ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5351/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții P.C., H.S.,

P.D., (moștenitoare după P.T.), U.I., P.D.A. și P.R. (moștenitor după P.D.B.),

au chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând anularea deciziei din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care

le-au fost stabilite despăgubiri pentru suprafața de 31 mp situați în Iași, str.

S.N., la nivelul sumei de 2.604 RON.

Pârâta prin

întâmpinare a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru neparcurgerea

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului

administrativ, iar pe fondul cererii a considerat că din raportul de evaluare

întocmit în cauză rezultă Standardele Internaționale de Evaluare iar împotriva

lui reclamanții nu au formulat obiecțiuni pe parcursul derulării procedurii

prevăzute de Legea nr. 247/2005, deși au acceptat așadar varianta finală

corectată ca urmare a refacerii raportului de expertiză.

Excepția de

tardivitate a fost respinsă de instanță prin încheierea din 4 aprilie 2011,

motivat de faptul că actul în cauză a fost comunicat la 23 aprilie 2010,

reclamanții urmând procedura prealabilă conform actului de la dosar în termenul

de 30 zile, respectiv la 24 mai 2010.

Prin sentința civilă

nr. 250 din 12 septembrie 2011 Curtea de Apel Iași, secția

a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată

de reclamanții P.C., H.S., P.D., U.I., P.D.A., P.R., în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că evaluatorul nu a avut suficiente date privind

similitudinea proprietăților tranzacționate pe piața imobiliară, astfel că a aplicat

metoda C.M.B.U. a terenului considerat liber prin tehnica reziduală, respectiv la

84 RON/mp, întrucât deși valoarea pe mp construit în zona mediană este de 580 E

conform M.R. iunie 2009, s-a avut în vedere faptul că, cererea pentru aceste tipuri

de proprietăți este foarte mică și tranzacțiile se fac numai în cazuri speciale

„pentru reîntregirea proprietăților, de aceea nu puteau preciza o plajă valorică”.

Expertiza de evaluare

efectuată în cauză de expert N.C. a apreciat că „în zona adiacentă, pentru construcțiile

nou realizate în urmă cu 5 ani terenul a fost procurat cu valoarea de 600 până la

800 euro/mp”, astfel că valoarea pentru cei 31 mp ar fi de 809 RON/mp, echivalent

a 197 euro, respectiv 25.070 RON/6.117 euro.

Curtea de apel a mai reținut

că, valoarea de piață la nivelul căreia reclamanții ar trebui să fie despăgubiți,

este definită „ca suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data

evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu

preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care

părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere”.

Prin prisma acestei definiții,

Curtea de apel a constatat că prețul de 809 euro stabilit de expert N.C. este superior

chiar limitei aferente zonei evocate în același raport, de 800 euro/mp, pe de o

parte, iar pe de altă parte valoarea stabilită face abstracție de împrejurarea

că în discuție vânzarea se referă la 31 mp, care privită independent, nu ar putea

prezenta interes decât pentru proprietatea aflată în imediata vecinătate, pentru

extinderea suprafeței deja deținute de aceștia, iar nu și pentru un terț cumpărător

pentru care o astfel de parcelă nu poate prezenta un interes economic practic.

Împotriva sentinței

nr. 250 din data de 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen

legal și motivat reclamanții P.C., H.S., P.D. (moștenitoare după

P.T.), U.I., P.D.A., P.R. (moștenitori după P.D.B.), prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii.

S-a învederat, prin motivele

cererii de recurs, că sentința este nelegală și netemeinică, instanța

de fond având obligația de a exercita un rol activ, în vederea stabilirii unei

valori reale a imobilului evaluat, mai ales în condițiile în care la dosarul

cauzei s-au aflat două rapoarte de expertiză privind același obiect, prin care

s-au stabilit două valori diferite și total disproporționate.

Judecătorul fondului,

s-a precizat, dacă proceda la o consultare a anexelor nr. 3.1 și nr. 5 din

expertiza evaluare imobile Iași 2010 care tratează încadrarea pe zone a străzilor

din Municipiul Iași respectiv valorile minime pe localități și zone,

trebuia să observe faptul că până și prețul minim pentru terenul situat

în str. S.N., Iași este mult superior celui stabilit în raportul de expertiză

întocmit de evaluatorul O.S. În schimb, instanța de fond a reținut acest

preț minim, fără a arăta din ce considerente a ales să-și întemeieze hotărârea

pe acel raport, iar nu pe cel efectuat de expertul tehnic N.C. sau pe oricare altul.

