ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2011

Asupra recursului față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamanta Fundația C., în contradictoriu cu Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat

instanței anularea Deciziei nr. 5097 din 30 ianuarie 2009 prin care s-a emis în

favoarea sa titlul de despăgubiri în cuantum de 6.700.000 lei pentru imobilul

teren în suprafață de 800 mp, situat în București.

De asemenea,

reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la eliberarea unei

decizii prin care să i se acorde

măsuri reparatorii potrivit valorii de piață a terenului de la momentul

soluționării cererii de retrocedare, stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că pârâta nu i-a comunicat raportul de evaluare pentru a-și formula

opiniile cu privire la concluziile

acestuia,

iar decizia a fost emisă după 8 luni de la data întocmirii raportului de

evaluare,

astfel că nu reflectă valoarea reală a imobilului.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 1915 din 24 aprilie

2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta

Fundația C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, având în vedere și prevederile art. 5 alin. (5) din O.U.G.

nr. 94/2000 de care beneficiază reclamanta, a reținut că normele Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, la care face trimitere și ordonanța amintită, nu conțin

precizări cu privire la data ce trebuie avută în vedere la stabilirea valorii

pe piață.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că împrejurarea că

valoarea

pe piață a unui bun este fluctuantă prin natura ei, în anumite perioade

nu

poate constitui motiv de nelegalitate a procedurii de evaluare.

In ceea ce privește art. 10 alin. (9)

din Legea nr. 10/2001 , invocat de reclamantă, instanța de fond a constatat că

acesta nu este aplicabil în cauză, terenul în discuție având un alt regim

juridic, reglementat de O.U.G. nr. 94/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs

această reclamanta Fundația C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii

din data de 9 decembrie 2008 a declarat recurs reclamanta Fundația C., care a

invocat ca temei dispozițiile

art. 304

1

și art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență,

următoarele

critici:

- prin sentința atacată, instanța de

fond a respins cererea formulată

considerând

în mod eronat că aceasta ar fi neîntemeiată, fără a prezenta pe larg

care

sunt motivele de fapt și de drept care au stat la baza convingerii sale;

-

instanța

de fond a considerat în mod greșit că normele legale aplicabile

nu

conțin precizări cu privire la data care trebuie avută în vedere la stabilirea

valorii pe piață, astfel că această dată nu poate fi decât cea a momentului

întocmirii raportului de evaluare.

- în mod greșit instanța de fond a

apreciat ca fiind legală decizia în baza căreia s-a emis titlul de despăgubire,

deși raportul de evaluare nu a fost comunicat, cu motivarea că legea nu

instituie în sarcina pârâtei obligația de comunicare a raportului de evaluare.

- decizia în baza căreia s-a emis titlul

de despăgubire este nelegală raportat la cuantumul despăgubirilor acordate.

Analizând sentința atacată în aport de

criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză de către reclamanta Fundația C. este nefondat și

urmează a fi respins având în vedere următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., privind susținerea potrivit căreia

sentința nu cuprinde pe larg motivele de fapt și de drept, care au stat la baza

convingerii instanței, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, cazul de modificare prevăzut

de textul menționat vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se

sprijină sau cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Obligația instanței de a arăta, în

cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și

motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților este prevăzută în

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

In speță, deși succintă, motivarea

sentinței atacate cuprinde considerentele care au format convingerea instanței

atât în ceea ce privește excepțiile invocate cât și soluția pe fondul cauzei

expuse în mod clar și logic, îndeplinind cerințele legale menționate mai sus.

In ceea ce privește susținerea

recurentei privind nelegalitatea deciziei atacate față de necomunicare

raportului de evaluare, Înalta Curte constată că

această susținere este în prezent, pur formală, pentru că și dacă s-ar

fi produs o

încălcare a dreptului de a contesta raportul de evaluare,

această nulitate a fost acoperită la momentul contestării deciziei emise de

pârâtă și pe parcursul

procesului de la

instanța de fond, când reclamantul a luat cunoștință inclusiv de

actele

care au stat la baza deciziei contestate, deci și a raportului de evaluare.

Din probatoriul administrat în cauză

rezultă că obiectul cererii formulate de către reclamantă 1-a constituit

Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5097 din data de

30 iunie 2009, reclamanta fiind nemulțumită de cuantumul despăgubirilor

acordate în sumă de 6.700.000 lei pentru imobilul în suprafață de 800mp situat

în București, despăgubiri acordate conform raportului de evaluare din data de

21 octombrie 2008 întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 40287/CC din 03

ianuarie 2008.

Decizia Comisiei

Centrale a fost emisă potrivit procedurii administrative

prevăzute în Titlul VII din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente.

Potrivit art. 13 alin. (1) Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor care are atribuția „analizării și stabilirii cuantumului final

al despăgubirilor care se acordă", dispunând emiterea deciziilor

referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.

După etapa analizării dosarului sub

aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului, constatându-se că în

mod întemeiat, cererea a fost respinsă, dosarul a fost înaintat unui evaluator

sau societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura

finalizându-se cu emiterea deciziei de către Comisia Centrală, decizie

reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile

legale stabilite potrivit

capitolului

V

1

,

Secțiunea

I

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 16

pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Titlului

VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv" din Legea nr. 247/2005.

În soluționarea contestației

reclamantei, împotriva Deciziei nr. 5097 din 30 ianuarie 2009 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond a apreciat și

reținut în mod corect faptul că valoarea pe piață a unui bun este prin natura

ei fluctuantă în anumite perioade, nu poate constitui motiv de nelegalitate a

procedurii de evaluare.

Raportarea la standardele

internaționale de evaluare, pe care o invocă

recurenta-reclamantă,

rezultă din prevederile art. 3 lit. d) din Titlul VII al Legii

nr.

247/204 care, stabilind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

evaluatorul, se referă la punerea în aplicare, în mod corect, a metodelor și

tehnicilor recunoscute și necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile, în

conformitate cu Standardele Internaționale de evaluare editate de Comitetul

pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC).

Credibilitatea evaluării astfel

efectuate nu a fost combătută cu argumente rezonabile și consistente de către

recurenta-reclamantă, care, în motivele de recurs, a exprimat numai aprecierea

personală că valoarea stabilită în decizie nu este reală, fiind mai mică decât

în realitate.

Hotărârea primei instanțe este temeinică

și legală, instanța efectuând un control adecvat al legalității deciziei și al

modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat dreptul de apreciere.

In situațiile ce presupun indemnizarea

unor categorii largi de persoane, așa cum sunt cele rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001 și a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 autorităților

naționale trebuie să li se recunoască o largă marjă de apreciere în alegerea

măsurilor reparatorii pentru privarea de proprietate și a nivelului

indemnizațiilor acordate, fiind ținute doar să asigure un raport rezonabil cu

valoarea bunurilor în discuție.

Din examinarea întregului probatoriu

administrat în cauză, Înalta Curte constată că Decizia nr. 5097 din 30 ianuarie

2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este legală, fiind

emisă cu respectarea procedurii administrative prevăzute de dispozițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, valoarea despăgubirilor acordate fiind

determinată prin raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat aleatoriu prin

metodele utilizate, normele și recomandările Asociației Naționale a

Evaluatorilor din România.

Având în vedere toate considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu există motive pentru reformarea

hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art.

304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fundația

C. împotriva sentinței nr. 1915 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 martie 2011.