ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3411/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 ianuarie 2008 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. 509/196/2008 reclamanta L.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Brăila, Primarul municipiului Brăila și SC Î.T. SA Brăila să se constate că este persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 și să se dispună restituirea imobilului situat în Brăila. În motivarea cererii reclamanta a arătat că este fiica defuncților S.S. și Secilia conform certificatului de moștenitor din 24 noiembrie 1977. Tatăl său a deținut fabrica de decorticat orez „A.”, situată în Brăila, în prezent în incinta SC Î.T.

SA Brăila. În baza Legii nr. 119/1949 fabrica a fost naționalizată. În termen legal a depus notificarea înregistrată la 18 noiembrie 1999, comunicându-i-se că cererea a fost înaintată pârâtei SC Î.T. SA Brăila spre competentă soluționare. Însă societatea i-a comunicat că imobilul revendicat pe calea legii speciale nu se află în posesia sa. Deși s-a efectuat și o expertiză cadastrală de identificare a imobilului care îl situează în incinta SC Î.T. SA Brăila nu a primit nici un răspuns la cererea sa. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin sentința civilă nr. 1596 din 5 martie 2008 Judecătoria Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 919/113/2008.

La termenul din 4 noiembrie 2008 reclamanta a arătat că înțelege să se judece numai cu Municipiul Brăila, prin primar, solicitând să nu mai fie citate Primăria municipiului Brăila și Primarul municipiului Brăila, solicitare încuviințată de instanță. Pârâta SC Î.T. SA Brăila a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, care a fost unită cu fondul, arătând că A.V.A.S. este singura entitate în măsură să o despăgubească pe reclamantă cu suma de 62.800 lei, impunându-se introducerea acesteia în cauză. Pe fondul cererii, pârâta a învederat că imobilul revendicat nu se află în incinta societății și a fost demolat. Pe de altă parte, s-a susținut că pârâta este o societate privatizată care se supune prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta nu are dreptul la restituirea în natură a imobilului revendicat, ci doar la despăgubiri.

Pârâtul Municipiul Brăila, prin primar a invocat cu ocazia dezbaterilor excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 945 din 29 septembrie 2010 Tribunalul Brăila a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Î.T. SA Brăila și a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila. A admis acțiunea formulată de reclamanta L.F. A anulat dispoziția din 1 noiembrie 2005 emisă de pârâtul Municipiul Brăila. A dispus restituirea în natură a imobilului „M3” din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. situat în Brăila în incinta SC Î.T. SA Brăila în suprafață de 479,95 mp.

Pentru a adopta această soluție prima instanță a reținut următoarele: Imobilul format din patru ochiuri de magazie era deținut în proprietate de S.S., soțul acesteia desfășurând la adresa la care construcția era situată comerțul cu cojit orez, magazia trecând în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 119/1948 prin care s-au naționalizat întreprinderile economice. Notificările formulate de reclamantă au fost soluționate prin dispoziția din 1 noiembrie 2005 emisă de Municipiul Brăila prin Primar acordându-se despăgubiri acesteia pentru imobilul situat în Brăila în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate în mod abuziv.

Despăgubirile nu au fost încasate de reclamantă așa cum rezultă din declarația autentificată la 22 februarie 2006 (fila 151dosar fond). Atât în expertiza extrajudiciară efectuată de expert V.M. cât și în expertiza efectuată în cauză de expert Vizireanu Tudorel au fost identificate magaziile situate în Brăila, ca fiind situate în prezent în incinta sediului SC Î.T. SA Brăila. Potrivit concluziilor celor două rapoarte de expertiză fabrica revendicată de reclamantă corespunde pentru adresa din Brăila fiind notată „M3” în anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. având suprafața de 479,95 mp. S-a considerat că acțiunea este admisibilă în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001. Prin Decizia civilă nr. 78 din A din data de 7 decembrie 2012 Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta L.F.

și de pârâta SC Î.T. SA. Pentru a se pronunța astfel instanța de ape, cu privire la apelul reclamantei a avut în vedere următoarele considerente: S-a reținut că instanța de fond și-a motivat soluția de restituire în natură pentru suprafața de 474,95 mp din Brăila având în vedere concluziile expertizelor efectuate de experții V.M. și V.T. Expertizele efectuate în fața instanței de fond concluzionează faptul că, în conformitate cu documentele prezentate și declarațiile reclamantei, identificarea imobilului corespunde documentelor grafice pentru adresa corpul M3, corpurile M1 și M2 fiind magazii de cereale. Expertiza efectuată în apel de expert B.M.D. concluzionează că și în raport de Certificatul emis de Camera de Comerț și Industrie București - O.R.C.

