ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3433/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4066 din 22 octombrie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor

în Numerar, și a obligat pârâta la emiterea titlului de plată și la plata despăgubirilor

bănești în numerar, în sumă de 268.253 RON către reclamant. Prin aceeași sentință,

a fost respinsă excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția nr.

384 din 29 ianuarie 2003 emisă de Primăria mun. Brăila s-a propus acordarea de despăgubiri

în numerar către reclamant, pentru imobilul situat în Brăila, compus din teren în

suprafață de 1.050 m.p.

În urma memoriului formulat

de reclamant și înregistrat sub nr. 721849/2007, Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților îi comunică acestuia, prin adresa din 26 februarie 2009 încuviințarea

cererii de soluționare cu prioritate a Dosarului nr. 9571/CC

1

, dosar

ce urma a fi analizat și înaintat evaluatorului în vederea întocmirii raportului

de evaluare.

Cu toate acestea, reclamantul

s-a aflat în situația de a se adresa unei autorități judecătorești, respectiv Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru constatarea refuzului

autorității publice de a soluționa cererea sa, astfel că prin sentința nr. 2 din

06 ianuarie 2009 aceasta a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubiri.

Ulterior pronunțării acestei

sentințe, s-a procedat la numirea unui evaluator, întocmindu-se, la data de 17

februarie 2009, raport sintetic de evaluare, prin care s-a stabilit valoarea de

piață a imobilului la suma de 268.253 RON.

La data de 29 aprilie

2009 s-a emis decizia nr. 4951, respectiv titlul de despăgubire în favoarea reclamantului

în cuantum de 268.253 RON.

De la acea dată, reclamantul

s-a adresat în repetate rânduri Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

în vederea emiterii titlului de plată și a plății efective a despăgubirilor, astfel

cum rezultă din memoriile din 03 decembrie 2009, din 08 februarie 2010, din 14

aprilie 2010 și din 26 mai 2010, arătând că starea sa de sănătate, dovedită prin

acte medicale, îi conferă dreptul la soluționarea cu prioritate a cererii sale,

potrivit art. 18

2

.5 din H.G. nr. 128/2008.

De altfel, reține instanța

de fond, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a confirmat prin

adresele din 12 octombrie 2007 și, respectiv din 26 februarie 2008 faptul că starea

sănătății reclamantului, dovedită prin actele medicale depuse îi conferă prioritate

în soluționarea cererii sale.

Totodată, prima instanță

constată că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile stipulate prin H.G. nr. 128/2008

de modificare a normelor de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, formulând cererea de opțiune

din 30 iulie 2009, prin care a solicitat plata sumei de 268.253 RON.

Instanța de fond a reținut

că excepția prematurității cererii, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, în raport

cu pct. 18

2

.5 din H.G. nr. 128/2008, care conferă reclamantului prioritate

în solicitarea și soluționarea cererii de emitere cu prioritate a titlurilor de

plată și cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; de asemenea, a

invocat decizia nr. 4640 din 27 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, se arată în considerentele

sentinței atacate, reclamantul a efectuat în procedura administrativă toate demersurile

în vederea obținerii plății efective a despăgubirilor, respectiv a emiterii titlului

de plată, confruntându-se cu refuzul autorității administrative de soluționare favorabilă

a cererii sale.

Pe de o parte, reține

instanța de fond, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților confirmă

prioritatea reclamantului în soluționarea cererii sale, determinată de starea precară

a sănătății sale, însă, pe de altă parte, refuză acordarea efectivă a despăgubirilor

invocând necesitatea respectării odinii înregistrării cererilor de opțiune, precum

și condiționarea de existența disponibilităților financiare, conform pct. 18

2

.4

din H.G. nr. 128/2008 coroborat cu art. 18

2

– Titlul VII al Legii

nr. 247/2005.

Or, se arată în considerentele

sentinței recurate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în mod constant,

în jurisprudența sa (de la cauza Străin c. României, până la cauza pilot Maria Atanasiu

și alții c. României), că procedura de acordare a despăgubirilor este ineficientă

din cauza absenței despăgubirilor și a incertitudinii cu privire la data la care

ar urma să fie plătite, precum și cuantumul acestora, neexistând elemente certe

din care să rezulte existența unei reale despăgubiri, față de data la care se stipulează

cuantumul acestora și data (incertă) la care vor fi plătite.

Mai mult, reține instanța

de fond, adoptarea O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30 iunie 2010,

prin care se suspendă emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, confirmă,

încă o dată, lipsa de disponibilitate a Statului Român de a efectua o reparație

echitabilă în favoarea unei persoane deja lipsită o perioadă considerabilă de timp

de un bun ce i-a aparținut la un moment dat.

În consecință, arată prima

instanță, în respectarea principiului subsidiarității, conform căruia judecătorul

intern este primul chemat să aplice dispozițiile convenționale și jurisprudența

Curții, se va constata ineficiența mecanismului de despăgubire ce îl lipsește pe

reclamant de dreptul său de a beneficia în timp util de despăgubirile aferente bunului.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs autoritatea pârâtă Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În motivarea cererii de

recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. pârâta a arătat în esență următoarele:

- Sentința de fond este

netemeinică și nelegală pentru că emiterea titlului de plată și plata efectivă a

despăgubirilor se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Legea nr. 247/2005 – Titlul

VII – stabilește pentru emiterea titlului de plată, termenul de 15 zile de la data

disponibilității financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune

privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Arată recurenta că ținând

cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare

a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar și numărul mare al cererilor de

restituire, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv, respectiv acela al ordinii

cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se egalitatea de

tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.

S-a mai arătat că până

la acest moment s-a realizat plata despăgubirilor până la numărul de opțiune

din 29 aprilie 2008, reclamantul având dosarul de opțiune cu nr. 12208 din 30

iulie 2009.

- De asemenea, a mai arătat

recurentul că ținând cont de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care

îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII, a fost adoptată O.U.G.

nr. 62/2010, care modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare

a titlurilor de despăgubire.

Reclamantul-intimat C.C.G.

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând

că solicitarea sa privind plata cu prioritate a despăgubirii este întemeiată de

situația sa medicală.

Analizând cererea de recurs,

normele legale incidente în cauză, potrivit art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce vor fi prezentate

în cele ce urmează:

Se reține că la data de

29 aprilie 2009 s-a emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor decizia

nr. 4951 reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantum

de 268.253 RON.

Reclamantul-intimat a

formulat cererea de opțiune din 30 iulie 2009, prin care a solicitat plata sumei

de 268.253 RON.

Prin O.U.G. nr. 62/2010,

s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, de la

data intrării în vigoare a legii [art. 3 alin. (1)].

Potrivit alin. (2) și

(3) din art. 3 al O.U.G. nr. 62/2010 se arată modalitatea valorificării titlurilor

de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și anume

doar prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Dacă până la data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență persoanele îndreptățite la

despăgubiri au optat pentru acordarea de titluri de plată, dar acestea nu au fost

emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pot opta pentru

conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Persoanele

care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul

Proprietatea vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzută

la alin. (1).

Înalta Curte constată

că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, cu nerespectarea dispozițiilor

prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010 arătate mai sus.

Fiind suspendată procedura

de emitere a titlului de plată și plata despăgubirilor în numerar, acțiunea reclamantei

este neîntemeiată la acest moment, acesta putând urma opțiunile noi oferite de legiuitor.

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite

recursul, se va modifica sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar, împotriva sentinței nr. 4066 din 22 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2011.