ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5351/2011

Ședința publică de la 11 noiembrie 2011

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin Decizia nr. 1755 pronunțată în data 24 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 2122 din 4 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și recursul declarat de C.C.O. împotriva aceleași sentințe, ca nefondate.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Prin Sentința nr. 2122 din 4 mai 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția prematurității, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C.C.O. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în sensul că a fost obligată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să dispună întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul situat în Alexandria, str. D. nr. 32 și să emită titlul de plată al despăgubirilor și la plata acestora, după emiterea titlului de despăgubire.

De asemenea, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind acordarea titlului de despăgubire.

Prin aceeași sentință, prima instanță a respins capătul de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirilor pe cale judiciară ca inadmisibil și a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii ca neîntemeiat.

Instanța fondului a reținut faptul că, prin cererea formulată la data de 18 martie 2009 reclamanta C.C.O., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat instanței de contencios administrativ să stabilească cuantumul masurilor reparatorii propuse de Primarul Municipiului Alexandria prin dispoziția nr. 1330 din 23 iunie 2006 pentru imobilul din strada D. nr. 32, care nu mai poate fi retrocedat în natură.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să dispună întocmirea raportului de evaluare și să emită titlul de despăgubire în temeiul art. 16 și următoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru fostul imobil situat în Alexandria, strada D. nr. 32, sub sancțiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea actului.

Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta și-a completat cererea introductivă, solicitând obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind acordarea titlului de despăgubire și a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea la emiterea titlului de plată și la achitarea despăgubirilor în numerar.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea pe cale judiciară a cuantumului despăgubirilor și excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește obligarea la plata despăgubirilor.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția prematurității cu privire la solicitarea de emitere a titlului de plată și achitarea despăgubirilor.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor instanța a constatat că nu este întemeiată și a respins-o ca atare, având în vedere atribuțiile acesteia în procedura de evaluare și de stabilire a despăgubirilor, prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Pe fondul cauzei, instanța a mai reținut că pârâta ANRP a solicitat emitentului dispoziției modificarea acesteia în sensul individualizării imobilului, iar prin dispoziția nr. 3 din 05 ianuarie 2010 Primarul municipiului Alexandria s-a conformat și a dispus modificarea art. 1 din prima dispoziție, în sensul solicitat de autoritatea centrală. În aceste condiții, nu există niciun motiv justificat pentru care pârâta ANRP să nu continue procedura, finalizată cu emiterea raportului de evaluare.

Capătul de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirilor pe cale judiciară a fost respins de instanță ca inadmisibil, întrucât Legea nr. 247/2005 prevede expres procedura de urmat în acest scop și nu există niciun motiv pentru ca instanța de judecată să se substituie autorităților stabilite de lege pentru derularea procedurii de evaluare.

În ceea ce privește cererea privind daunele cominatorii, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, întrucât Legea nr. 554/2004 prevede o procedură specială de executare a hotărârilor pronunțate de instanța de contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și C.C.O.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a criticat sentința pentru faptul că prima instanță a soluționat acțiunea reclamanților interpretând greșit dispozițiile legale în vigoare și a obligat autoritatea să dispună întocmirea raportului de evaluare aceasta neavând calitate procesuală pasivă în acest sens.

De asemenea, prima instanță a respins greșit excepția de prematuritate a emiterii titlului de plată și a efectuării plății cu încălcarea prevederilor legale și a dreptului la apărare.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a criticat hotărârea judecătorească pentru că a fost dată cu greșita aplicare a legii în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei, în raport de dispozițiile Legii nr. 247/2005.

Recurenta-reclamantă C.C.O. a susținut că în mod greșit instanța fondului a respins capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii atâta vreme cât Legea nr. 554/2004 are reglementări imperative pe acest aspect.

Examinând motivele din recursuri, actele dosarului și în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență că, în mod just Curtea de Apel a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să dispună întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul situat în str. D. nr. 32, Municipiul Alexandria, față de dispozițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII care prevăd că Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care vor fi transmise evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Tot conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, avea obligația legală de a emite decizia privind titlu de despăgubire, ea având calitate procesuală pasivă în raport de atribuțiile stabilite de lege în procedura de evaluare și stabilire a despăgubirilor.

