ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Fundația C., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a solicitat anularea Deciziei nr. 6733 din 18

noiembrie 2009, anexa 1 prin care s-a emis în favoarea Fundației titlu de despăgubiri

în cuantum de 935.992 lei pentru imobilul teren în suprafață de 195 mp situat

în București, obligarea Comisiei la emiterea unei decizii prin care să i se

acorde măsuri reparatorii potrivit valorii de piață a terenului de la momentul

soluționării cererii de retrocedare, stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin cererea de retrocedare nr. 1359 din data de 04 februarie 2003, a

solicitat, în temeiul O.U.G. 94/2000, restituirea imobilului situat în

București.

Prin Decizia nr. 1374 din data de 17

iulie 2007, Comisia Specială de Retrocedare a respins cererea reclamantei de

restituire în natură a imobilului și a admis cererea de acordare a

despăgubirilor în condițiile titlului VII din Legea 247/2005.

Dosarul aferent deciziei amintite a

fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a fi

soluționat potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

In temeiul raportului de evaluare

efectuat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.

6733 din 18 noiembrie 2009, reprezentând titlul de despăgubire, în cuantum de

935.992 lei.

Reclamanta a arătat că stabilirea

valorii despăgubirilor menționate în decizie nu a respectat principiul

instituit de art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care a formulat

plângere prealabilă împotriva deciziei, iar răspunsul a fost în sensul că

decizia emisă de Comisie respectă prevederile legale în vigoare.

Reclamanta a susținut că decizia

este nelegală în raport de modalitatea stabilirii cuantumului despăgubirilor,

întrucât raportul de evaluare întocmit în luna august 2009 a stabilit o valoare

de piața estimată a imobilului de 935.992 lei, valabilă pentru data de

referință a evaluării, respectiv 17 august 2009 și nu la momentul soluționării

cererii de retrocedare, cum era corect.

A mai arătat reclamanta că pentru

soluționarea cererii de retrocedare a fost nevoie de întocmirea a două rapoarte

diferite, realizate de același evaluator.

Astfel, primul raport de evaluare

întocmit la data de 02 iunie 2008 stabilește o valoare de piață estimată a

terenului la suma de 2.047.474 lei, în timp ce, al doilea raport, întocmit la

data de 17 august 2009 care a stat la baza emiterii Deciziei, stabilește o

valoare mult mai mică, respectiv 935.992 lei.

În opinia reclamatei, întocmirea

unui alt raport de evaluare la un interval de mai bine de un an de zile de la

primului raport de evaluare, este nelegală, în contextul în care nu rezulta de

nicăieri că aceasta ar fi avut nelămuriri în ceea ce privește expertiza făcută

inițial, astfel încât să decidă efectuarea unei alte evaluări, având în vedere

faptul că, potrivit art 16.13 din Normele Metodologice de aplicare a titlului VII

din Legea 247/2005 doar în aceasta situație avea dreptul să solicite efectuarea

unei noi expertize.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor, arată reclamanta, trebuie exprimat atât în lei cât și în euro,

având în vedere că moneda națională suferă deprecieri în timp.

Astfel, la data întocmirii

raportului de evaluare (17 august 2009), cursul de referință al unui euro era

de 4,2216 lei, în timp ce la data emiterii Deciziei (28 noiembrie 2009)

valoarea unui euro era de 4,2811 lei, fapt ce denotă că în perioada de timp

dintre momentul întocmirii raportului de evaluare și momentul emiterii

Deciziei, moneda naționala s-a depreciat considerabil.

Pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei. A arătat, în esență, că

valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul

VII din Legea nr. 247/2005 se stabilește la momentul efectuării raportului de

evaluare, și nu la momentul soluționării cererii de retrocedare, așa cum a

solicitat reclamanta, întrucât acest moment, respectiv soluționarea cererii de

retrocedare, este plasat în cadrul procedurii administrative prevăzute de

O.U.G. nr. 94/2000, anterioară procedurii de evaluare a imobilelor, astfel cum

este reglementată prin titlul VII din actul normativ amintit.

