ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4820/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 436 din 05 aprilie 2012, Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții C.F., C.T. și M.T., în contradictoriu cu pârâta

Primăria Municipiului Brăila, a constatat că reclamanții sunt persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, a stabilit, în

favoarea acestora, măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor

acordate în condițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

pentru imobilul situat în Brăila, str. D., județul Brăila, a obligat pe pârâta

Primăria Municipiului Brăila, prin Primar, să emită dispoziție pentru măsuri

reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor acordate în condițiile

prevăzute de art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru

imobilul sus-menționat și să înainteze dosarul împreună cu dispoziția către

Secretariatul Comisiei Centrale în termen de 10 zile de la adoptarea

dispoziției.

Prin aceeași sentință,

a respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la

dobânda legală aplicată la despăgubirea de 147.343 RON pe perioada 01 februarie

2002-31 decembrie 2011, în valoare de 144.174 RON și la plata daunelor morale în

valoare de 100.000 RON și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu

pârâții Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Consiliul Local Municipal

Brăila, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Recursul declarat de reclamanți

împotriva sentinței Tribunalului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați,

prin decizia civilă nr. 585/R din 02 noiembrie 2012.

Prin cererea înregistrată

la data de 29 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanții C.F., C.T.

și M.T. au solicitat revizuirea atât a sentinței civile nr. 436 din 05 aprilie 2012

pronunțată de Tribunalul Brăila, cât și a deciziei civile nr. 585/R din 08

noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, invocând ca temei de drept dispozițiile

art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Curtea de Apel Galați,

secția civilă, la termenul din 06 februarie 3013, a invocat, din oficiu, atât excepția

inadmisibilității cererii de revizuire față de decizia nr. 585/R din 02

noiembrie 2012 a acestei instanțe, întrucât nu îndeplinește condiția evocării fondului,

cât și excepția necompetenței materiale față de revizuirea sentinței nr. 436

din 05 aprilie 2012 a Tribunalului Brăila și, prin decizia nr. 69/R din 06 februarie

2013, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului

Brăila.

Prin sentința nr. 525

din 10 aprilie 2013, Tribunalului Brăila, secția I civilă, a respins, ca nefondată,

cererea de revizuire a sentinței nr. 436 din 05 aprilie 2012 a acestei instanțe.

În ceea ce privește motivele

de revizuire care vizează decizia civilă nr. 585/R din 02 noiembrie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, Tribunalul a precizat că acestea nu pot fi analizate de

instanța de fond întrucât, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de

revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei

revizuire se cere.

La data de 18 aprilie

2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat

recursul declarat de revizuenții C.F., C.T. și M.T. împotriva sentinței civile

nr. 525 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila.

La termenul de judecată

din data de 25 octombrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea recursului, excepție pe

care o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 3 pct. 3 C. proc. civ., Curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunale în apel sau împotriva hotărârilor

pronunțate în primă instanță de Tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Cum, în speță, revizuenții

au învestit instanța cu o cerere de recurs împotriva sentinței civile nr. 525

din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Brăila, față de prevederile legale

mai sus-menționate, se constată necompetența materială în soluționarea acestei cereri

de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, cum sentința

atacată cu recurs a fost pronunțată de Tribunalul Brăila, instanța ierarhic superioară

competentă să soluționeze cererea de recurs formulată de revizuenți este Curtea

de Apel Galați.

Față de cele ce preced,

în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 159

alin. (1) pct. 2 din același Cod (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010),

soluționarea recursului formulat de

revizuenți

va fi declinată în favoarea instanței competente,

respectiv Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a recursului declarat de revizuenții C.F., C.T. și M.T. împotriva sentinței

nr. 525 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila, secția I civilă, în favoarea

Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 25 octombrie 2013.