ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanții P.F.M. și P.M.M. au chemat în judecată Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând anularea Deciziei nr. 7.204 din 18 noiembrie 2009, prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 293.576 RON, reprezentând măsuri reparatorii cuvenite conform Legii nr. 10/2001, pentru suprafața de 516 mp teren și construcție demolată în suprafață de 252 mp, situate în Iași, str. Palat nr. 72, cu stabilirea unei despăgubiri reale, conform unei evaluări efectuate de un expert ce urmează a fi desemnat în cauză.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că le-a fost comunicată Decizia nr. 7.204 din 18 noiembrie 2009 la 22 aprilie 2010, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit prin raportul de evaluare întocmit de SC C.A. SRL Iași, fără a fi avute în vedere raportul cerere-ofertă, nici metodele europene de evaluare, astfel că s-a ajuns la o valoare net inferioară celei reale, reținând că imobilele erau situate într-o zonă de maxim interes imobiliar, unde valoarea terenului era de aproximativ 85 euro/mp. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție împotriva societății de evaluare SC C.A.

SRL Iași, cu care avea perfectat Contractul de prestări servicii nr. 24/2006 și care a întocmit evaluarea imobilelor în cauză, societate care și-a menținut cuantumul despăgubirilor la valoarea stabilită inițial, chiar și după obiecțiunile formulate de reclamanți, la care a răspuns cu adresa nr. 844957 din 11 decembrie 2009. Pârâta a arătat că în situația în care s-ar înregistra vreun eventual prejudiciu, solicită ca acesta să fie stabilit în sarcina chematei în garanție.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că raportul de expertiză a fost întocmit cu respectarea Standardelor Internaționale de Evaluare, conform art. 3 lit. d) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la valoarea de piață a imobilelor, o probă cu o nouă expertiză nefiind admisibilă, întrucât evaluarea nu poate avea loc decât în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar instanța de contencios administrativ nu se poate substitui organului administrativ în atribuțiile conferite de titlul de mai sus. Chemată în garanție a formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că a procedat la evaluarea exactă a bunurilor ce au fost comunicate oficial de pârâtă, fiind de bună credință în executarea lucrării, ce corespunde normelor legale incidente.

2. Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 139 din 15 aprilie 2011 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis acțiunea formulată de reclamanții P.F.M.

și P.M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București; - a dispus anularea Deciziei nr. 7.204 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârât; - a obligat pârâtul să emită reclamanților o nouă decizie privind titlul de despăgubire prevăzut în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la nivelul sumei de 907.304 RON, din care 547.476 RON aferentă terenului în suprafață de 516 mp, situată în str. Palat nr. 72 și 359.828 RON aferentă construcției demolate în suprafață de 252 mp; - a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.300 RON cheltuieli de judecată; - a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în contradictoriu cu SC C.A.

SRL Iași. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 7.204 din 18 noiembrie 2009, privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv din Legea nr. 247/2005, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis reclamanților titlul de despăgubire în cuantum de 293.576 RON, conform raportului de evaluare nr. 43024/CC din 10 februarie 2009 și față de Dispoziția nr. 1.553 din 07 iulie 2008 a Primăriei Municipiului Iași, ce a soluționat dosarul întocmit conform Notificării nr. 732/N/2001, dosar intern cu nr. 43024/CC/2009. Considerând această valoare a despăgubirilor mult prea mică, reclamanții au formulat plângere prealabilă la organul emitent și, întrucât aceasta nu le-a fost soluționată favorabil, au promovat prezenta acțiune în contencios administrativ.

Instanța de fond a admis proba cu expertiza tehnică de evaluare a imobilelor în cauză și a procedat la aprecierea comparativă a rapoartelor de expertiză evaluatoare efectuate în cadrul procedurii și respectiv în fața instanței, prin prisma noțiunii de "valoare de piață" prevăzută în Standardele Internaționale de Evaluare. Instanța de fond a reținut că raportul de evaluare întocmit de chemata în garanție SC C.A. SRL Iași apreciază valoarea terenului în suprafață de 516 mp, situat în zona centrală a municipiului Iași - str. Palat, respectiv vecinătatea Palatului Culturii, ca fiind între 85 - 100 euro/mp, respectiv 363 RON/mp; respectiv un total de 125.000 euro, iar expertiza judiciară a stabilit o valoare pe mp de 248 euro, cu un total de 128.220 euro (respectiv 547.476), valori așadar sensibil egale.

