ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5694/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2005 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamanta C.M.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Galați solicitând recalcularea valorii despăgubirilor ce i se cuvin în baza Dispoziției nr. 1843/SR din 3 iunie 2005, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001. Ulterior, la data de 8 noiembrie 2005, reclamanta și-a precizat cadrul procesual pasiv solicitând introducerea în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 765 din 12 iunie 2006, Tribunalul Galați a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 1843/SR din 3 iunie 2005 și a dispus obligarea pârâtei Primăria municipiului Galați să comunice Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București, documentația privind imobilul situat în Galați, în vederea emiterii dispoziției referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că imobilul nu poate fi restituit în natură, iar reclamanta are dreptul la despăgubiri, ce urmează a fi acordate conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII. Împotriva sentinței civile nr. 765 din 12 iunie 2006 a Tribunalului Galați a declarat apel Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând soluția instanței de fond, deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a apelantei.

Prin decizia nr. 413/A din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a desființat sentința civilă nr. 765/2006 a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că sentința este nemotivată, instanța omițând a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 399 din 22 februarie 2007, Tribunalul Galați a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins ca nefondată, contestația în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galați.

Sentința menționată mai sus a fost apelată de reclamantă, criticând-o sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin decizia nr. 391/A din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei, păstrând soluția și motivarea Tribunalului Galați. Împotriva deciziei Curții de Apel Galați a declarat recurs reclamanta, iar la termenul din 9 iunie 2008, conform "precizării la cererea de recurs", aceasta a arătat că a formulat o cerere prin care a solicitat completarea hotărârii judecătorești (fila7 dosar nr. 319/121/2007 al Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală), întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 2 C. proc.

civ. Prin încheierea pronunțată la data de 27 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanței supreme și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea cererii de completare a deciziei nr. 391/A din 22 decembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă, având în vedere că hotărârea cu privire la care se solicită completarea este dată de această din urmă instanță.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 14/A din 12 ianuarie 2010 a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 391/A din 22 octombrie 2007. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei civile nr. 391 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în sensul completării dispozitivului deciziei menționate și anume să se precizeze de instanță, care dintre cele două dispoziții emise de către Primăria municipiului Galați rămâne valabilă. Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizează chestiuni legate de situația de fapt și prezintă în mod cronologic, istoricul și evoluția dosarului, fără a cuprinde critici privind nelegalitatea deciziei atacate.

Deși recurenta a indicat în drept, în mod generic dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din cuprinsul criticilor formulate, în forma în care sunt redate, nu rezultă posibilitatea încadrării acestora în vreunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă C.M.C. a depus la 19 iulie 2010 pe rolul instanței supreme, o cerere de renunțare la judecată, care însă nu întrunește condițiile de formă cerute de lege sub aspectul unei declarații autentice notariale, nefiind dată, nici personal în fața instanței de judecată, care să verifice identitatea părții, ce realizează un act de dispoziție, care se înscrie în principiul disponibilității procesului civil, astfel cum este reglementat de art. 246 C. proc.

civ. Având în vedere că sub aspectul dezvoltării criticilor expuse în cererea scrisă, recursul nu poate fi încadrat în motivele de nelegalitate, întrucât acesta vizează chestiuni de fapt, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform prevederilor art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, este de observat că imposibilitatea încadrării criticilor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. atrage sancțiunea nulității recursului. Recursul este nul și va fi respins pentru considerentele ce succed: Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, mențiunile enumerate la lit. a)-d) din conținutul textului procedural mai sus evocat.

In ipoteza de față, în care recurenta-reclamantă a indicat critici ce vizează netemeinicia hotărârii atacate și, doar în mod generic, art. 304 pct. 9, motiv care însă nu poate fi încadrat sub aspectul conținutului criticilor în motivele de nelegalitate, instanța va constata nulitatea recursului. Ca atare, motivarea recursului este o cerință pe care legea o impune pe calea controlului judiciar extraordinar, pentru a se verifica legalitatea deciziilor pronunțate în apel, și nu netemeinicia acestora, obligație care incumbă recurentei-reclamante. Această obligație înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la verificarea legalității în funcție de motivul de recurs invocat, și nu la temeinicia hotărârii atacate.

Cum aceste exigențe nu au fost îndeplinite în cauză de recurentă, deși aceasta a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textul reglementat de art. 304, văzând dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., față de împrejurarea că, în speță, nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta C.M.C. împotriva deciziei nr. 14/A din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.