Cu alte cuvinte, Comisia Centrală nu

poate emite o decizie conținând titlul de despăgubire în bază unui raport de

evaluare, prin care să se stabilească valoarea imobilelor la data soluționării

cererilor de retrocedare, atât timp cât această comisie își exercită

atribuțiile ulterior acestui moment și în cadrul unei proceduri subsecvente

celei de soluționare a unor astfel de cereri, așa cum am arătat mai sus.

Pârâta a ținut să precizeze,

referitor la întocmirea celor două rapoarte de evaluare că, la primul raport de

evaluare, în analiza comparației terenului de evaluat, suprafața de teren de

numai 195 mp, nu s-au avut în vedere deprecierile corespunzătoare

comparativelor folosite la T1, T2 și T3 (T1: 324 mp, T2: 908 mp. T3: 1.480 mp).

Comparativele utilizate nu au fost

verificate și nu prezentau suficiente elemente de identificare.

Astfel, SC R.T. SRL a decis

efectuarea unei noi evaluări care să fie conformă cu Standardele Internaționale

de Evaluare și cu evoluția pieței imobiliare la data reevaluării.

Ulterior, al doilea raport a fost

comunicat atât Comisiei Centrale cât și persoanei îndreptățite, care a fost

acceptat de Comisia Centrală ca fiind în conformitate cu Standardele

Internaționale de Evaluare, motiv pentru care a fost emisă Decizia nr. 6733 din

18 noiembrie 2009, în cuantum de 935.992 lei.

Referitorlastabilirea cuantumului măsurilor

reparatorii, s-a avut în vedere valoarea stabilită în raportul de evaluare

efectuat în dosarul aferent Deciziei nr. 1374 din 17 iulie 2007 a Comisiei

Speciale de Retrocedare, valoare stabilită în lei. Cu alte cuvinte, valoarea

despăgubirilor aferente terenului solicitat de reclamantă este cea determinată

în raportul de evaluare întocmit în prezenta cauză în lei și nu într-o altă

monedă.

Prin Sentința nr. 3970 din 06 iunie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

admis cererea formulată de reclamanta Fundația C., în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

A anulat Decizia nr. 6733 din 18

noiembrie 2009 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o decizie prin care

să acorde reclamantei măsuri reparatorii raportat la valoarea de piață a

terenului la momentul soluționării cererii de retrocedare, stabilită conform

standardelor internaționale de evaluare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

- potrivit Deciziei nr. 4036 din 27

iunie 2005 a Înalta Curte de Casație și Justiție și soluției de unificare a

practicii secției de contencios administrativ și fiscal a Înalta Curte de

Casație și Justiție, Fundația C. are calitate procesuală de a introduce, în

numele Federației Comunităților Evreiești, acțiune pentru retrocedarea

imobilelor care au aparținut cultului religios mozaic în condițiile O.U.G. nr.

94/2000, având în vedere scopul constituirii Fundației, așa cum acesta este

prevăzut în

Actul constitutiv și în Statutul

fundației;

- conform art. 10 alin. (9) din

Legea nr. 10/2001: „Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate

preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește

potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită

potrivit standardelor internaționale de evaluare”;

- conform art. 10 alin. (7) din

Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul modificării prin Legea nr.

247/2005 prevedea că „Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor

nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se

stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării,

stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”.

Conform art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr.

94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România „Valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în

natură se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul emiterii

deciziei, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”.

Legea nr. 247/2005 a adus această

modificare prin adăugarea art. 2 alin. (2

2

) la O.U.G. nr. 94/2000: „Valoarea

terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabilește potrivit valorii

de circulație la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare”.

In acest context legislativ, Curtea

de apel a apreciat că art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 trebuie

interpretat la fel ca art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, întrucât ambele

situații privesc imobile preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul

român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar dacă s-ar acorda despăgubiri

diferite atunci s-ar produce o discriminare și s-ar aduce o atingere art. 1 din

protocolul 1 al C.E.D.O., raportat la art. 14 din C.E.D.O.

