ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4820/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 436 din 05 aprilie 2012, Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.F., C.T. și M.T., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Brăila, a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, a stabilit, în favoarea acestora, măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor acordate în condițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Brăila, str. D., județul Brăila, a obligat pe pârâta Primăria Municipiului Brăila, prin Primar, să emită dispoziție pentru măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor acordate în condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul sus-menționat și să înainteze dosarul împreună cu dispoziția către Secretariatul Comisiei Centrale în termen de 10 zile de la adoptarea dispoziției.

Prin aceeași sentință, a respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la dobânda legală aplicată la despăgubirea de 147.343 RON pe perioada 01 februarie 2002-31 decembrie 2011, în valoare de 144.174 RON și la plata daunelor morale în valoare de 100.000 RON și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Consiliul Local Municipal Brăila, pentru lipsa calității procesuale pasive. Recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței Tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 585/R din 02 noiembrie 2012. Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanții C.F., C.T.

și M.T. au solicitat revizuirea atât a sentinței civile nr. 436 din 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Brăila, cât și a deciziei civile nr. 585/R din 08 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. Curtea de Apel Galați, secția civilă, la termenul din 06 februarie 3013, a invocat, din oficiu, atât excepția inadmisibilității cererii de revizuire față de decizia nr. 585/R din 02 noiembrie 2012 a acestei instanțe, întrucât nu îndeplinește condiția evocării fondului, cât și excepția necompetenței materiale față de revizuirea sentinței nr. 436 din 05 aprilie 2012 a Tribunalului Brăila și, prin decizia nr. 69/R din 06 februarie 2013, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Brăila.

Prin sentința nr. 525 din 10 aprilie 2013, Tribunalului Brăila, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței nr. 436 din 05 aprilie 2012 a acestei instanțe. În ceea ce privește motivele de revizuire care vizează decizia civilă nr. 585/R din 02 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Tribunalul a precizat că acestea nu pot fi analizate de instanța de fond întrucât, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. La data de 18 aprilie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de revizuenții C.F., C.T.

și M.T. împotriva sentinței civile nr. 525 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila. La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea recursului, excepție pe care o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., Curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Cum, în speță, revizuenții au învestit instanța cu o cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 525 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila, față de prevederile legale mai sus-menționate, se constată necompetența materială în soluționarea acestei cereri de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, cum sentința atacată cu recurs a fost pronunțată de Tribunalul Brăila, instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recurs formulată de revizuenți este Curtea de Apel Galați. Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 din același Cod (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010), soluționarea recursului formulat de revizuenți va fi declinată în favoarea instanței competente, respectiv Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de revizuenții C.F., C.T. și M.T. împotriva sentinței nr. 525 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2013.