.

reglementate de art.

304

C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia,

în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al

instanței, raportat la

verificarea legalității în funcție de motivul de

recurs invocat, și nu la temeinicia hotărârii atacate.

Cum aceste exigențe nu au fost

îndeplinite în cauză de recurentă, deși aceasta a declarat recurs, în termenul

prevăzut de

lege, dar nu a formulat critici

care să poată face posibilă încadrarea

în textul reglementat de art. 304,

văzând dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., față de împrejurarea că, în speță, nu au fost identificate motive de

ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va

constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanta C.M.C. împotriva deciziei nr. 14/A din 12 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 octombrie 2010.