A mai reținut instanța de fond ca

data soluționării notificării este data la care petenta a primit o soluție la

cererea sa de retrocedare, respectiv Decizia nr. 1376 din 17 iulie 2007, prin

care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren

situat în București, în suprafață de 195 mp, pentru care se propune acordarea

de despăgubiri.

Prin urmare, a apreciat prima

instanță, evaluarea trebuia să se raporteze la data de 17 iulie 2007, ca dată a

emiterii deciziei de soluționare a notificării.

De altfel, a mai constatat instanța,

ar fi imposibil pentru evaluator să se raporteze la momentul emiterii deciziei

de acordare propriu-zisă a despăgubirilor, atâta timp cât raportul de evaluare

este anterior deciziei de acordare a despăgubirilor.

Decizia avută în vedere de art. 1 alin.

(5) din O.U.G. nr. 94/2000 trebuie să fie decizia prin care s-a stabilit

modalitatea de despăgubire, în caz contrar nu se poate folosi ca reper data

emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor, întrucât nu se cunoaște la

momentul evaluării.

A concluzionat instanța de fond că o

soluționare diferită ar putea reprezenta o discriminare cu privire la

drepturile fundamentale prevăzute de C.E.D.O., art. 14 raportat la art. 1 din protocolul

nr. 1.

Împotriva sentinței civile nr. 3970

din data de 06 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând admiterea căii

extraordinare de atac, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii

reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Recurenta a susținut, prin motivele

cererii de recurs, că sentința civilă pronunțată de către instanța de fond este

netemeinică și nelegală deoarece a obligat comisia la emiterea unei decizii de

despăgubire la valoarea de piață a terenului la momentul soluționării cererii

de retrocedare stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.

Se susține de către recurentă că

valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul

VII din Legea nr. 247/2005 se stabilește în momentul efectuării raportului de

evaluare și nu la momentul soluționării cererii de retrocedare, întrucât

soluționarea cererii de retrocedare este plasată în cadrul procedurii

administrative prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, anterior procedurii de evaluare

a imobilelor.

Așadar, în speță, valoarea stabilită

pentru imobilul teren în suprafață de 195 mp. reprezintă valoarea de piață a

imobilului stabilită la data evaluării, 17 august 2009, respectiv suma de

935.992 lei.

Este criticată, de asemenea,

motivarea instanței de fond prin care se reține că prezenta situație este

similară cu cea a măsurilor reparatorii stabilite în temeiul Legii nr. 10/2001,

ori stabilirea măsurilor reparatorii în baza acestei legi nu se face la

momentul emiterii deciziei/dispoziției, astfel că în situația imobilelor

notificate în temeiul Legii nr. 10/2001 stabilirea cuantumului măsurilor

reparatorii se face în cursul procedurii administrative prevăzute de titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

În drept recursul se întemeiază pe

dispozițiile art. 115-119 C. proc. civ., Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.

247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata Fundația C. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și

menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de către instanța de

fond, motivat de faptul că în mod corect instanța de fond a dispus anularea

Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 atâta timp cât raportul de evaluare ce

a stat la baza emiterii ei nu a avut în vedere ca dată a evaluării data

soluționării cererii de retrocedare, astfel cum prevede legea aplicabilă.

Se apreciază ca fiind eronată

susținerea recurentei că valoarea despăgubirilor se stabilește potrivit valorii

de piață de la momentul efectuării raportului de evaluare, în cadrul procedurii

administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Or, astfel cum prevăd dispozițiile art.

10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, valoarea

terenurilor care nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de

piață de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.

1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate

în natură se stabilește potrivit valorii de circulație de la momentul emiterii

deciziei, potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Prin urmare, intimata susține că

instanța de fond a reținut în mod corect faptul că nu ar fi posibil pentru

evaluator raportarea la momentul emiterii deciziei de acordare a

despăgubirilor, atâta timp cât raportul de evaluare este anterior deciziei de

acordare a despăgubirilor.