A reținut instanța că în ceea ce privește imobilul demolat, în suprafață de 252 mp, din cărămidă acoperită cu tablă, racordată la utilități și aflată într-o stare "bună" la data deposedării, există diferențe evidente între cele două expertize, chemata în garanție stabilind o valoare de 25.198 euro, pe când expert N.C.

a apreciat clădirea ca având o valoare de 84.273 euro (359.848 RON la nivelul 2011). Astfel, instanța de fond și-a însușit valorile stabilite de expertiza judiciară, ca reprezentând valoarea de piață în sensul Standardelor Internaționale de Evaluare, - respectiv a prețului ce s-ar obține actualmente din vânzarea bunurilor imobile în cauză -, apreciind ca fiind de notorietate faptul că în vecinătatea terenului în cauză, se află în construcție Proiectul Palas, a cărui cotație pe piață este de 250 euro/mp pentru terenul în pantă, neconstruibil și de 1.000 euro/mp în zona construibilă, - în care se află situat terenul în cauză -, iar valoarea de 84.273 euro este deplin justificată raportat la valoarea unui imobil construit din cărămidă de 252 mp, situat în centrul Municipiului Iași.

Reținând că valoarea despăgubirilor este prevăzută de lege, urmând a fi raportată cotației euro la data plății acestora, prima instanță a admis acțiunea reclamanților, dispunând anularea Deciziei nr. 7.204 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârât. Văzând și dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ, instanța de fond a obligat pârâtul să emită reclamanților dispoziția prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suma de 907.304 RON obligând și la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli de judecată. Instanța de fond a respins totodată cererea de chemare în garanție a societății de expertiză în evaluare SC E.A. SRL, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 60 C. proc.

civ., din moment ce societatea a efectuat lucrarea de specialitate în cadrul procedurii în temeiul contractului de prestări servicii nr. 74/2006, cu respectarea obligațiilor asumate de pârâtă, care și-a însușit valoarea stabilită, deși cunoștea că persoanele îndreptățite la despăgubiri nu erau de acord cu aceasta.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că suma determinată în instanță ca valoare reală a despăgubirilor nu poate fi apreciată ca fiind un "prejudiciu" adus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către evaluatorul chemat în garanție, din moment ce aceste despăgubiri decurg din aplicarea unor dispoziții legale, ce recunosc dreptul celor deposedați abuziv de bunurile lor de a primi un echivalent bănesc, iar pârâta este organul administrativ abilitat cu stabilirea cuantumului corect al acestora, fiind de datoria statului a proceda la dezdăunarea efectivă, la nivelul stabilit, la finalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-un prim motiv de recurs dezvoltat, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 întrucât, prin solicitarea și omologarea expertizei instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești, substituindu-se autorității CCSD în determinarea cuantumului măsurilor reparatorii. Printr-un al doilea motiv de recurs recurenta a arătat că instanța de fond a admis și omologat o expertiză ce a folosit în operațiunea de utilizare a metodelor de evaluare, metoda comparației prin bonitare, metodă ce nu este acceptată de Standardele Internaționale de Evaluare, mai mult, nu au fost avute în vedere și nici nu s-a răspuns la obiecțiunile formulate față de evaluarea propusă de expert.

A mai arătat recurenta că în cauză este vorba de o construcție din anul 1928, iar în conformitate cu normativele de aplicare, corecția pentru uzură fizică se face pentru 83 ani, raportat la data evaluării (așa cum reiese din adresa nr. 746 din 07 octombrie 2008) și în conformitate cu Normativul de aplicare din H.G. nr. 2.139/2004 pentru durata medie de viață a construcțiilor. Pe lângă uzura fizică, mai intervin cu raport negativ și cea din cauze externe, funcționale, deprecieri ce nu se regăsesc în raportul de expertiză efectuat de expertul N.C. Or, expertul tehnic a realizat evaluarea imobilului la data rămânerii irevocabile a deciziei pronunțate în dosarul nr. 7046/99/2006. În conformitate cu prevederile acceptate și însușite de ANEVAR, în procedura de evaluare se are în vedere estimarea valorii proprietății la data inspecției (respectiv data raportării valorii din raportul de evaluare).

