ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3769/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 4178 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta F.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care solicita anularea deciziei din 23 iulie 2009, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 332.150 RON pentru imobilul teren în suprafață de 123 mp situat în București, fosta str. C.C., sector 3 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde măsuri reparatorii potrivit valorii de piață a terenului de la momentul soluționării cererii de retrocedare stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, valoare ce urmează a fi stabilită pe baza unei expertize având ca obiect evaluarea terenului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin decizia contestată i s-au acordat reclamantei despăgubiri în valoare de 332.150 RON pentru imobilul situat în București fosta str. C.C., sector 3, pentru stabilirea valorii despăgubirilor fiind desemnat un expert evaluator, în conformitate cu procedura impusă de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 iar acesta a stabilit valoarea de circulație a imobilului la data efectuării expertizei, respectiv la data de 14 mai 2009. Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia raportul de evaluare ar fi trebuit să stabilească valoarea de circulație a imobilului la data emiterii deciziei prin care s-a soluționat cererea de retrocedare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 9 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că procedura de acordare a despăgubirilor reglementată de acest act normativ a fost modificată de Legea nr. 247/2005.

Potrivit actualei reglementări evaluarea nu se mai face în fața autorităților locale, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, ci după emiterea dispoziției sau deciziei, dosarele sunt transmise Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care are obligația de a desemna un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, conform art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În aceste condiții, coroborând dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu Legea nr. 247/2005 s-a reținut că, pe de o parte, Legea nr. 247/2005 (actul normativ în baza căruia s-a întocmit raportul de evaluare contestat) nu prevede că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în raport de data la care s-a emis decizia sau dispoziția autorităților locale și, pe de altă parte, aceeași lege prelungește procedura de soluționare a notificării cu noi etape care nu erau reglementate de Legea nr. 10/2001.

Prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu se poate afirma că notificarea se soluționează prin emiterea dispoziției autorității locale ci soluționarea se face prin emiterea deciziei care conține titlul de despăgubiri. Raportul de evaluare are menirea de a stabili valoarea despăgubirilor care trebuie să se acorde petentului prin decizia conținând titlul de despăgubiri și, prin urmare, valoarea trebuie raportată la un moment cât mai apropiat de data emiterii respectivei decizii pentru o cât mai echitabilă reparare a prejudiciului. Astfel s-a reținut că raportul de expertiză efectuat în timpul procesului stabilește pentru data de 14 mai 2009 o valoare de piață apropiată de cea stabilită de raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii administrative.

În acest fel se confirmă corectitudinea raportului de expertiză avut în vedere la emiterea deciziei contestate. Cât privește susținerea reclamantei potrivit căreia raportul de expertiză ar fi trebuit să indice valoarea în euro a imobilului, s-a reținut că nu s-a indicat niciun temei de drept pentru această pretenție, situație în care expertul a procedat în mod corect indicând valoarea imobilului în monedă națională, în condițiile în care despăgubirile se stabilesc și se plătesc în această monedă iar expertul avea obligația să indice valoarea ce urmează să se acorde cu titlu de despăgubiri. În ceea ce privește afirmația că în procedura administrativă s-au efectuat două evaluări care au indicat valori diferite ale imobilului, s-a constatat că emitenta deciziei contestate a fost în posesia unui singur raport de evaluare iar valoarea stabilită prin acest raport a fost confirmată și prin raportul de evaluare întocmit de expertul judiciar.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, indicând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. se susține, în esență, că instanța de fond a apreciat greșit asupra legalității deciziei din 23 iulie 2009 întrucât valoarea despăgubirilor trebuia stabilită în raport de data emiterii deciziei 29 octombrie 2008, respectiv la 29 octombrie 2008, în acest sens fiind și dispozițiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000.

De asemenea, valoarea de piață a terenului în litigiu trebuia stabilită atât în RON cât și în euro pentru că moneda națională a suferit în timp deprecieri între momentul întocmirii raportului de evaluare și data emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, astfel că nu trebuie să suporte prejudiciul rezultat din diferența de curs valutar determinată de aceste deprecieri. Se menționează și faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că pentru emiterea deciziei a cărei anulare se solicită autoritatea pârâtă a avut în vedere un singur raport de evaluare, deși, au fost întocmite două rapoarte de evaluare, care având aceeași dată de referință a evaluării (14 mai 2009), au stabilit valori diferite ale terenului fără nicio justificare.

Mai mult, recurenta susține că pentru trenuri similare aflate în aceeași zonă i-au fost emise titluri de despăgubire cu o valoare mult mai mare, menționând decizia din 14 octombrie 2008. Intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei și susținând, în esență, că valoarea despăgubirilor în cursul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se stabilește la momentul efectuării raportului de evaluare și nu la momentul soluționării cererii de retrocedare plasat în cadrul procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, anterioară celei de evaluare a imobilelor, reglementată de un alt act normativ.

