ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, reclamanții P.F.M. și P.M.M. au chemat în judecată Statul Român,

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând anularea Deciziei nr.

7.204 din 18 noiembrie 2009, prin care s-a dispus emiterea titlului de

despăgubire în cuantum de 293.576 RON, reprezentând măsuri reparatorii cuvenite

conform Legii nr. 10/2001, pentru suprafața de 516 mp teren și construcție

demolată în suprafață de 252 mp, situate în Iași, str. Palat nr. 72, cu

stabilirea unei despăgubiri reale, conform unei evaluări efectuate de un expert

ce urmează a fi desemnat în cauză.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că le-a fost comunicată Decizia nr. 7.204 din 18

noiembrie 2009 la 22 aprilie 2010, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit prin

raportul de evaluare întocmit de SC C.A. SRL Iași, fără a fi avute în vedere

raportul cerere-ofertă, nici metodele europene de evaluare, astfel că s-a ajuns

la o valoare net inferioară celei reale, reținând că imobilele erau situate

într-o zonă de maxim interes imobiliar, unde valoarea terenului era de

aproximativ 85 euro/mp.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție

împotriva societății de evaluare SC C.A. SRL Iași, cu care avea perfectat

Contractul de prestări servicii nr. 24/2006 și care a întocmit evaluarea

imobilelor în cauză, societate care și-a menținut cuantumul despăgubirilor la

valoarea stabilită inițial, chiar și după obiecțiunile formulate de reclamanți,

la care a răspuns cu adresa nr. 844957 din 11 decembrie 2009.

Pârâta a arătat că în

situația în care s-ar înregistra vreun eventual prejudiciu, solicită ca acesta

să fie stabilit în sarcina chematei în garanție.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că raportul

de expertiză a fost întocmit cu respectarea Standardelor Internaționale de Evaluare,

conform art. 3 lit. d) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la valoarea de

piață a imobilelor, o probă cu o nouă expertiză nefiind admisibilă, întrucât

evaluarea nu poate avea loc decât în cadrul procedurii administrative prevăzute

de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar instanța de contencios administrativ

nu se poate substitui organului administrativ în atribuțiile conferite de

titlul de mai sus.

Chemată în garanție a

formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare

în garanție, arătând că a procedat la evaluarea exactă a bunurilor ce au fost

comunicate oficial de pârâtă, fiind de bună credință în executarea lucrării, ce

corespunde normelor legale incidente.

instanțe

Prin Sentința nr. 139

din 15 aprilie 2011 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a dispus următoarele:

- a admis acțiunea

formulată de reclamanții P.F.M. și P.M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București;

- a dispus anularea

Deciziei nr. 7.204 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârât;

- a obligat pârâtul

să emită reclamanților o nouă decizie privind titlul de despăgubire prevăzut în

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la nivelul sumei de 907.304 RON, din care

547.476 RON aferentă terenului în suprafață de 516 mp, situată în str. Palat

nr. 72 și 359.828 RON aferentă construcției demolate în suprafață de 252 mp;

- a obligat pârâtul

să plătească reclamanților suma de 1.300 RON cheltuieli de judecată;

- a respins cererea

de chemare în garanție formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în contradictoriu cu SC C.A. SRL Iași.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr.

7.204 din 18 noiembrie 2009, privind acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv din Legea nr. 247/2005, pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a emis reclamanților titlul de despăgubire în cuantum

de 293.576 RON, conform raportului de evaluare nr. 43024/CC din 10 februarie

2009 și față de Dispoziția nr. 1.553 din 07 iulie 2008 a Primăriei Municipiului

Iași, ce a soluționat dosarul întocmit conform Notificării nr. 732/N/2001,

dosar intern cu nr. 43024/CC/2009.

Considerând această

valoare a despăgubirilor mult prea mică, reclamanții au formulat plângere

prealabilă la organul emitent și, întrucât aceasta nu le-a fost soluționată

favorabil, au promovat prezenta acțiune în contencios administrativ.

Instanța de fond a

admis proba cu expertiza tehnică de evaluare a imobilelor în cauză și a

procedat la aprecierea comparativă a rapoartelor de expertiză evaluatoare

efectuate în cadrul procedurii și respectiv în fața instanței, prin prisma

noțiunii de "valoare de piață" prevăzută în Standardele

Internaționale de Evaluare.

Instanța de fond a

reținut că raportul de evaluare întocmit de chemata în garanție SC C.A. SRL

Iași apreciază valoarea terenului în suprafață de 516 mp, situat în zona

centrală a municipiului Iași - str. Palat, respectiv vecinătatea Palatului

Culturii, ca fiind între 85 - 100 euro/mp, respectiv 363 RON/mp; respectiv un

total de 125.000 euro, iar expertiza judiciară a stabilit o valoare pe mp de

248 euro, cu un total de 128.220 euro (respectiv 547.476), valori așadar

sensibil egale.