Nu în ultimul rând, s-a arătat că expertul judiciar s-a raportat la ofertele din ziar, ce nu reflectă valoarea terenului în litigiu, față de noțiunea de "valoare de piață" așa cum este prevăzută de Standardele Internaționale de Evaluare, respectiv, "Valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere". Pentru toate aceste considerente, suma de 84.273 euro la care a ajuns expertul judiciar (față de 25.198 euro pentru construcția demolată) este total lipsită de suport legal.

Mai mult decât atât, s-a arătat că această valoare este o valoare "de nou" a unei construcții cu toate utilitățile raportată la anul 2011 și nu o valoare pentru o construcție cu o vechime de 83 de ani. În fine, recurenta a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție și totodată a acordat și cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, fără a face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a documentelor dosarului și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză prevederile art. 312 alin. (3) teza I C. proc.

civ. în sensul că se impune casare hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare fiind necesară administrarea de probe noi, mai precis a unui nou raport de expertiză de evaluare imobile, cu aplicarea prevederilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. Înalta Curte reține că judecătorul fondului a admis acțiunea reclamanților și a dispus anularea Deciziei nr. 7.204 din 18 noiembrie 2011 reprezentând titlul de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, emisă pentru suma de 293.576 RON, reprezentând măsuri reparatorii cuvenite conform Legii nr. 10/2001, hotărând totodată că autoritatea pârâtă este obligată să emită o nouă decizie privind titlul de despăgubire la nivelul sumei de 907.304 RON, aferentă suprafeței de 516 m 2 teren și construcții demolate, în suprafață de 252 m 2 . Apreciind, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. că în cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice de evaluare imobile întrucât reclamanții au afirmat în cuprinsul acțiunii de chemare în judecată că valoarea despăgubirilor menționată în Decizia nr. 7.204/2009 (293.576 RON) este prea mică, judecătorul fondului a admis efectuarea unei noi expertize tehnice, ale cărei concluzii le-a și omologat, în sensul că a apreciat că valoarea de 907.304 RON, astfel determinată, este cea care urmează a fi reținută. Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile autorității recurente în sensul că instanța de fond a omologat o expertiză care a fost întocmită pe baza "metodei comparației prin bonitare", metodă despre care se susține că nu este acceptată de Standardele Internaționale de Evaluare.

De altfel este și evident că expertul care a întocmit, după cum a și afirmat o "expertiză tehnică" și nu un "raport de evaluare", nu a răspuns practic la niciuna din obiecțiunile formulate de autoritatea pârâtă, răspunsul trimis fiind pur formal și cuprinzând mai degrabă aprecieri și considerațiuni personale, fără suport legal. Înalta Curte apreciază că se impunea ca judecătorul fondului, constatând diferența evidentă și semnificativă de valoare dintre cele două evaluări - expertiza judiciară stabilind o valoare de 3 ori mai mare - să insiste în clarificarea acestui aspect, determinând totodată, fără echivoc, măsura în care ambele evaluări respectă și sunt întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, astfel cum sunt acestea definite în art. 3 lit. e) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Așa fiind, considerând că practic aspectele litigioase ale cauzei nu au fost pe deplin lămurite, Înalta Curte, pe temeiul legal arătat și reținând justețea, din această perspectivă, a criticilor recurentei, sus arătate urmează a casa hotărârea atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului. Cu ocazia rejudecării cauzei, se impune așadar a fi refăcută expertiza tehnică de specialitate, prin utilizarea metodelor de evaluare acceptate de Standardele Internaționale de Evaluare, urmând ca expertul, desemnat numai dintre cei ce utilizează astfel de metode, care să răspundă și la aspectele evocate de recurentă prin motivele de recurs, referitoare inter alia, la indicii și coeficienții folosiți, la uzură, la corecta determinare a "valorii de piață". Desigur că instanța de rejudecare va putea încuviința părților, sau dispune din oficiu și alte probe considerate utile și pertinente cauzei.

Urmează totodată ca în etapa rejudecării cauzei să fie examinate și celelalte motive de recurs ale recurentei, ca apărări de fond, referitoare la cererea de chemare în garanție, ce nu mai pot fi examinate de instanța de control judiciar, față de măsura dispusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 139/2011 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2012. Procesat de GGC - AM