ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3411/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3411/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22

ianuarie 2008 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. 509/196/2008 reclamanta L.F.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Brăila, Primarul

municipiului Brăila și SC Î.T. SA Brăila să se constate că este persoană

îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 și să se dispună restituirea

imobilului situat în Brăila.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că este fiica defuncților S.S. și Secilia conform

certificatului de moștenitor din 24 noiembrie 1977. Tatăl său a deținut fabrica

de decorticat orez „A.”, situată în Brăila, în prezent în incinta SC Î.T. SA

Brăila. În baza Legii nr. 119/1949 fabrica a fost naționalizată. În termen

legal a depus notificarea înregistrată la 18 noiembrie 1999, comunicându-i-se că

cererea a fost înaintată pârâtei SC Î.T. SA Brăila spre competentă soluționare.

Însă societatea i-a comunicat că imobilul revendicat pe calea legii speciale nu

se află în posesia sa. Deși s-a efectuat și o expertiză cadastrală de

identificare a imobilului care îl situează în incinta SC Î.T. SA Brăila nu a

primit nici un răspuns la cererea sa.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Protocolului nr. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă

nr. 1596 din 5 martie 2008 Judecătoria Brăila a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, Dosarul fiind înregistrat

sub nr. 919/113/2008.

La termenul din 4

noiembrie 2008 reclamanta a arătat că înțelege să se judece numai cu Municipiul

Brăila, prin primar, solicitând să nu mai fie citate Primăria municipiului

Brăila și Primarul municipiului Brăila, solicitare încuviințată de instanță.

Pârâta SC Î.T. SA

Brăila a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, care a fost unită cu fondul, arătând că A.V.A.S. este singura entitate

în măsură să o despăgubească pe reclamantă cu suma de 62.800 lei, impunându-se

introducerea acesteia în cauză. Pe fondul cererii, pârâta a învederat că

imobilul revendicat nu se află în incinta societății și a fost demolat. Pe de

altă parte, s-a susținut că pârâta este o societate privatizată care se supune

prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta nu are dreptul

la restituirea în natură a imobilului revendicat, ci doar la despăgubiri.

Pârâtul Municipiul

Brăila, prin primar a invocat cu ocazia dezbaterilor excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr.

945 din 29 septembrie 2010 Tribunalul Brăila a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC Î.T. SA Brăila și a pârâtei Unitatea

Administrativ Teritorială Municipiul Brăila.

A admis acțiunea

formulată de reclamanta L.F.

A anulat dispoziția din

1 noiembrie 2005 emisă de pârâtul Municipiul Brăila.

A dispus restituirea

în natură a imobilului „M3” din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. situat în Brăila în incinta SC Î.T. SA Brăila în suprafață de

479,95 mp.

Pentru a adopta

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Imobilul format din

patru ochiuri de magazie era deținut în proprietate de S.S., soțul acesteia

desfășurând la adresa la care construcția era situată comerțul cu cojit orez,

magazia trecând în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 119/1948 prin

care s-au naționalizat întreprinderile economice.

Notificările

formulate de reclamantă au fost soluționate prin dispoziția din 1 noiembrie 2005

emisă de Municipiul Brăila prin Primar acordându-se despăgubiri acesteia pentru

imobilul situat în Brăila în condițiile prevederilor legii speciale privind

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate

în mod abuziv.

Despăgubirile nu au

fost încasate de reclamantă așa cum rezultă din declarația autentificată la 22

februarie 2006 (fila 151dosar fond).

Atât în expertiza

extrajudiciară efectuată de expert V.M. cât și în expertiza efectuată în cauză

de expert Vizireanu Tudorel au fost identificate magaziile situate în Brăila,

ca fiind situate în prezent în incinta sediului SC Î.T. SA Brăila.

Potrivit concluziilor

celor două rapoarte de expertiză fabrica revendicată de reclamantă corespunde

pentru adresa din Brăila fiind notată „M3” în anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. având suprafața de 479,95 mp.

S-a considerat că

acțiunea este admisibilă în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr.

78 din A din data de 7 decembrie 2012 Curtea de Apel Galați, secția pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de reclamanta L.F. și de pârâta SC Î.T. SA.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de ape, cu privire la apelul reclamantei a avut în vedere

următoarele considerente:

S-a reținut că instanța

de fond și-a motivat soluția de restituire în natură pentru suprafața de 474,95

mp din Brăila având în vedere concluziile expertizelor efectuate de experții V.M.

și V.T.

Expertizele efectuate

în fața instanței de fond concluzionează faptul că, în conformitate cu

documentele prezentate și declarațiile reclamantei, identificarea imobilului

corespunde documentelor grafice pentru adresa corpul M3, corpurile M1 și M2

fiind magazii de cereale.