A reținut instanța că

în ceea ce privește imobilul demolat, în suprafață de 252 mp, din cărămidă acoperită

cu tablă, racordată la utilități și aflată într-o stare "bună" la

data deposedării, există diferențe evidente între cele două expertize, chemata

în garanție stabilind o valoare de 25.198 euro, pe când expert N.C. a apreciat

clădirea ca având o valoare de 84.273 euro (359.848 RON la nivelul 2011).

Astfel, instanța de

fond și-a însușit valorile stabilite de expertiza judiciară, ca reprezentând

valoarea de piață în sensul Standardelor Internaționale de Evaluare, -

respectiv a prețului ce s-ar obține actualmente din vânzarea bunurilor imobile

în cauză -, apreciind ca fiind de notorietate faptul că în vecinătatea

terenului în cauză, se află în construcție Proiectul Palas, a cărui cotație pe

piață este de 250 euro/mp pentru terenul în pantă, neconstruibil și de 1.000

euro/mp în zona construibilă, - în care se află situat terenul în cauză -, iar

valoarea de 84.273 euro este deplin justificată raportat la valoarea unui

imobil construit din cărămidă de 252 mp, situat în centrul Municipiului Iași.

Reținând că valoarea

despăgubirilor este prevăzută de lege, urmând a fi raportată cotației euro la

data plății acestora, prima instanță a admis acțiunea reclamanților, dispunând

anularea Deciziei nr. 7.204 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârât.

Văzând și

dispozițiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ, instanța de fond a

obligat pârâtul să emită reclamanților dispoziția prevăzută de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, pentru suma de 907.304 RON obligând și la plata sumei de

1.300 RON cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

respins totodată cererea de chemare în garanție a societății de expertiză în

evaluare SC E.A. SRL, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.

60 C. proc. civ., din moment ce societatea a efectuat lucrarea de specialitate

în cadrul procedurii în temeiul contractului de prestări servicii nr. 74/2006,

cu respectarea obligațiilor asumate de pârâtă, care și-a însușit valoarea

stabilită, deși cunoștea că persoanele îndreptățite la despăgubiri nu erau de

acord cu aceasta.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că suma determinată în instanță ca valoare

reală a despăgubirilor nu poate fi apreciată ca fiind un "prejudiciu"

adus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către evaluatorul

chemat în garanție, din moment ce aceste despăgubiri decurg din aplicarea unor

dispoziții legale, ce recunosc dreptul celor deposedați abuziv de bunurile lor

de a primi un echivalent bănesc, iar pârâta este organul administrativ abilitat

cu stabilirea cuantumului corect al acestora, fiind de datoria statului a

proceda la dezdăunarea efectivă, la nivelul stabilit, la finalizarea procedurii

prevăzute de Legea nr. 247/2005.

înfățișate de recurenta-pârâtă

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Printr-un prim motiv

de recurs dezvoltat, recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu

încălcarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 16 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 întrucât, prin solicitarea și omologarea expertizei

instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești, substituindu-se autorității

CCSD în determinarea cuantumului măsurilor reparatorii.

Printr-un al doilea

motiv de recurs recurenta a arătat că instanța de fond a admis și omologat o

expertiză ce a folosit în operațiunea de utilizare a metodelor de evaluare,

metoda comparației prin bonitare, metodă ce nu este acceptată de Standardele

Internaționale de Evaluare, mai mult, nu au fost avute în vedere și nici nu s-a

răspuns la obiecțiunile formulate față de evaluarea propusă de expert.

A mai arătat

recurenta că în cauză este vorba de o construcție din anul 1928, iar în

conformitate cu normativele de aplicare, corecția pentru uzură fizică se face

pentru 83 ani, raportat la data evaluării (așa cum reiese din adresa nr. 746

din 07 octombrie 2008) și în conformitate cu Normativul de aplicare din H.G.

nr. 2.139/2004 pentru durata medie de viață a construcțiilor.

Pe lângă uzura

fizică, mai intervin cu raport negativ și cea din cauze externe, funcționale,

deprecieri ce nu se regăsesc în raportul de expertiză efectuat de expertul N.C.

Or, expertul tehnic a

realizat evaluarea imobilului la data rămânerii irevocabile a deciziei

pronunțate în dosarul nr. 7046/99/2006.

În conformitate cu

prevederile acceptate și însușite de ANEVAR, în procedura de evaluare se are în

vedere estimarea valorii proprietății la data inspecției (respectiv data

raportării valorii din raportul de evaluare).