A mai arătat instanța de recurs că în mod corect s-a respins capătul de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanță, întrucât Legea nr. 247/2005 prevede procedura care trebuie urmată, instanța de judecată neavând atribuții pe acest aspect, întrucât și-ar depăși competențele.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta C.C.O. instanța a constat că nu este fondat, daunele cominatorii acordându-se printr-o procedură specială prevăzută de Legea nr. 554/2004 care este definită în Capitolul III al legii privind procedura de executare.

La data de 8 iulie 2011 recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 Teza II C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.

Contestatoarea a susținut că

instanța ce a soluționat recursul formulat de către ANRP a omis să se pronunțe și asupra obligării ANRP la emiterea titlului de plată și plata cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare care prevăd că opțiunea se face la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în cadrul procedurii administrative iar emiterea titlului de plată și plata se fac cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2010.

În cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea expune motivarea cererii de recurs, concluzionând că prin admiterea solicitării reclamantei așa cum a fost formulată prin cererea introductivă de instanță echivalează cu stabilirea în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a unei obligații ce se situează în afara cadrului legal reglementat de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost completat prin O.U.G. nr. 81/2007, caz în care instanța de judecată și ar aroga atribuții de legiuitor, fapt ce contravine principiului separațiilor puterilor în stat, principiu consacrat de Constituție României.

Intimata C.C.O. nu a formulat întâmpinare dar prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea contestației în principal ca inadmisibilă, contestatoarea nemotivându-și cererea în raport cu cerințele dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., în subsidiar cererea fiind nefondată și reprezentând o încercare a ANRP de a mai tergiversa soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 2001.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare de față este admisibilă, motivele invocate putând fi circumscrise dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care:

„

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Examinând calea de atac exercitată pe fondul său, Înalta Curte constată că nu există motive pentru a fi admisă.

Referitor la omisiunea cercetării unor motive de recurs

Motivele pretins neanalizate reprezintă, în realitate, simple critici care, fie au fost examinate grupat, fie nu au fost formulate ca motive de recurs situație în care instanța nu avea cum să se pronunțe asupra unei critici neformulate ca motiv de nelegalitate a hotărârii recurate.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2124 din 4 mai 2010 a Curții de Apel București prin care a invocat trei motive de recurs respectiv interpretarea în mod greșit a dispozițiilor legale în vigoare cu consecința obligării ANRP să dispună întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul situat Alexandria str. D. nr. 32 situație în care autoritatea nu are calitate procesuală pasivă, greșita respingere a excepției prematurității emiterii titlului de plată și efectuarea plății, și argumentarea instanței de fond că manifestarea intenției reclamantei de a primi despăgubirile în numerar rezultă din cererea introductivă și poate suplini modalitatea în care legiuitorul a reglementat valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală.

Instanța de recurs a reținut că, în mod corect Curtea de Apel a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la întocmirea raportului de evaluare, deci trebuie să continue procedura finalizată în conformitate cu Legea nr. 247/2005, recurenta-reclamantă manifestându-și în mod expres voința de a primi despăgubiri în numerar.

Instanța de recurs nu este obligată să răspundă separat la fiecare dintre criticile formulate ci le poate grupa pentru a le rezolva printr-un considerent comun, cum a procedat în cazul aspectelor reținute în cuprinsul deciziei.

Din interpretarea art. 318 Teza a II-a C. proc. civ. rezultă că omisiunea există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a discutat motivul de casare în hotărârea sa, nu și atunci când, procedând la sistematizarea motivelor, întrucât între ele există o legătură logică, le-a examinat împreună, nefiind necesar a răspunde punct cu punct tuturor motivelor formulate.

Textul se referă deci la motive de casare, nu la argumente, care oricât de larg ar fi dezvoltate ele sunt totdeauna subsumate motivelor de recurs pe care le sprijină.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 320 C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare de față ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei nr. 1755 din 24 martie 2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.