Expertiza efectuată

în apel de expert B.M.D. concluzionează că și în raport de Certificatul emis de

Camera de Comerț și Industrie București - O.R.C. - societatea omonimă „A.”

apare ca fiind înmatriculată cu sediul în Brăila.

Suprafața

măsurată de expertă la fosta adresă este de 486 mp iar această construcție

se află în administrarea SC Î.T. SA Brăila.

Experta a precizat în

răspunsul la obiecțiunile formulate că identificarea s-a efectuat prin

compararea amplasamentului construcțiilor existente cu planul din anul 1932

depus la dosar și notat în expertiză ca fiind Anexa 3, cu planul fotogrametric

din anul 1988 (și notat în expertiză ca fiind anexa 2) pentru aceeași zonă și

vizualizarea construcțiilor din aceste planuri pe teren.

Față de apelul

pârâtei SC Î.T. SA Brăila s-au reținut următoarele:

Cu privire la primul

motiv de apel curtea a reținut că instanța de fond a motivat corect

împrejurarea că imobilul revendicat a fost preluat abuziv de stat în baza Legii

nr. 119/1948 astfel că se justifică restituirea în natură și nu prin echivalent

despăgubiri.

S-a statuat și cu

privire la faptul că nu se impunea introducerea în cauză a A.V.A.S. cum a

solicitat pârâta în motivarea apelului.

Raportat la al doilea

motiv de apel formulat de pârâtă s-a reținut că reclamanta a făcut dovada faptului

că la data exproprierii, imobilul se afla în proprietatea tatălui său cu adresa

din 18 mai 2006 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Brăila prin care se face

referire la documentele existente la dosarul firmei individuale „S.S.”

De asemenea,

instanța de apel a avut în vedere și copia extras a Tabelului Întreprinderilor din

București naționalizate conform Legii nr. 119/1948 eliberat la 2 aprilie 1997

de Direcția Județeană a Arhivelor Statului din care reiese că 3 imobile

naționalizate în anul 1948 dintre care 2 în Brăila și unul în București au

aparținut numiților S.S. și S.S.

Instanța a constatat

că reclamanta este moștenitoarea acestora conform certificatului de moștenitor din

24 iunie 1977.

Referitor la motivul

de apel ce vizează imposibilitatea restituirii în natură a imobilului intrucât acesta

nu a fost identificat ca fiind în proprietatea SC Î.T. SA Brăila, instanța de

apel, analizând expertiza efectuată de expert specialitatea arhitectură N.D.M. a

constatat că „ ochiurile de magazie” ale celor trei construcții ale familiei S.

au fost construite cu aproximație la sfârșitul secolului XIX - începutul

secolului XX.

S-a statuat că în accepțiunea

acelei perioade „ ochi de magazie” însemna spațiu cu ușă și două ferestre

adiacente pentru a se comercializa produse agricole.

Drept urmare, s-a reținut

că se poate dispune restituirea în natură potrivit dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 10/2001 așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Împotriva deciziei mai

sus menționate a declarat recurs, în termen legal, SC Î.T. SA pentru motive de

nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

pârâta a susținut următoarele:

a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - motiv de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel s-a arătat că prin

decizia pronunțată s-a adus atingere prevederilor imperative ale art. 261 pct. 5

C. proc. civ., text de lege ce instituie obligația instanței de judecata de a

se pronunța, motivat, asupra tuturor cererilor formulate de către părți.

Sub acest aspect, pârâta

a reclamat faptul că deși prin motivele de apel suplimentare depuse, în

termenul legal, în completarea cererii de apel, a înțeles să fomuleze critici și

în ceea ce privește încălcarea de către prima instanța a dispozițiilor Legii nr.

10/2001, respectiv art. 21 privitor la sfera „unităților deținătoare" ce

puteau fi obligate la restituire și art. 26 privitor la procedura de restituire

cu care aceasta a fost investită, instanța de apel nu a răspuns acestor motive.

De asemenea, s-a susținut

că instanța de apel nu a analizat motivul de apel referitor la eludarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, aceasta limitându-se la a cerceta

(ne) temeinicia măsurilor dispuse de către prima instanță în raport de argumentele

invocate de către apelantă în cererea de apel inițiala și, deci fără să

analizeze toate criticile (motivele de apel suplimentare) privind modalitatea

soluționării de către prima instanța a cererii de chemare în judecata.

nu cuprinde motivele pe care se sprijină - motiv de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Referitor la acest

motiv de recurs pârâta a învederat că neindicarea de către instanța de apel a

considerentelor pentru care a înțeles să înlăture criticile din motivele

suplimentare de apel formulate de pârâtă se subsumează și motivului de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

S-a arătat că prevederile

art. 261 pct. 5 C. proc. civ. impun cu necesitate ca orice hotărâre

judecătoreasca să fie motivată în fapt și în drept pentru a da instanțelor

superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar, ca o consecința a

exercitării cailor de atac.

este rezultatul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale -

motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta a considerat că

hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 29

alin (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008

publicată în M. Of. nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituționala a admis

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I

al Legii nr. 247/2005 și a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobile

preluate cu titlu valabil din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din

Constituție.