Nu în ultimul rând,

s-a arătat că expertul judiciar s-a raportat la ofertele din ziar, ce nu

reflectă valoarea terenului în litigiu, față de noțiunea de "valoare de

piață" așa cum este prevăzută de Standardele Internaționale de Evaluare,

respectiv, "Valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate

va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător

hotărât, într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv, după o activitate de

marketing corespunzătoare, în care părțile implicate au acționat în cunoștință

de cauză, prudent și fără constrângere".

Pentru toate aceste

considerente, suma de 84.273 euro la care a ajuns expertul judiciar (față de

25.198 euro pentru construcția demolată) este total lipsită de suport legal.

Mai mult decât atât,

s-a arătat că această valoare este o valoare "de nou" a unei

construcții cu toate utilitățile raportată la anul 2011 și nu o valoare pentru

o construcție cu o vechime de 83 de ani.

În fine, recurenta a

mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în garanție și totodată a acordat și cheltuielile de

judecată solicitate de reclamant, fără a face aplicarea dispozițiilor art. 274

alin. (3) C. proc. civ.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul este fondat

în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a documentelor dosarului și

față de prevederile legale incidente, Înalta Curte reține că sunt incidente în

cauză prevederile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. în sensul că se

impune casare hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare fiind

necesară administrarea de probe noi, mai precis a unui nou raport de expertiză

de evaluare imobile, cu aplicarea prevederilor art. 129 alin. (4) și (5) C.

proc. civ.

Înalta Curte reține

că judecătorul fondului a admis acțiunea reclamanților și a dispus anularea

Deciziei nr. 7.204 din 18 noiembrie 2011 reprezentând titlul de despăgubiri,

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, emisă pentru suma de 293.576 RON,

reprezentând măsuri reparatorii cuvenite conform Legii nr. 10/2001, hotărând

totodată că autoritatea pârâtă este obligată să emită o nouă decizie privind

titlul de despăgubire la nivelul sumei de 907.304 RON, aferentă suprafeței de

516 m

2

teren și construcții demolate, în suprafață de 252 m

2

.

Apreciind, potrivit

art. 129 alin. (5) C. proc. civ. că în cauză se impune efectuarea unei

expertize tehnice de evaluare imobile întrucât reclamanții au afirmat în

cuprinsul acțiunii de chemare în judecată că valoarea despăgubirilor menționată

în Decizia nr. 7.204/2009 (293.576 RON) este prea mică, judecătorul fondului a

admis efectuarea unei noi expertize tehnice, ale cărei concluzii le-a și

omologat, în sensul că a apreciat că valoarea de 907.304 RON, astfel

determinată, este cea care urmează a fi reținută.

Înalta Curte

apreciază că sunt întemeiate criticile autorității recurente în sensul că

instanța de fond a omologat o expertiză care a fost întocmită pe baza

"metodei comparației prin bonitare", metodă despre care se susține că

nu este acceptată de Standardele Internaționale de Evaluare.

De altfel este și

evident că expertul care a întocmit, după cum a și afirmat o "expertiză

tehnică" și nu un "raport de evaluare", nu a răspuns practic la

niciuna din obiecțiunile formulate de autoritatea pârâtă, răspunsul trimis

fiind pur formal și cuprinzând mai degrabă aprecieri și considerațiuni

personale, fără suport legal.

Înalta Curte

apreciază că se impunea ca judecătorul fondului, constatând diferența evidentă

și semnificativă de valoare dintre cele două evaluări - expertiza judiciară

stabilind o valoare de 3 ori mai mare - să insiste în clarificarea acestui

aspect, determinând totodată, fără echivoc, măsura în care ambele evaluări

respectă și sunt întocmite în conformitate cu Standardele Internaționale de

Evaluare, astfel cum sunt acestea definite în art. 3 lit. e) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Așa fiind,

considerând că practic aspectele litigioase ale cauzei nu au fost pe deplin

lămurite, Înalta Curte, pe temeiul legal arătat și reținând justețea, din

această perspectivă, a criticilor recurentei, sus arătate urmează a casa

hotărârea atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru

completarea probatoriului.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, se impune așadar a fi refăcută expertiza tehnică de specialitate, prin

utilizarea metodelor de evaluare acceptate de Standardele Internaționale de

Evaluare, urmând ca expertul, desemnat numai dintre cei ce utilizează astfel de

metode, care să răspundă și la aspectele evocate de recurentă prin motivele de

recurs, referitoare inter alia, la indicii și coeficienții folosiți, la uzură,

la corecta determinare a "valorii de piață".

Desigur că instanța

de rejudecare va putea încuviința părților, sau dispune din oficiu și alte

probe considerate utile și pertinente cauzei.

Urmează totodată ca

în etapa rejudecării cauzei să fie examinate și celelalte motive de recurs ale

recurentei, ca apărări de fond, referitoare la cererea de chemare în garanție,

ce nu mai pot fi examinate de instanța de control judiciar, față de măsura

dispusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 139/2011 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 martie 2012.

Procesat de GGC - AM