ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3769/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3769/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4178 din 14 iunie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta F.C., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin care solicita anularea deciziei din 23 iulie 2009,

reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 332.150 RON pentru imobilul

teren în suprafață de 123 mp situat în București, fosta str. C.C., sector 3 și

obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde măsuri

reparatorii potrivit valorii de piață a terenului de la momentul soluționării

cererii de retrocedare stabilită potrivit standardelor internaționale de

evaluare, valoare ce urmează a fi stabilită pe baza unei expertize având ca

obiect evaluarea terenului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia

contestată i s-au acordat reclamantei despăgubiri în valoare de 332.150 RON

pentru imobilul situat în București fosta str. C.C., sector 3, pentru

stabilirea valorii despăgubirilor fiind desemnat un expert evaluator, în

conformitate cu procedura impusă de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 iar

acesta a stabilit valoarea de circulație a imobilului la data efectuării

expertizei, respectiv la data de 14 mai 2009.

Referitor la

susținerea reclamantei potrivit căreia raportul de evaluare ar fi trebuit să

stabilească valoarea de circulație a imobilului la data emiterii deciziei prin

care s-a soluționat cererea de retrocedare, în conformitate cu dispozițiile

art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că procedura de acordare a

despăgubirilor reglementată de acest act normativ a fost modificată de Legea

nr. 247/2005.

Potrivit actualei

reglementări evaluarea nu se mai face în fața autorităților locale, în

conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, ci după emiterea

dispoziției sau deciziei, dosarele sunt transmise Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor care are obligația de a desemna un evaluator pentru

întocmirea raportului de evaluare, conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

În aceste condiții,

coroborând dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu Legea nr. 247/2005 s-a reținut că,

pe de o parte, Legea nr. 247/2005 (actul normativ în baza căruia s-a întocmit

raportul de evaluare contestat) nu prevede că valoarea despăgubirilor trebuie

stabilită în raport de data la care s-a emis decizia sau dispoziția

autorităților locale și, pe de altă parte, aceeași lege prelungește procedura

de soluționare a notificării cu noi etape care nu erau reglementate de Legea

nr. 10/2001.

Prin prisma

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu se poate afirma că notificarea se

soluționează prin emiterea dispoziției autorității locale ci soluționarea se

face prin emiterea deciziei care conține titlul de despăgubiri. Raportul de

evaluare are menirea de a stabili valoarea despăgubirilor care trebuie să se

acorde petentului prin decizia conținând titlul de despăgubiri și, prin urmare,

valoarea trebuie raportată la un moment cât mai apropiat de data emiterii

respectivei decizii pentru o cât mai echitabilă reparare a prejudiciului.

Astfel s-a reținut că

raportul de expertiză efectuat în timpul procesului stabilește pentru data de

14 mai 2009 o valoare de piață apropiată de cea stabilită de raportul de

evaluare întocmit în cadrul procedurii administrative. În acest fel se confirmă

corectitudinea raportului de expertiză avut în vedere la emiterea deciziei

contestate.

Cât privește

susținerea reclamantei potrivit căreia raportul de expertiză ar fi trebuit să

indice valoarea în euro a imobilului, s-a reținut că nu s-a indicat niciun

temei de drept pentru această pretenție, situație în care expertul a procedat

în mod corect indicând valoarea imobilului în monedă națională, în condițiile

în care despăgubirile se stabilesc și se plătesc în această monedă iar expertul

avea obligația să indice valoarea ce urmează să se acorde cu titlu de

despăgubiri.

În ceea ce privește

afirmația că în procedura administrativă s-au efectuat două evaluări care au

indicat valori diferite ale imobilului, s-a constatat că emitenta deciziei

contestate a fost în posesia unui singur raport de evaluare iar valoarea

stabilită prin acest raport a fost confirmată și prin raportul de evaluare

întocmit de expertul judiciar.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta,

indicând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9

din C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. se susține,

în esență, că instanța de fond a apreciat greșit asupra legalității deciziei

din 23 iulie 2009 întrucât valoarea despăgubirilor trebuia stabilită în raport

de data emiterii deciziei 29 octombrie 2008, respectiv la 29 octombrie 2008, în

acest sens fiind și dispozițiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000.

