ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3887/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul E.E. a chemat în judecată Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire pentru imobilul situat în București, sector 2, compus din teren

în suprafață de 1.495,34 m.p., și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 8129 din 25 mai 2007, emisă de Primăria

Municipiului București, s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului

sus-menționat și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, că

prin adresa din data de 05 iunie 2007, transmisă Primăriei Municipiului București,

a declarat pe proprie răspundere că nu înțelege să conteste dispoziția nr. 8129

din 25 mai 2007 și că solicită urgentarea comunicării dispoziției către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A mai arătat că, deși

a informat prin adresa din 07 ianuarie 2008, că cererea de soluționare cu celeritate

a dosarului a fost admisă (în considerarea vârstei înaintate), nici până la formularea

acțiunii autoritatea pârâtă nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4181

din 26 noiembrie 2009, a respins excepția lipsei de obiect a cererii invocată de

pârâtă, și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în București, sector

2.

Totodată, a obligat pârâta

la plata sumei de 2.400 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei de obiect că este neîntemeiată,

întrucât aceasta are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, iar până la data soluționării cauzei această decizie nu a

fost emisă.

Pe fond, a reținut că

acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât pârâta nu a finalizat procedura

administrativă de emitere a titlului de despăgubire, nefiind respectat termenul

rezonabil prevăzut de art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut,

în esență, că în speță nu este vorba de refuzul nejustificat de soluționare a dosarului

reclamantului, întrucât acesta a parcurs procedura administrativă impusă de lege

(Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Astfel, susține recurenta, la termenul de judecată

din 26 noiembrie 2009, a învederat instanței că pârâta a aprobat raportul de evaluare

efectuat în dosarul de despăgubire al reclamantului, fapt ce echivalează cu emiterea

titlului de despăgubire solicitat de către reclamant.

S-a mai susținut de către

recurentă și faptul că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor

de judecată, deoarece pârâta nu a căzut în pretenții, neputându-se reține o culpă

a sa în soluționarea Dosarului nr. 3627/CC.

Recursul este fondat.

Mai înainte însă de a

trece la analiza motivelor de casare, urmează să se constate că la termenul de astăzi,

stabilit în vederea soluționării recursului, intimatul-reclamant E.E. a depus o

declarație notarială, prin care arată că renunță la judecata cererii de chemare

în judecată, formulată în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

ce formează obiectul Dosarului nr. 4211/2/2009, în temeiul art. 246 C. proc.

civ.

Potrivit art. 246

alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal

în ședință, fie prin cerere scrisă.

Cum prin cererea scrisă

depusă la dosarul de recurs reclamantul E.E. a declarat că renunță la judecata cererii

de chemare în judecată, ce face obiectul Dosarului nr. 4211/2/2009 al Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte,

în baza dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de cererea reclamantului

de renunțare la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 4181 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că ia act de renunțarea la judecata cererii conform art. 246 C. proc.

civ., formulată de intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.