ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 117/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 603/113/2008 la Tribunalul Brăila, reclamanta D.G. a chemat în judecată Municipiul Brăila prin Primar și Prefectura Brăila și a solicitat obligarea pârâților să emită decizie sau dispoziție motivată ca răspuns la notificarea din 12 noiembrie 2001 având ca obiect restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 390 m.p. situat în Brăila, str. G.; obligarea pârâților la plata unei amenzi civile de 50 RON/zi, până la îndeplinirea efectivă a obligației, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea ulterioară depusă la dosar la data de 14 aprilie 2008, reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 390 m.p.

situat în municipiul Brăila, str. G., precum și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată. În cursul procesului, s-a emis dispoziția din 05 decembrie 2008 de către Municipiul Brăila prin Primar, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Brăila, str. G. compus din teren în suprafață de 390 m.p., în favoarea notificatoarei D.G. Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație D.G. ce a format obiectul Dosarului nr. 3391/113/2008. Prin încheierea din ședința publică din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3391/113/2008, s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. 603/113/2008, în conformitate cu dispozițiile art. 164 C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 870 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis ca fondată contestația conexă formulată de reclamanta D.G. în contradictoriu cu Municipiul Brăila prin Primar, și în consecință: A anulat dispoziția din 05 decembrie 2008 emisă de către Municipiul Brăila prin Primar, pentru imobilul notificat situat în Brăila, str. G. compus din teren în suprafață de 390 m.p. A dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 390 m.p. situat în municipiul Brăila str. G., având ca vecinătăți, la Nord - str. G., la Sud Piața C., la Est str. G. și la Vest proprietăți particulare. A respins ca rămasă fără obiect acțiunea conexă având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamanta D.G.

în contradictoriu cu Municipiul Brăila prin Primar. A respins acțiunea conexă având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamanta D.G. în contradictoriu cu Prefectura Brăila, cu sediul în P.I., județul Brăila pentru lipsa calității procesuale pasive. A respins cererea de obligare a pârâtului Municipiul Brăila prin Primar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă. S-a considerat că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 390 m.p.

Cu privire la acțiunea conexă având ca obiect obligație de a face constând în obligarea pârâților Municipiului Brăila prin Primar și Prefectura Brăila să emită dispoziție motivată ca răspuns la notificarea din 12 noiembrie 2001, obligarea pârâtelor la plata unor amenzi civile de 50 RON pe zi de întârziere până la emiterea dispoziției, Tribunalul a constatat că aceasta a rămas fără obiect deoarece obligația a fost îndeplinită prin emiterea dispoziției din 05 decembrie 2008. Drept urmare, acțiunea conexă a fost respinsă ca rămasă fără obiect. În ce privește calitatea procesuală pasivă a Prefecturii Brăila, Tribunalul a constatat că în cauză are calitate procesuală pasivă numai Municipiul Brăila prin Primar.

Astfel, acțiunea conexă a fost respinsă față de Prefectura Brăila pentru lipsa calității procesuale pasive. Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel pârâtul Municipiul Brăila, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prisma greșitei anulări a Dispoziției Primarului Municipiului Galați, nr. 550758/2008 și a restituirii în natură către reclamantă, a imobilului solicitat în baza Legii nr. 10/2001, respectiv a terenului în suprafață de 390 m.p. situat în Brăila, str. G. Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea de Apel a considerat că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând corect situația de fapt existentă, prin interpretarea judicioasă a probelor legal administrate, făcând o aplicare corespunzătoare dispozițiilor Legii nr. 10/2001 republicată, astfel că reformarea hotărârii nu se impune.

În atare situație, simplul fapt că pe terenul solicitat este o placă de beton cu grosimea de 15-20 cm, pe care sunt amplasate module comerciale ne conduce la concluzia exceptării de la restituirea în natură în condițiile în care nici pârâtul-apelant, nici intervenienta în numele acestuia – Direcția Administrația Piețelor și Târgurilor Brăila, nu a demonstrat că „extinderea” Pieții C. pe acest teren a fost realizată în cadrul lucrărilor aprobate de sistematizare a localității și că este destinată unor amenajări de utilitate publică, în sensul prevederilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Brăila, prin Primar, precum și cererea de intervenție formulată de Direcția Administrației Piețelor și Târgurilor Brăila, menținând ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond.

