ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Fundația C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat anularea Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009, anexa 1 prin care s-a emis în favoarea Fundației titlu de despăgubiri în cuantum de 935.992 lei pentru imobilul teren în suprafață de 195 mp situat în București, obligarea Comisiei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde măsuri reparatorii potrivit valorii de piață a terenului de la momentul soluționării cererii de retrocedare, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin cererea de retrocedare nr. 1359 din data de 04 februarie 2003, a solicitat, în temeiul O.U.G. 94/2000, restituirea imobilului situat în București. Prin Decizia nr. 1374 din data de 17 iulie 2007, Comisia Specială de Retrocedare a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului și a admis cererea de acordare a despăgubirilor în condițiile titlului VII din Legea 247/2005. Dosarul aferent deciziei amintite a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a fi soluționat potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005. In temeiul raportului de evaluare efectuat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 6733 din 18 noiembrie 2009, reprezentând titlul de despăgubire, în cuantum de 935.992 lei.

Reclamanta a arătat că stabilirea valorii despăgubirilor menționate în decizie nu a respectat principiul instituit de art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei, iar răspunsul a fost în sensul că decizia emisă de Comisie respectă prevederile legale în vigoare. Reclamanta a susținut că decizia este nelegală în raport de modalitatea stabilirii cuantumului despăgubirilor, întrucât raportul de evaluare întocmit în luna august 2009 a stabilit o valoare de piața estimată a imobilului de 935.992 lei, valabilă pentru data de referință a evaluării, respectiv 17 august 2009 și nu la momentul soluționării cererii de retrocedare, cum era corect.

A mai arătat reclamanta că pentru soluționarea cererii de retrocedare a fost nevoie de întocmirea a două rapoarte diferite, realizate de același evaluator. Astfel, primul raport de evaluare întocmit la data de 02 iunie 2008 stabilește o valoare de piață estimată a terenului la suma de 2.047.474 lei, în timp ce, al doilea raport, întocmit la data de 17 august 2009 care a stat la baza emiterii Deciziei, stabilește o valoare mult mai mică, respectiv 935.992 lei.

În opinia reclamatei, întocmirea unui alt raport de evaluare la un interval de mai bine de un an de zile de la primului raport de evaluare, este nelegală, în contextul în care nu rezulta de nicăieri că aceasta ar fi avut nelămuriri în ceea ce privește expertiza făcută inițial, astfel încât să decidă efectuarea unei alte evaluări, având în vedere faptul că, potrivit art 16.13 din Normele Metodologice de aplicare a titlului VII din Legea 247/2005 doar în aceasta situație avea dreptul să solicite efectuarea unei noi expertize. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, arată reclamanta, trebuie exprimat atât în lei cât și în euro, având în vedere că moneda națională suferă deprecieri în timp.

Astfel, la data întocmirii raportului de evaluare (17 august 2009), cursul de referință al unui euro era de 4,2216 lei, în timp ce la data emiterii Deciziei (28 noiembrie 2009) valoarea unui euro era de 4,2811 lei, fapt ce denotă că în perioada de timp dintre momentul întocmirii raportului de evaluare și momentul emiterii Deciziei, moneda naționala s-a depreciat considerabil. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei. A arătat, în esență, că valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stabilește la momentul efectuării raportului de evaluare, și nu la momentul soluționării cererii de retrocedare, așa cum a solicitat reclamanta, întrucât acest moment, respectiv soluționarea cererii de retrocedare, este plasat în cadrul procedurii administrative prevăzute de O.U.G.

nr. 94/2000, anterioară procedurii de evaluare a imobilelor, astfel cum este reglementată prin titlul VII din actul normativ amintit. Cu alte cuvinte, Comisia Centrală nu poate emite o decizie conținând titlul de despăgubire în bază unui raport de evaluare, prin care să se stabilească valoarea imobilelor la data soluționării cererilor de retrocedare, atât timp cât această comisie își exercită atribuțiile ulterior acestui moment și în cadrul unei proceduri subsecvente celei de soluționare a unor astfel de cereri, așa cum am arătat mai sus. Pârâta a ținut să precizeze, referitor la întocmirea celor două rapoarte de evaluare că, la primul raport de evaluare, în analiza comparației terenului de evaluat, suprafața de teren de numai 195 mp, nu s-au avut în vedere deprecierile corespunzătoare comparativelor folosite la T1, T2 și T3 (T1: 324 mp, T2: 908 mp.