În drept se invocă în întâmpinare

dispozițiile art. 308 și art. 115 C. proc. civ.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin sentința civilă nr. 3970 din

data de 6 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanta Fundația C. în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și în consecință s-a dispus anularea

Deciziei nr. 6733 din data de 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă prin care s-a

stabilit în favoarea reclamantei titlu de despăgubire în cuantum de 935.992 lei

pentru imobilul teren în suprafață de 195 m.p. situat în București, și

obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei

noi decizii prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii potrivit

valorii de piață a terenului de la momentul soluționării cererii de

retrocedare, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Sentința recurată este netemeinică

și nelegală, întrucât în mod eronat, urmare aplicării greșite a legii, s-a

dispus anularea Deciziei nr. 6733 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea aceleiași pârâte la

emiterea unei noi decizii prin care să acorde reclamantei Fundația C. măsuri reparatorii

raportat la valoarea de piață a terenului la momentul soluționării cererii de

retrocedare stabilită conform standardelor internaționale.

Nu sunt incidente, în litigiu,

prevederile art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie

1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Valoarea

terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care

nu se pot restitui în natură se stabilește potrivit valorii de piață de la data

soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de

evaluare”, regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase

preluate de stat fiind reglementat, cum dispune dealtfel expres și art. 8 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, prin O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România, republicată, „Valoarea terenurilor care nu pot fi

retrocedate în natură se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul

emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”.

Acest text legal trebuie coroborat însă cu dispozițiile art. 3 alin. (6) și (7)

din același act normativ, care prevăd, prin alin. (6), că „Comisia specială de

retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza

documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune,

prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele

religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu

este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent,

în condițiile stabilite prin legea specială. În situația în care imobilul este

înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va

menționa că proprietarul are drepturile și obligațiile prevăzute de lege”, și,

respectiv, prin alin. (7), că „Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor

putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a

cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile

de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios

administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004”.

Pe de altă parte, se observă că, în

condițiile art. 1 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

cu modificările și completările ulterioare, „Prezenta lege reglementează

sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din

aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, a O.U.G.

nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, a O.U.G. 83/1999 privind

restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor

aparținând minorităților naționale din România, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 66/2004, cu modificările ulterioare”.

Se constată, în litigiu, că prin art.

3 din Decizia nr. 1374 din data de 17 iulie 2007 emisă de Comisia specială de

retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România s-a propus acordarea de despăgubiri Fundației C., în condițiile titlului

VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 195 m.p.

situat în București, ce nu putea fi retrocedat în natură. Decizia sus

menționată, prin care s-a soluționat notificarea depusă potrivit art. 4 din O.U.G.

nr. 94/2000, în sensul arătat, a rămas definitivă, nefiind contestată în

contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

În aceste condiții, în mod legal,

urmând procedura administrativă de stabilire și acordare a despăgubirilor

reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și

completările ulterioare, precum și de Normele metodologice de aplicare a

titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005,

cu modificările și completările ulterioare, pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 6733 din data de 18 noiembrie 2009,

a emis în favoarea Fundației C. titlul de despăgubire pentru imobilul teren în

suprafață de 195 m.p. situat în București, într-un cuantum de 935.992 lei

reprezentând valoarea de piață a imobilului stabilită, potrivit standardelor

internaționale de evaluare, prin raportare la data evaluării, anume 17 august

2009.

În raport de cele mai sus arătate,

constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este

netemeinică și nelegală hotărârea recurată, se va dispune, în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, și a art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

admiterea recursului declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 3970 din data de 6

iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de

contencios administrativ și fiscal și modificarea sentinței atacate în sensul

respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamanta Fundația C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Statul

Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 3970 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea reclamantei Fundația C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2012