ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2850/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, reclamantul P.M.V., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.

10/2001-din cadrul Consiliului Local Brăila și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Fondul P., a solicitat obligarea pârâților la

finalizarea dosarului de despăgubiri pentru imobilul proprietatea autorilor

săi, situat în București.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că dosarul administrativ, însoțit de dispoziția

Primarului Municipiului Brăila a fost înaintat către Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților în vederea stabilirii despăgubirilor, la data

de 16 iunie 2006, nefiind finalizat nici până la data introducerii acțiunii în

instanță.

Pârâtele au depus întâmpinări

prin care au invocat atât apărări de fond, cât și excepția lipsei calității procesuale

pasive.

Prin sentința nr. 144

din 1 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, a respins acțiunea formulată de reclamantul

P.M.V. ca nefondată față de pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001-din cadrul Consiliului Local Brăila

și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâtele Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Fondul P. București.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că atâta timp cât nu a fost emis

un titlu de despăgubire, Fondul P. nu poate fi chemat să realizeze plata în condițiile

art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 247/2005, astfel că excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de acest pârât, este întemeiată.

În ceea ce privește Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, prima instanță a constatat că, având

în vedere prevederile H.G. nr. 365/2005 și ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005,

emiterea deciziei și plata despăgubirilor nu sunt operațiuni juridico-administrative

care să intre în sfera atribuțiilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

astfel că nici această pârâtă nu are calitate procesuală pasiva în cauză.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a constatat că prin decizia din 16 septembrie 2008 Comisia Centrală a stabilit

două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului înainte de apariția

O.U.G. nr. 81/2007 și cele transmise după intrarea în vigoare a actului normativ

menționat, dosarul reclamantului făcând parte din categoria celor transmise Secretariatului

înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, astfel încât ordinea de soluționare

este aceea a înregistrării dosarelor.

Concluzionând, instanța

de fond a constatat că nesoluționarea cererii reclamantului nu se datorează culpei

sau neglijenței autorității pârâte ci volumului mare de activitate a acesteia și

necesității parcurgerii unei proceduri complicate și îndelungate.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul P.M.V., susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, respectiv instanța de contencios administrativ în loc

de instanța civilă, iar pe fondul cauzei instanța nu a făcut analiza apărărilor

sale prin care arată că s-a conformat cerințelor Legii nr. 247/2005, dar cererea

sa nu a fost soluționată într-un termen rezonabil,

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din

punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 3 și 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru

următoarele considerente:

Astfel, competența materială

a fost corect stabilită de instanța de fond, aceasta fiind prevăzută de Titlul VII

al Legii nr. 247/2005 cu referire la Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În ceea ce privește însă

fondul cererii reclamantului, respectiv constatarea refuzului nejustificat al Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de soluționare a dosarului și emitere

a unei decizii de despăgubire, instanța de fond nu a analizat susținerile din acțiune,

preluând exclusiv apărările pârâtului, unele dintre acestea - neprobate.

Astfel, instanța de fond

nu a făcut aplicarea „termenului rezonabil” prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului însușindu-și, fără probe, susținerea Comisiei că nu s-ar fi ajuns la numărul

de ordine al dosarului reclamantului, deși dosarul acestuia a fost transmis în anul

2006.

Totodată, Înalta Curte

apreciază că simpla invocare, de către Comisie, a unor norme de uz intern privind

ordinea soluționării dosarelor, nu o scutește pe aceasta de obligația soluționări

cauzelor într-un termen rezonabil; aceasta nu își poate invoca propria incapacitate

administrativă, o asemenea apărare fiind inadmisibilă într-un stat de drept.

De asemenea, instanța

de fond nu a verificat, în nici un fel, dacă solicitările Comisiei, privind completarea

dosarului transmis de Primăria Brăila - cu precizări privind imobilul și situația

actuală a moștenitorilor - au constituit sau nu impedimente reale în emiterea deciziei

de despăgubire, cu atât mai mult cu cât Comisia s-a adresat Primăriei Brăila abia

la 8 octombrie 2009 (dosarul Tribunalului Brăila), respectiv după declanșarea prezentului

litigiu.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție fără

a stabili, în mod complet, situația de fapt, astfel că în baza art. 312 alin. (1)

și (5) și 314 C. proc. civ. recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței

cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a se aprecia asupra caracterului

justificat sau nejustificat al refuzului pârâtei în funcție de îndrumările cuprinse

în prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.M.V. împotriva sentinței nr. 144 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spere

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.