T3: 1.480 mp). Comparativele utilizate nu au fost verificate și nu prezentau suficiente elemente de identificare. Astfel, SC R.T. SRL a decis efectuarea unei noi evaluări care să fie conformă cu Standardele Internaționale de Evaluare și cu evoluția pieței imobiliare la data reevaluării. Ulterior, al doilea raport a fost comunicat atât Comisiei Centrale cât și persoanei îndreptățite, care a fost acceptat de Comisia Centrală ca fiind în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, motiv pentru care a fost emisă Decizia nr. 6733 din 18 noiembrie 2009, în cuantum de 935.992 lei. Referitorlastabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, s-a avut în vedere valoarea stabilită în raportul de evaluare efectuat în dosarul aferent Deciziei nr. 1374 din 17 iulie 2007 a Comisiei Speciale de Retrocedare, valoare stabilită în lei.

Cu alte cuvinte, valoarea despăgubirilor aferente terenului solicitat de reclamantă este cea determinată în raportul de evaluare întocmit în prezenta cauză în lei și nu într-o altă monedă. Prin Sentința nr. 3970 din 06 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Fundația C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A anulat Decizia nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să acorde reclamantei măsuri reparatorii raportat la valoarea de piață a terenului la momentul soluționării cererii de retrocedare, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - potrivit Deciziei nr. 4036 din 27 iunie 2005 a Înalta Curte de Casație și Justiție și soluției de unificare a practicii secției de contencios administrativ și fiscal a Înalta Curte de Casație și Justiție, Fundația C. are calitate procesuală de a introduce, în numele Federației Comunităților Evreiești, acțiune pentru retrocedarea imobilelor care au aparținut cultului religios mozaic în condițiile O.U.G.

nr. 94/2000, având în vedere scopul constituirii Fundației, așa cum acesta este prevăzut în Actul constitutiv și în Statutul fundației; - conform art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001: „Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”; - conform art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul modificării prin Legea nr. 247/2005 prevedea că „Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”.

Conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România „Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”. Legea nr. 247/2005 a adus această modificare prin adăugarea art. 2 alin. (2 2 ) la O.U.G. nr. 94/2000: „Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”. In acest context legislativ, Curtea de apel a apreciat că art. 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 94/2000 trebuie interpretat la fel ca art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, întrucât ambele situații privesc imobile preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar dacă s-ar acorda despăgubiri diferite atunci s-ar produce o discriminare și s-ar aduce o atingere art. 1 din protocolul 1 al C.E.D.O., raportat la art. 14 din C.E.D.O. A mai reținut instanța de fond ca data soluționării notificării este data la care petenta a primit o soluție la cererea sa de retrocedare, respectiv Decizia nr. 1376 din 17 iulie 2007, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren situat în București, în suprafață de 195 mp, pentru care se propune acordarea de despăgubiri.

Prin urmare, a apreciat prima instanță, evaluarea trebuia să se raporteze la data de 17 iulie 2007, ca dată a emiterii deciziei de soluționare a notificării. De altfel, a mai constatat instanța, ar fi imposibil pentru evaluator să se raporteze la momentul emiterii deciziei de acordare propriu-zisă a despăgubirilor, atâta timp cât raportul de evaluare este anterior deciziei de acordare a despăgubirilor. Decizia avută în vedere de art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 trebuie să fie decizia prin care s-a stabilit modalitatea de despăgubire, în caz contrar nu se poate folosi ca reper data emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, întrucât nu se cunoaște la momentul evaluării.

A concluzionat instanța de fond că o soluționare diferită ar putea reprezenta o discriminare cu privire la drepturile fundamentale prevăzute de C.E.D.O., art. 14 raportat la art. 1 din protocolul nr. 1. Împotriva sentinței civile nr. 3970 din data de 06 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată. Recurenta a susținut, prin motivele cererii de recurs, că sentința civilă pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nelegală deoarece a obligat comisia la emiterea unei decizii de despăgubire la valoarea de piață a terenului la momentul soluționării cererii de retrocedare stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.