De asemenea, valoarea

de piață a terenului în litigiu trebuia stabilită atât în RON cât și în euro

pentru că moneda națională a suferit în timp deprecieri între momentul

întocmirii raportului de evaluare și data emiterii deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, astfel că nu trebuie să suporte prejudiciul rezultat din

diferența de curs valutar determinată de aceste deprecieri.

Se menționează și

faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că pentru emiterea deciziei

a cărei anulare se solicită autoritatea pârâtă a avut în vedere un singur

raport de evaluare, deși, au fost întocmite două rapoarte de evaluare, care

având aceeași dată de referință a evaluării (14 mai 2009), au stabilit valori

diferite ale terenului fără nicio justificare.

Mai mult, recurenta

susține că pentru trenuri similare aflate în aceeași zonă i-au fost emise

titluri de despăgubire cu o valoare mult mai mare, menționând decizia din 14

octombrie 2008.

Intimata-pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile

recurentei și susținând, în esență, că valoarea despăgubirilor în cursul

procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se

stabilește la momentul efectuării raportului de evaluare și nu la momentul

soluționării cererii de retrocedare plasat în cadrul procedurii prevăzute de

O.U.G. nr. 94/2000, anterioară celei de evaluare a imobilelor, reglementată de

un alt act normativ.

Menționează

intimata-pârâtă că raportul de evaluare și etapa evaluării au respectat

dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv prevederile pct. 16.14, 16.13

din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin

H.G. nr. 1095/2005, astfel că toate criticile sunt nefondate.

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile de la dosarul cauzei de dispozițiile legale incidente, apreciază

că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă

din expunerea prezentată anterior, decizia din 23 iulie 2009 - reprezentând

titlu de despăgubire în valoare de 332.150 RON, a fost emisă pentru

recurenta-reclamantă în cadrul procedurii administrative, reglementată de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ulterior emiterii deciziei din 29 octombrie

2008 în cadrul procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată.

Potrivit art. 1 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest act normativ "reglementează

sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din

aplicarea Legii nr. 10/2001 .., a O.U.G. nr. 94/2000 ..".

Prin urmare,

procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilul teren, în suprafață de

123 mp, situat în municipiul București, fosta str. C.C., Sector 3, care a făcut

obiectul cererii de retrocedare formulată de reclamantă, pentru care s-a emis

decizia din 29 octombrie 2008, este cea reglementată de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, dispoziții speciale care se aplică cu prioritate.

Deci, incidente

cauzei deduse judecății sunt prevederile speciale ale Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 și nu dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, astfel că sunt nefondate

argumentele recurentei cu privire la aceste aspecte, din cuprinsul cererii de

recurs.

Procedura administrativă

pentru acordarea despăgubirilor prevăzută în cuprinsul Titlului VII, Cap. V din

Legea nr. 247/2005, cuprinde mai multe etape, printre care și pe cea a

evaluării. Ulterior, în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor procedează la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire.

Evaluarea imobilului,

ca etapă a acestei proceduri administrative, presupune stabilirea valorii

acestuia în raport de condițiile pieței la data efectuării raportului de

evaluare, și nu în raport de o dată anterioară, respectiv cea a emiterii

deciziei din 29 octombrie 2008, cum eronat susține recurenta, întrucât sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 247/2005, astfel cum s-a reținut anterior.

De altfel,

Standardele Internaționale de evaluare, respectiv Standardul IVS 1, prevăd la

pct. 3.2.3 că ".. valoarea estimată va respecta starea și circumstanțele

pieței la data evaluării și nu la o dată anterioară sau ulterioară ..".

Deci, în mod corect,

valoarea imobilului cuprinsă în decizia contestată reprezintă valoarea de piață

a acestuia stabilită la data evaluării dispusă în cadrul procedurii

administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005.