- societatea omonimă „A.” apare ca fiind înmatriculată cu sediul în Brăila. Suprafața măsurată de expertă la fosta adresă este de 486 mp iar această construcție se află în administrarea SC Î.T. SA Brăila. Experta a precizat în răspunsul la obiecțiunile formulate că identificarea s-a efectuat prin compararea amplasamentului construcțiilor existente cu planul din anul 1932 depus la dosar și notat în expertiză ca fiind Anexa 3, cu planul fotogrametric din anul 1988 (și notat în expertiză ca fiind anexa 2) pentru aceeași zonă și vizualizarea construcțiilor din aceste planuri pe teren. Față de apelul pârâtei SC Î.T. SA Brăila s-au reținut următoarele: Cu privire la primul motiv de apel curtea a reținut că instanța de fond a motivat corect împrejurarea că imobilul revendicat a fost preluat abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948 astfel că se justifică restituirea în natură și nu prin echivalent despăgubiri.

S-a statuat și cu privire la faptul că nu se impunea introducerea în cauză a A.V.A.S. cum a solicitat pârâta în motivarea apelului. Raportat la al doilea motiv de apel formulat de pârâtă s-a reținut că reclamanta a făcut dovada faptului că la data exproprierii, imobilul se afla în proprietatea tatălui său cu adresa din 18 mai 2006 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Brăila prin care se face referire la documentele existente la dosarul firmei individuale „S.S.” De asemenea, instanța de apel a avut în vedere și copia extras a Tabelului Întreprinderilor din București naționalizate conform Legii nr. 119/1948 eliberat la 2 aprilie 1997 de Direcția Județeană a Arhivelor Statului din care reiese că 3 imobile naționalizate în anul 1948 dintre care 2 în Brăila și unul în București au aparținut numiților S.S.

și S.S. Instanța a constatat că reclamanta este moștenitoarea acestora conform certificatului de moștenitor din 24 iunie 1977. Referitor la motivul de apel ce vizează imposibilitatea restituirii în natură a imobilului intrucât acesta nu a fost identificat ca fiind în proprietatea SC Î.T. SA Brăila, instanța de apel, analizând expertiza efectuată de expert specialitatea arhitectură N.D.M. a constatat că „ ochiurile de magazie” ale celor trei construcții ale familiei S. au fost construite cu aproximație la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX. S-a statuat că în accepțiunea acelei perioade „ ochi de magazie” însemna spațiu cu ușă și două ferestre adiacente pentru a se comercializa produse agricole.

Drept urmare, s-a reținut că se poate dispune restituirea în natură potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 așa cum corect a reținut și instanța de fond. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs, în termen legal, SC Î.T. SA pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta a susținut următoarele: 1. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel s-a arătat că prin decizia pronunțată s-a adus atingere prevederilor imperative ale art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., text de lege ce instituie obligația instanței de judecata de a se pronunța, motivat, asupra tuturor cererilor formulate de către părți. Sub acest aspect, pârâta a reclamat faptul că deși prin motivele de apel suplimentare depuse, în termenul legal, în completarea cererii de apel, a înțeles să fomuleze critici și în ceea ce privește încălcarea de către prima instanța a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, respectiv art. 21 privitor la sfera „unităților deținătoare" ce puteau fi obligate la restituire și art. 26 privitor la procedura de restituire cu care aceasta a fost investită, instanța de apel nu a răspuns acestor motive.

De asemenea, s-a susținut că instanța de apel nu a analizat motivul de apel referitor la eludarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, aceasta limitându-se la a cerceta (ne) temeinicia măsurilor dispuse de către prima instanță în raport de argumentele invocate de către apelantă în cererea de apel inițiala și, deci fără să analizeze toate criticile (motivele de apel suplimentare) privind modalitatea soluționării de către prima instanța a cererii de chemare în judecata. 2. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină - motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Referitor la acest motiv de recurs pârâta a învederat că neindicarea de către instanța de apel a considerentelor pentru care a înțeles să înlăture criticile din motivele suplimentare de apel formulate de pârâtă se subsumează și motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. S-a arătat că prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. impun cu necesitate ca orice hotărâre judecătoreasca să fie motivată în fapt și în drept pentru a da instanțelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar, ca o consecința a exercitării cailor de atac. 3. Hotărârea recurata este rezultatul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale - motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pârâta a considerat că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 29 alin (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 publicată în M. Of.

nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituționala a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 și a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, interesează sub aspectul modalității de restituire (în natura sau prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil. S-a mai susținut și că, dincolo de împrejurarea că hotărârea recurată este lacunar motivată, raționamentul avut în vedere de către instanța de apel este total eronat.