Prin urmare,

interesează sub aspectul modalității de restituire (în natura sau prin acordarea

unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidențiat în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.

S-a mai susținut și

că, dincolo de împrejurarea că hotărârea recurată este lacunar motivată, raționamentul

avut în vedere de către instanța de apel este total eronat. Astfel, modalitatea

în care instanța de apel s-a pronunțat asupra criticilor formulate de către pârâtă

iar potrivit considerentelor reținute de către prima instanța reprezintă

rezultatul unor evidente greșeli de apreciere a probatoriului administrat și de

interpretare a tuturor normelor legale în cauza.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este fondat pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta

Curte, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

invocată oral de apărătorul recurentei constată că este nefondată și o va

respinge având în vedere cele ce succed:

Susținerea că

reclamanta ar fi beneficiara a două măsuri reparatorii nu poate fi

reținută atâta vreme cât dispoziția din 1 noiembrie 2005 emisă de

Municipiul Brăila, prin care i se acordaseră acesteia despăgubiri pentru

imobilul situat în Brăila în condițiile prevederilor legii speciale, face

controlul judiciar.

Mai mult, prin

hotărârea pronunțată de instanța de fond, dispoziția din 1 noiembrie 2005, a

fost anulată în partea cu privire la acordarea de despăgubiri, dispunându-se

restituirea în natură a imobilului „M3” din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. situat în Brăila în incinta SC Î.T. SA Brăila în

suprafață de 479,95 mp.

Așadar, nu se mai

pune problema că reclamantă este beneficiara unei duble reparații, una în

echivalent și alta în natură.

Cu privire la recurs:

Dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural, care sunt

sancționate cu nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

dispoziții legale ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine

publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situația în care hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii și vizează nemotivarea unei hotărâri

judecătorești.

Motivarea hotărârii

înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt

si de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu

aceasta și care susțin soluția adoptată.

În cauză, instanța de

apel nu a analizat motivele de apel suplimentare formulate de pârâtă (filele

22-28 dosar apel) motiv de recurs ce se circumscrie ipotezelor reglementate de art.

304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Astfel, decizia

instanței de apel a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea

hotărârilor, judecătorii fiind datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele

de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea și cele pentru

care s-au înlăturat apărările părților.

În speță, contrar

acestor dispoziții legale, instanța de apel a procedat la pronunțarea unei

hotărâri pe care a motivat-o făcând trimitere exclusiv la motivele de apel

formulate inițial de pârâtă, respectiv, faptul că în mod eronat nu s-a dispus

introducerea în cauză a A.V.A.S. entitate care a efectuat privatizarea

societății și care putea să fie obligată la despăgubiri; reclamanta nu a făcut

dovada că imobilul în cauză ar fi fost în momentul exproprierii proprietatea

tatălui său și că nu se poate pune problema restituirii în natura a

imobilului in condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Or, pârâta a formulat

motive de apel suplimentare iar instanța de apel a omis să se pronunțe asupra

acestora fără să motiveze de ce nu le-a examinat sau de ce nu le-a primit, ceea

ce încalcă exigentele instituite în mod imperativ de dispozițiile art. 261 C.

proc. civ.

În acest context,

este evident că argumentele reținute în motivarea deciziei pronunțate în apel

sunt nu numai insuficiente, dar și improprii pentru exercitarea unui control

judiciar, echivalând în realitate cu lipsa oricăror considerente de natură să

explice în fapt și în drept soluția adoptată de instanța de apel.

În cazul

în care motivarea lipsește cu desăvârșire, adică atunci când nu se arată care

sunt considerentele pentru care cererile și mijloacele de apărare invocate de

parte prin apelul dedus judecății au fost înlăturate, hotărârea este nulă și se

impune casarea sa, cu reluarea judecății, întrucât asupra acesteia nu se poate

realiza controlul judiciar.

De asemenea, conform

jurisprudenței C.E.D.O., noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță

internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în

mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare.

În hotărârea din 28

aprilie 2005 pronunțată în cauza „Albina contra României”, Curtea a reținut

încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție, deoarece „simplul fapt că instanța

de recurs a reamintit hotărârile adoptate în speță de către instanțele

inferioare și argumentele în baza cărora acestea s-au întemeiat, nu putea să o

scutească de obligația de a examina problemele ridicate în recurs de către

reclamant.”

Față de cele ce

preced, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de trimitere să pronunțe o hotărâre

care să respecte prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., asigurând

astfel atât dreptul părților la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1)

din C.E.D.O., cât și posibilitatea exercitării unui control judiciar, în cazul

promovării unei eventuale căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC Î.T. SA împotriva Deciziei nr. 78/ A din data de 7

decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2013.