Împotriva încheierii din 25 iunie 2014 și a deciziei nr. 94/A din 09 septembrie 2014 Curții de Apel Galați, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta D.G., iar pârâtul Municipiul Brăila prin Primar și intervenienta în interesul pârâtului Direcția Administrației Piețelor și Târgurilor Brăila au declarat recurs împotriva deciziei nr. 94/A din 09 septembrie 2014 Curții de Apel Galați, secția I civilă. Recurenta reclamantă D.G. precizează că este nelegală încheierea de ședință din data 25 iunie 2014 prin care instanța a dispus respingerea excepției perimării apelului Municipiului Brăila prin Primar, aceasta fiind dată cu aplicarea greșită a legii, astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se arată că la termenul de judecată din data de 18 iunie 2014 instanța a invocat din oficiu excepția perimării apelului, iar ulterior, prin încheierea din data de 25 iunie 2014 a dispus respingerea excepției, soluție pe care recurenta o apreciază ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 250 C. proc. civ. Instanța de fond era ținută să constate că, în raport de temeiul suspendării Dosarului nr. 22678/301/2011, respectiv art. 155 1 C. proc. civ., există motive imputabile părților care se circumscriu tezei a doua din art. 250 alin. (1) C. proc. civ. Se arată că, prin raportare la situația de fapt, astfel cum a fost succint prezentată anterior, instanța era ținută să constate că perimarea a intervenit în prezenta cauză, pricina fiind lăsată în nelucrare din culpa părților, termenul legal fiind îndeplinit.

În ceea ce privește suspendarea cursului perimării, se arată dispozițiile art. 250 C. proc. civ. anterior citate, stabilesc faptul că termenul de perimare este suspendat câtă vreme dăinuie suspendarea judecății, pronunțată de instanță în temeiul art. 244 C. proc. civ., dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Se concluzionează că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor legale în condițiile în care în cauză intervenit sancțiunea perimării ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale. Recurentul pârât Municipiul Brăila a învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

În speță se constată că terenul în suprafață de 390 mp, a cărui restituire este solicitată de reclamanta - intimată face parte dintr-un teren mult mai mare pe care sunt amplasate construcții cu destinația de obiective comerciale ce compun Piața C. și se află în administrarea intervenientei SC Administrația Piețelor și Târgurilor SA B. În prezenta cauză s-a dovedit că pe terenul în litigiu nu sunt construcții neautorizate, sunt construcții fixe cu autorizație de construire, nedemontabile, racordate la utilități, iar restul terenului este ocupat de alei și căi de acces pentru cumpărătorii pieței. Astfel, se constată nu este posibilă o restituire în natură a terenului întrucât cea mai mare suprafață de teren este ocupată de construcții fixe, deci nu se poate da eficiență principiului restituirii în natură a terenului, reclamantul - intimatul beneficiind de măsuri reparatorii prin despăgubiri.

Intervenienta SC Administrația Piețelor și Târgurilor SA B., invocă aceleași critici de nelegalitate ca și recurentul pârât în favoarea căruia a intervenit. Se arată că pe terenul în litigiu nu sunt construcții neautorizate, sunt construcții fixe cu autorizație de construire, nedemontabile, racordate la utilități, iar restul terenului este ocupat de alei și căi de acces, nefiind posibilă restituirea în natură a terenului respectiv. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de reclamanta D.G. împotriva încheierii din 25 iunie 2014 și a deciziei nr. 94/A din 09 septembrie 2014 Curții de Apel Galați, secția I civilă, este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă D.G.

învederează incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv care reglementează greșita aplicare sau interpretare a legii, dar care însă nu se verifică în speța supusă judecății. Se susține că în mod greșit s-a respins excepția perimării apelului declarat de Municipiul Brăila prin Primar, fiind interpretate eronat dispozițiile art. 250 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la termenul din data de 26 octombrie 2010 Curtea de Apel Galați a dispus, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei - obiect al Dosarului nr. 603/113/2008 până la soluționarea Dosarului nr. 22678/301/2011 aflat pe rolul Judecătoriei sector 3 București.

La data de 23 octombrie 2012 Judecătoria sector 3 București a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., suspendarea judecării Dosarului nr. 22678/301/2011 până la îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite în sarcina sa. Ulterior, la data de 26 martie 2014, Judecătoria sector 3 București a constatat intervenirea perimării cauzei obiect al Dosarului nr. 22678/301/2011 ce a constituit temei al suspendării cauzei prezente în apel. În cadrul Dosarului nr. 603/113/2008 a fost formulată cerere de repunere pe rol a cauzei în data de 04 decembrie 2013. La termenul de judecată din data de 18 iunie 2014, instanța de judecată a invocat din oficiu excepția perimării apelului declarat în cauză de Municipiul Brăila prin Primar, excepție care, prin încheierea pronunțată ulterior, la data de 25 iunie 2014 a fost respinsă ca fiind nefondată.