În altă ordine, din

cuprinsul dispozițiilor Titlului VII din Legea nr .247/2005 și pct. 16.14 din

Normele de aplicare a acestui titlu, rezultă că despăgubirile aferente

imobilelor preluate în mod abuziv se acordă în moneda națională și nu în euro,

valoarea acestora fiind determinată în RON în cuprinsul raportului de evaluare

întocmit în procedura administrativă și nu într-o altă monedă.

Chiar dacă în

cuprinsul raportului de evaluare s-a menționat că echivalentul sumei de 332.150

RON este de 79.289 euro, la cursul valutar de referință la data evaluării 1

euro = 4,1891 RON, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea

temei legal pentru a emite decizia conținând titlul de despăgubire prin

raportare la cursul de schimb valutar euro/RON de la data emiterii deciziei,

întrucât valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei a fost stabilit în RON -

moneda națională.

Pe de altă parte,

procedura evaluării cuprinde și etapa soluționării obiecțiunilor formulate,

situație care justifică emiterea titlului de despăgubire după epuizarea acestor

etape, astfel că argumentele referitoare la pretinsul prejudiciu invocat și

nedovedit nu pot fi reținute ca fiind fondate.

În concluzie, în mod

corect, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la emiterea

deciziei din 23 iulie 2009, în baza raportului de evaluare care a stabilit o

valoare a despăgubirilor în sumă de 332.150 RON, fiind nefondate criticile

recurentei.

Criticile

recurentei-reclamante cu referire la nelegalitatea raportului de evaluare ce a

stat la baza emiterii deciziei contestate sunt, de asemenea, nefondate.

Real este că la

dosarul cauzei se află depuse două rapoarte de evaluare referitoare la imobilul

teren în suprafață de 123 mp situat în București fosta str. C.C., sector 3,

aferent Dosarului nr. 42676/CC constituit în baza dispoziției din 29 octombrie

2008, în cuprinsul cărora valoarea despăgubirilor este diferită, respectiv

332.150 RON și 325.560 RON, pentru data de referință a evaluării de 14 mai

2009.

Necontestat este

faptul că autoritatea publică pârâtă la emiterea deciziei contestate a avut în

vedere însă un singur raport de evaluare, în cuprinsul căruia a fost menționată

valoarea imobilului teren de 332.150 RON, ce a fost cunoscută de recurentă și

contestată la 1 iunie 2009, fiind formulat răspuns la obiecțiunile recurentei

de către evaluator, situație ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, fiind

astfel parcurse etapele procedurii administrative referitoare la evaluare

prevăzute de Titlul VII menționat.

La dosarul cauzei nu

au fost depuse dovezi că raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat

D.I. în baza căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis

decizia contestată a fost anulat, declarat fals în vreun fel.

Astfel fiind,

aspectele menționate nu afectează legalitatea deciziei din 23 iulie 2009.

Nici celelalte

critici referitoare la greșita valoare a terenului nu sunt fondate.

Instanța de fond a

statuat că valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de evaluare ce a

stat la baza emiterii deciziei contestate a fost apropiată de cea stabilită și

prin raportul de expertiză judiciară intervenit în cauză, fapt ce confirmă

corectitudinea aprecierii acestora de către evaluatorul desemnat în cadrul

procedurii administrative.

Argumentele ce susțin

o evaluare greșită, prin raportare la alte terenuri similare evaluate și pentru

care s-au emis recurentei decizii titlu de despăgubire în anul 2008, nu pot

conduce către o altă concluzie. Astfel cum s-a reținut anterior, evaluarea în

procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2004 trebuie

să se raporteze la condițiile pieței de la data efectuării raportului de

evaluare și nu la una anterioară sau la data soluționării cererii de

retrocedare, fiind necesar să corespundă realității de la data emiterii

deciziei titlu de despăgubire.

În concluzie, față de

cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) din C.

proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta F.C. împotriva Sentinței civile nr. 4178 din 14 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2012

Procesat de GGC - AS