Menționează intimata-pârâtă că raportul de evaluare și etapa evaluării au respectat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv prevederile pct. 16.14, 16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, astfel că toate criticile sunt nefondate. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel cum rezultă din expunerea prezentată anterior, decizia din 23 iulie 2009 - reprezentând titlu de despăgubire în valoare de 332.150 RON, a fost emisă pentru recurenta-reclamantă în cadrul procedurii administrative, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ulterior emiterii deciziei din 29 octombrie 2008 în cadrul procedurii prevăzute de O.U.G.

nr. 94/2000, republicată. Potrivit art. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acest act normativ "reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 .., a O.U.G. nr. 94/2000 ..". Prin urmare, procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilul teren, în suprafață de 123 mp, situat în municipiul București, fosta str. C.C., Sector 3, care a făcut obiectul cererii de retrocedare formulată de reclamantă, pentru care s-a emis decizia din 29 octombrie 2008, este cea reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dispoziții speciale care se aplică cu prioritate.

Deci, incidente cauzei deduse judecății sunt prevederile speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și nu dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, astfel că sunt nefondate argumentele recurentei cu privire la aceste aspecte, din cuprinsul cererii de recurs. Procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor prevăzută în cuprinsul Titlului VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005, cuprinde mai multe etape, printre care și pe cea a evaluării. Ulterior, în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Evaluarea imobilului, ca etapă a acestei proceduri administrative, presupune stabilirea valorii acestuia în raport de condițiile pieței la data efectuării raportului de evaluare, și nu în raport de o dată anterioară, respectiv cea a emiterii deciziei din 29 octombrie 2008, cum eronat susține recurenta, întrucât sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 247/2005, astfel cum s-a reținut anterior. De altfel, Standardele Internaționale de evaluare, respectiv Standardul IVS 1, prevăd la pct. 3.2.3 că ".. valoarea estimată va respecta starea și circumstanțele pieței la data evaluării și nu la o dată anterioară sau ulterioară ..". Deci, în mod corect, valoarea imobilului cuprinsă în decizia contestată reprezintă valoarea de piață a acestuia stabilită la data evaluării dispusă în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005.

În altă ordine, din cuprinsul dispozițiilor Titlului VII din Legea nr .247/2005 și pct. 16.14 din Normele de aplicare a acestui titlu, rezultă că despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv se acordă în moneda națională și nu în euro, valoarea acestora fiind determinată în RON în cuprinsul raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă și nu într-o altă monedă. Chiar dacă în cuprinsul raportului de evaluare s-a menționat că echivalentul sumei de 332.150 RON este de 79.289 euro, la cursul valutar de referință la data evaluării 1 euro = 4,1891 RON, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu avea temei legal pentru a emite decizia conținând titlul de despăgubire prin raportare la cursul de schimb valutar euro/RON de la data emiterii deciziei, întrucât valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei a fost stabilit în RON - moneda națională.

Pe de altă parte, procedura evaluării cuprinde și etapa soluționării obiecțiunilor formulate, situație care justifică emiterea titlului de despăgubire după epuizarea acestor etape, astfel că argumentele referitoare la pretinsul prejudiciu invocat și nedovedit nu pot fi reținute ca fiind fondate. În concluzie, în mod corect, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a procedat la emiterea deciziei din 23 iulie 2009, în baza raportului de evaluare care a stabilit o valoare a despăgubirilor în sumă de 332.150 RON, fiind nefondate criticile recurentei. Criticile recurentei-reclamante cu referire la nelegalitatea raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei contestate sunt, de asemenea, nefondate.

Real este că la dosarul cauzei se află depuse două rapoarte de evaluare referitoare la imobilul teren în suprafață de 123 mp situat în București fosta str. C.C., sector 3, aferent Dosarului nr. 42676/CC constituit în baza dispoziției din 29 octombrie 2008, în cuprinsul cărora valoarea despăgubirilor este diferită, respectiv 332.150 RON și 325.560 RON, pentru data de referință a evaluării de 14 mai 2009. Necontestat este faptul că autoritatea publică pârâtă la emiterea deciziei contestate a avut în vedere însă un singur raport de evaluare, în cuprinsul căruia a fost menționată valoarea imobilului teren de 332.150 RON, ce a fost cunoscută de recurentă și contestată la 1 iunie 2009, fiind formulat răspuns la obiecțiunile recurentei de către evaluator, situație ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, fiind astfel parcurse etapele procedurii administrative referitoare la evaluare prevăzute de Titlul VII menționat.

La dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi că raportul de evaluare întocmit de evaluatorul desemnat D.I. în baza căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia contestată a fost anulat, declarat fals în vreun fel. Astfel fiind, aspectele menționate nu afectează legalitatea deciziei din 23 iulie 2009. Nici celelalte critici referitoare la greșita valoare a terenului nu sunt fondate. Instanța de fond a statuat că valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii deciziei contestate a fost apropiată de cea stabilită și prin raportul de expertiză judiciară intervenit în cauză, fapt ce confirmă corectitudinea aprecierii acestora de către evaluatorul desemnat în cadrul procedurii administrative.

Argumentele ce susțin o evaluare greșită, prin raportare la alte terenuri similare evaluate și pentru care s-au emis recurentei decizii titlu de despăgubire în anul 2008, nu pot conduce către o altă concluzie. Astfel cum s-a reținut anterior, evaluarea în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2004 trebuie să se raporteze la condițiile pieței de la data efectuării raportului de evaluare și nu la una anterioară sau la data soluționării cererii de retrocedare, fiind necesar să corespundă realității de la data emiterii deciziei titlu de despăgubire. În concluzie, față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) din C. proc.

civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F.C. împotriva Sentinței civile nr. 4178 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012 Procesat de GGC - AS