Dispozițiile art. 250 C. proc. civ. reglementează suspendarea cursului perimării cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile art. 250 C. proc. civ. considerând că nu poate interveni sancțiunea perimării apelului. Perimarea este atât o sancțiune procedurală, ce intervine pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, cât și o prezumție de desistare dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. În cauză a avut loc o suspendare a cursului perimării, suspendare care durează cât timp durează suspendarea judecății, deci până la rămânerea irevocabilă a hotărârii civile pronunțate în pricina ce a determinat suspendarea, conform art. 244 alin. (2) C. proc.

civ. Motivele invocate de recurenta-reclamantă și anume intervenirea perimării acțiunii – obiect al Dosarului nr. 22678/301/2011 ce a constituit temei al suspendării cauzei nu se circumscriu unor motive imputabile părților care ar fi avut drept consecință lăsarea cauzei în nelucrare timp de 1 an, întrucât în cauză termenul de prescripție a început să curgă de la data rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 4100 din 26 martie 2014 prin care s-a constatat perimarea. Astfel, în mod corect instanța de apel a respins excepția perimării apelului declarat de pârâtul Municipiul Brăila, și drept consecință, a pronunțat decizia civilă nr. 94A/2014 pe fondul apelului declarat de pârâtul Municipiul Brăila.

Recursurile declarate de recurentul Municipiul Brăila prin Primar și intervenienta în interesul pârâtului Direcția Administrației Piețelor și Târgurilor Brăila sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 314 C. proc. civ. prevăd că „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite”.

Prezenta cauză are ca obiect contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției din 05 decembrie 2008 emisă de Municipiul Brăila prin care i-au fost propuse despăgubiri pentru terenul de 390 mp situat în Brăila, strada G., preluat prin decretul de expropriere nr. 76 din 14 martie 1985. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a analizat cererea dedusă judecății doar prin prisma dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, considerând că se impune menținerea sentinței tribunalului prin care s-a stabilit că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a terenului de 390 m.p., necercetând situația faptică și juridică a terenului respectiv preluat prin expropriere.

Deși pe parcursul judecării cauzei, instanța a admis proba cu înscrisuri, respectiv decretul nr. 76 din 14 martie 1985, acesta nu a fost depus la dosarul cauzei și nici nu a fost analizată cauza sub aspectul stabilirii modului de realizare a scopului exproprierii și consecutiv, pe temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001. Astfel, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, prevăd că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Important pentru stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de lege este dovedirea preluării imobilului ca urmare a unui act normativ individual de expropriere și verificarea realizării scopului pentru care a fost dispusă exproprierea ce face obiectul litigiului. Astfel, se impune a se verifica dacă preluarea a avut loc în temeiul Decretului de expropriere și modalitatea în care s-a realizat scopul respectivei exproprieri.

Cum instanța de apel nu a analizat cererea dedusă judecății care vizează un imobil expropriat prin Decretul nr. 76/1985 prin prisma dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, ci pe temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se impune, în baza art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel pentru a se analiza cauza în baza temeiului de drept incident. Pentru a se asigura aplicarea justă a dispozițiilor legale, trebuie clarificată, de către instanța de rejudecare, cu certitudine, situația de fapt existentă în cauză, dacă s-a realizat sau nu scopul exproprierii.

Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza cererea reclamantei pe baza dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 și va verifica dacă scopul exproprierii acestui imobil ce a făcut obiect al decretului de expropriere nr. 76/1985 a fost realizat, verificând, în acest context legalitatea și temeinicia sentinței apelate, după identificarea tipului de măsuri reparatorii permise de art. 11 din Legea nr. 10/2001. Pentru aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de recurentul-pârât Municipiul Brăila și de intervenienta în interesul pârâtului Direcția Administrației Piețelor și Târgurilor Brăila și se va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G. împotriva încheierii din 25 iunie 2014 și a deciziei nr. 94/A din 09 septembrie 2014 Curții de Apel Galați, secția I civilă. Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul Brăila prin Primar și de intervenienta în interesul pârâtului Direcția Administrației Piețelor și Târgurilor Brăila, împotriva aceleiași decizii. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2015.