ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4640/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 14 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului București,

reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor acordate pentru terenul în

suprafață de 578,99 mp, situat în municipiul Iași, Județul Iași, în temeiul

dispoziției nr. 3420 emisă de primarul municipiului Iași.

Prin sentința

civilă nr. 1913 din 19 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând,

în esență, că reclamanta solicită în fapt obligarea pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire în condițiile

art. 16 din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel că

revine Curții de apel competența de soluționare a pricinii în raport cu dispozițiile

art. 19 și art. 20 din Capitolul VI al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Învestită cu

soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1436

din 2 aprilie 2009 a hotărât următoarele:

- a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reținând că autoritatea pârâtă are competența legală

de a emite titlul de despăgubire solicitat de reclamantă, în raport cu

dispozițiile art. 16 și art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;

- a admis

excepția prematurității acțiunii, reținând că dreptul reclamantei de a solicita

emiterea titlului de despăgubire nu este actual deoarece nu a fost finalizată

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

întrucât reclamanta nu a completat dosarul cu actele solicitate prin adresa din

3 noiembrie 2008, astfel că dosarul nu a fost transmis la evaluator pentru

întocmirea raportului de evaluare a terenului pentru care se solicită acordarea

de despăgubiri;

- pe cale de

consecință a respins acțiunea reclamantei S.E., ca prematur formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 1436

din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.E., criticând-o ca

nelegală, întrucât greșit prima instanță a admis excepția de prematuritate a

acțiunii și a respins-o pe acest motiv, fără să soluționeze fondul pricinii.

Recursul este întemeiat și va fi

admis.

Examinând motivele de recurs, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Curtea de Apel București prin

sentința recurată, a respins acțiunea formulată de S.E. ca prematură, reținând

că în lipsa unui raport de evaluare nu se poate emite actul final al procedurii

reprezentând titlul de despăgubire conform art. 16 Cap. V Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Din probele dosarului rezultă că

Dispoziția nr. 3420/2005 a Primăriei Municipiului Iași trebuia pusă în

executare în termen de 3 ani de la data primirii ei, dar în anul 2009 recurenta

nu a primit încă despăgubirea la care era îndreptățită conform Legii nr.

10/2001.

Greșit a considerat prima instanță

că acțiunea este prematură pentru că nu s-au finalizat procedurile prevăzute de

Legea nr. 247/2005, întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

avea obligația de a emite titlul într-un termen rezonabil, care să nu-i afecteze

recurentei-reclamante însuși dreptul său protejat de lege.

Dacă modul de apreciere ar fi în

sens contrar, ar însemna o încălcare a dreptului recurentei la un proces

echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

garantează fiecărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil, public și

într-un termen rezonabil a cauzei sale.

Faptul că Legea nr. 247/2005 omite

să stipuleze perioada maximă de timp pe care poate s-o parcurgă această

procedură administrativă, nu înseamnă că poate fi înfrânt termenul rezonabil

prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așa fiind Înalta Curte de Casație și

Justiție, va admite recursul declarat de S.E., va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fondul

pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.E.

împotriva sentinței civile nr. 1436 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru soluționare în fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27

octombrie 2009.