ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4806/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 891 din 18 februarie 2010, pronunțată în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.E., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., și a obligat pârâta să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren, în suprafață de 578,99 m.p., situat în Municipiul Iași, strada B., județul Iași; de asemenea, instanța de judecată a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și prematurității formulării acțiunii.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale a pârâtei nu este întemeiată, deoarece în baza art. 16 și 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aceasta are competența de a emite titlu de despăgubire, reclamanta contestând refuzul nejustificat al pârâtei de a emite titlul solicitat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește excepția prematurității formulării acțiunii, instanța de fond a reținut că aceasta a fost dezlegată prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a apreciat ca nelegală hotărârea de soluționare a cauzei pe excepția în discuție, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 329 alin. (3) C. proc.

civ. Pe fond, prima instanță a reținut că, în raport de actele depuse și de susținerile părților, sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei de a emite titlul de despăgubire pentru imobilul în discuție, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, în cauză adresa de răspuns din 03 noiembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii având ca obiect emiterea titlului de despăgubire pentru terenul menționat în dispoziția emisă de Primarul Municipiului Iași nr. DD/2005.

Or, apreciază instanța de fond, în raport de data emiterii dispoziției în baza Legii nr. 10/2001 - anul 2005, a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantei în etapa administrativă, reclamanta având calitatea, necontestată, de persoană îndreptățită la emiterea titlului de despăgubire. 2. Recursul declarat de pârâtă Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva sa ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă a făcut o expunere rezumativă a principalelor etape care trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a arătat că în cauza supusă judecății, cu ocazia analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului s-a constatat că dosarul trebuie completat cu o copie lizibilă a procesului-verbal de predare-primire întocmit la preluarea imobilului în baza Decretului nr. 115/1984, în lipsa căruia nu se poate trece la etapa evaluării.

Recurenta-pârâtă a făcut referire și la prevederile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2009, conform cărora dosarele privind acordarea de despăgubiri, în măsura în care se constată că sunt complete, vor fi transmise spre evaluare în ordinea înregistrării acestora la Secretariatul Comisiei Centrale și a arătat că în speță nu a fost încălcat termenul rezonabil calculat în funcție de criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente ori importanța litigiului pentru reclamant. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Intimata-reclamantă S.E. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul C.C.S.D. de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 578,99 m.p. situat în Municipiul Iași strada B., în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubire fiindu-i recunoscută prin dispoziția nr. DD emisă la 27 octombrie 2005 de Primarul Municipiului Iași. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența acestui principiu, pentru că, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative. Apărarea recurentei-pârâte, în sensul că dosarul cu propunere de despăgubiri era incomplet, nu poate fi reținută, pentru că nu se bazează pe argumente solide, adresa din 3 noiembrie 2008, prin care R.A.J.A.C.

Iași i-a fost solicitată copia lizibilă a procesului verbal de predare-primire încheiat în anul 1985, fiind întocmită după ce reclamanta a solicitat soluționarea dosarului cu propunerea de acordare a despăgubirilor la data de 19 septembrie 2008, având deci un evident caracter pro causa. Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care de la data formulării acțiunii la 14 noiembrie 2008 și până la pronunțarea prezentei decizii nu s-a emis decizia solicitată. De aceea, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în decizia nr. 2815/2008.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 891 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.