Se susține de către recurentă că valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stabilește în momentul efectuării raportului de evaluare și nu la momentul soluționării cererii de retrocedare, întrucât soluționarea cererii de retrocedare este plasată în cadrul procedurii administrative prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, anterior procedurii de evaluare a imobilelor. Așadar, în speță, valoarea stabilită pentru imobilul teren în suprafață de 195 mp. reprezintă valoarea de piață a imobilului stabilită la data evaluării, 17 august 2009, respectiv suma de 935.992 lei.

Este criticată, de asemenea, motivarea instanței de fond prin care se reține că prezenta situație este similară cu cea a măsurilor reparatorii stabilite în temeiul Legii nr. 10/2001, ori stabilirea măsurilor reparatorii în baza acestei legi nu se face la momentul emiterii deciziei/dispoziției, astfel că în situația imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001 stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii se face în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005. În drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 115-119 C. proc. civ., Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Fundația C. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de către instanța de fond, motivat de faptul că în mod corect instanța de fond a dispus anularea Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 atâta timp cât raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii ei nu a avut în vedere ca dată a evaluării data soluționării cererii de retrocedare, astfel cum prevede legea aplicabilă. Se apreciază ca fiind eronată susținerea recurentei că valoarea despăgubirilor se stabilește potrivit valorii de piață de la momentul efectuării raportului de evaluare, în cadrul procedurii administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Or, astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, valoarea terenurilor care nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabilește potrivit valorii de circulație de la momentul emiterii deciziei, potrivit standardelor internaționale de evaluare. Prin urmare, intimata susține că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că nu ar fi posibil pentru evaluator raportarea la momentul emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, atâta timp cât raportul de evaluare este anterior deciziei de acordare a despăgubirilor.

În drept se invocă în întâmpinare dispozițiile art. 308 și art. 115 C. proc. civ. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin sentința civilă nr. 3970 din data de 6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fundația C. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și în consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 6733 din data de 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă prin care s-a stabilit în favoarea reclamantei titlu de despăgubire în cuantum de 935.992 lei pentru imobilul teren în suprafață de 195 m.p.

situat în București, și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii potrivit valorii de piață a terenului de la momentul soluționării cererii de retrocedare, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât în mod eronat, urmare aplicării greșite a legii, s-a dispus anularea Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea aceleiași pârâte la emiterea unei noi decizii prin care să acorde reclamantei Fundația C. măsuri reparatorii raportat la valoarea de piață a terenului la momentul soluționării cererii de retrocedare stabilită conform standardelor internaționale.

Nu sunt incidente, în litigiu, prevederile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”, regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase preluate de stat fiind reglementat, cum dispune dealtfel expres și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin O.U.G.

nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, „Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”.

Acest text legal trebuie coroborat însă cu dispozițiile art. 3 alin. (6) și (7) din același act normativ, care prevăd, prin alin. (6), că „Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.

În situația în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menționa că proprietarul are drepturile și obligațiile prevăzute de lege”, și, respectiv, prin alin. (7), că „Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.

Pe de altă parte, se observă că, în condițiile art. 1 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, „Prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, a O.U.G.

83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările ulterioare”. Se constată, în litigiu, că prin art. 3 din Decizia nr. 1374 din data de 17 iulie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România s-a propus acordarea de despăgubiri Fundației C., în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 195 m.p. situat în București, ce nu putea fi retrocedat în natură. Decizia sus menționată, prin care s-a soluționat notificarea depusă potrivit art. 4 din O.U.G.

nr. 94/2000, în sensul arătat, a rămas definitivă, nefiind contestată în contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În aceste condiții, în mod legal, urmând procedura administrativă de stabilire și acordare a despăgubirilor reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și de Normele metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările și completările ulterioare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 6733 din data de 18 noiembrie 2009, a emis în favoarea Fundației C. titlul de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 195 m.p.

situat în București, într-un cuantum de 935.992 lei reprezentând valoarea de piață a imobilului stabilită, potrivit standardelor internaționale de evaluare, prin raportare la data evaluării, anume 17 august 2009. În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este netemeinică și nelegală hotărârea recurată, se va dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 3970 din data de 6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamanta Fundația C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 3970 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei Fundația C., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012