Prima instanță, s-a

mai relevat, a avut ca argument, în luarea hotărârii de a respinge acțiunea,

faptul că suprafața de teren avută în discuție, respectiv 31 mp, reprezintă

o parcelă care nu prezintă interes economic pentru un terț cumpărător, ci doar

pentru proprietatea învecinată, pentru extinderea suprafeței deja deținută

de vecini. Or, dacă pentru acest motiv, considerându-se că este o suprafață

neglijabilă și inutilă, terenul supus evaluării a fost atât de drastic depreciat,

trebuie avut în vedere faptul că terenul învecinat aparține tot reclamanților,

iar însăși parcela pentru care se oferă despăgubiri reprezintă un teren ce

trebuia restituit în natură reclamanților așa cum s-a procedat cu suprafața

de teren de 431 mp situată în Iași, str. S.N. Nu există niciun motiv, au concluzionat

recurenții, ca imobilul imposibil de restituit în natură să nu fie apreciat

la adevărata sa valoare.

În aceste condiții,

au considerat reclamanții că prima instanță nu a procedat la o corectă

apreciere a probelor, și au solicitat aceștia admiterea recursului și

desființarea hotărârii atacate.

Prin întâmpinarea formulată

în litigiu intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că raportul de evaluare a fost întocmit

în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare așa cum prevede

art. 3 lit. d) și e) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și că valoarea

stabilită prin raportul de expertiză reprezintă valoarea de piață.

Prin urmare, cum raportul

de evaluare în cadrul procedurii administrative respectă dispozițiile legale

în vigoare [art. 16 alin. (5), alin. (6) și alin. (7) din Titlul VII la Legea

nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare], în mod legal, potrivit

prevederilor 16 alin. (7) din actul normativ menționat, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

Recursul este fondat și

va fi admis, cu consecința modificării sentinței nr. 250 din data de 12

septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, în sensul anulării deciziei din 18 noiembrie 2009

emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligării

pârâtei sus menționate la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de

despăgubire în cuantum de 25.070 RON, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Emiterea deciziei din

data de 18 noiembrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

privitoare la acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII, Regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, din Legea nr. 247/2005, s-a făcut în temeiul raportului de evaluare întocmit

în dosarul intern înregistrat sub nr. 13644/CC de către evaluatorul O.S., prin care

a fost estimată valoarea de piață a imobilului ce a format obiectul dosarului

de despăgubire (teren în suprafață de 31 mp situat în municipiul Iași,

str. S.N.) la suma de 2.604 RON (84 RON/mp).

Prin concluziile raportului

de expertiză tehnică efectuat în cursul judecății, la solicitarea reclamanților,

de către inginerul N.C., expert tehnic în specialitatea construcții și

evaluări imobiliare, valoarea imobilului teren în suprafață de 31 mp situat

în Iași, str. S.N. reprezentând refugiu pietonal, imposibil așadar de

restituit în natură, a fost stabilită, urmare utilizării Standardelor Internaționale

de Evaluare, la valoarea de 25.070 RON (31 mp x 197 euro/809 RON/m.p. = 6.117 euro/25.070

RON).

În mod neîntemeiat judecătorul

fondului, prin hotărârea atacată, a înlăturat, fără o motivare convingătoare, concluziile

expertizei tehnice imobiliare administrate în cursul procedurii judiciare, și

și-a însușit valoarea de 2.604 RON stabilită prin raportul de evaluare

efectuat în cadrul procedurii administrative, care este, cum susține chiar

evaluatorul, o „valoare simbolică”, și nu una profund fundamentată, credibilă.

Într-adevăr, se reține, în litigiu, că sunt pertinente și concludente

constatările și concluziile expertizei tehnice efectuată de expertul judiciar

N.C., ele întemeindu-se pe elemente de evaluare obiective și nu simbolice.

Prin urmare, la stabilirea

valorii terenului în suprafață de 31 mp imposibil de restituit în natură (datorită

destinației sale actuale de refugiu pietonal), de 25.070 RON (31 mp x 197 euro/809

RON/mp = 6.117 euro/25.070 RON), care reprezintă o despăgubire justă și echitabilă,

s-a luat în mod corect în considerare, prin expertiza tehnică judiciară, faptul

că acesta este situat în continuarea unei suprafețe de 1394 mp restituită descendenților

familiei P. în temeiul Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 10/2001, precum și

împrejurarea că în zona adiacentă, pentru construcțiile noi realizate în urmă

cu 5 ani terenul a fost procurat cu un preț cuprins între 600-800 euro/mp.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză

și că este nelegală și netemeinică hotărârea atacată prin care a fost

respinsă acțiunea reclamanților, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 312 alin. (1)-alin.

(3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de P.C., H.S., P.D., U.I., P.D.A.

și P.R. împotriva sentinței nr. 250 din 12 septembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii

reclamanților, a anulării deciziei din data de 18 noiembrie 2009 emisă de pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligării pârâtei la

emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 25.070

RON în loc de 2.604 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.C., H.S., P.D., U.I., P.D.A. și P.R., împotriva sentinței nr. 250/2011 din

12 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea reclamanților.

Anulează decizia din 18

noiembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și obligă pârâta să emită o nouă decizie reprezentând titlul de despăgubire în cuantum

de 25.070 RON.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2012.