Astfel, modalitatea în care instanța de apel s-a pronunțat asupra criticilor formulate de către pârâtă iar potrivit considerentelor reținute de către prima instanța reprezintă rezultatul unor evidente greșeli de apreciere a probatoriului administrat și de interpretare a tuturor normelor legale în cauza. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Prealabil, Înalta Curte, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată oral de apărătorul recurentei constată că este nefondată și o va respinge având în vedere cele ce succed: Susținerea că reclamanta ar fi beneficiara a două măsuri reparatorii nu poate fi reținută atâta vreme cât dispoziția din 1 noiembrie 2005 emisă de Municipiul Brăila, prin care i se acordaseră acesteia despăgubiri pentru imobilul situat în Brăila în condițiile prevederilor legii speciale, face controlul judiciar.

Mai mult, prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, dispoziția din 1 noiembrie 2005, a fost anulată în partea cu privire la acordarea de despăgubiri, dispunându-se restituirea în natură a imobilului „M3” din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat de expert V.T. situat în Brăila în incinta SC Î.T. SA Brăila în suprafață de 479,95 mp. Așadar, nu se mai pune problema că reclamantă este beneficiara unei duble reparații, una în echivalent și alta în natură. Cu privire la recurs: Dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., dispoziții legale ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești. Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt si de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția adoptată. În cauză, instanța de apel nu a analizat motivele de apel suplimentare formulate de pârâtă (filele 22-28 dosar apel) motiv de recurs ce se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Astfel, decizia instanței de apel a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii fiind datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților. În speță, contrar acestor dispoziții legale, instanța de apel a procedat la pronunțarea unei hotărâri pe care a motivat-o făcând trimitere exclusiv la motivele de apel formulate inițial de pârâtă, respectiv, faptul că în mod eronat nu s-a dispus introducerea în cauză a A.V.A.S. entitate care a efectuat privatizarea societății și care putea să fie obligată la despăgubiri; reclamanta nu a făcut dovada că imobilul în cauză ar fi fost în momentul exproprierii proprietatea tatălui său și că nu se poate pune problema restituirii în natura a imobilului in condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Or, pârâta a formulat motive de apel suplimentare iar instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestora fără să motiveze de ce nu le-a examinat sau de ce nu le-a primit, ceea ce încalcă exigentele instituite în mod imperativ de dispozițiile art. 261 C. proc. civ. În acest context, este evident că argumentele reținute în motivarea deciziei pronunțate în apel sunt nu numai insuficiente, dar și improprii pentru exercitarea unui control judiciar, echivalând în realitate cu lipsa oricăror considerente de natură să explice în fapt și în drept soluția adoptată de instanța de apel. În cazul în care motivarea lipsește cu desăvârșire, adică atunci când nu se arată care sunt considerentele pentru care cererile și mijloacele de apărare invocate de parte prin apelul dedus judecății au fost înlăturate, hotărârea este nulă și se impune casarea sa, cu reluarea judecății, întrucât asupra acesteia nu se poate realiza controlul judiciar.

De asemenea, conform jurisprudenței C.E.D.O., noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. În hotărârea din 28 aprilie 2005 pronunțată în cauza „Albina contra României”, Curtea a reținut încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție, deoarece „simplul fapt că instanța de recurs a reamintit hotărârile adoptate în speță de către instanțele inferioare și argumentele în baza cărora acestea s-au întemeiat, nu putea să o scutească de obligația de a examina problemele ridicate în recurs de către reclamant.” Față de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de trimitere să pronunțe o hotărâre care să respecte prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., asigurând astfel atât dreptul părților la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., cât și posibilitatea exercitării unui control judiciar, în cazul promovării unei eventuale căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC Î.T. SA împotriva Deciziei nr. 78/ A din data de 7 decembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.