ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

4991 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a anulat decizia din 29

ianuarie 2010 privind emiterea titlului de despăgubire, emisă de pârâtă, precum

și rapoartele de evaluare, întocmite de evaluator S.O. în Dosar nr. 13598/CC,

și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei decizie privind emiterea

titlului de despăgubire în cuantum egal cu echivalentul în RON, la data

emiterii deciziei, al sumei de 29.000 euro; totodată, a fost obligată pârâta să

achite reclamantei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin

aceeași sentință, a fost respins capătul de cerere privind obligarea la plata

despăgubirii, pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și excepția

inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin notificarea formulată

de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat, în calitate de

legatar universal al mătușii sale D.E., restituirea în natură a părții de 94,83

m.p. din imobilul teren în suprafață totală de 565 m.p., proprietatea acesteia din

urmă, preluat abuziv de Statul Român în 1948.

Prin decizia civilă

nr. 436 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin respingerea

recursurilor, SC T. SA Iași a fost obligată să restituie reclamantei, în natură,

imobilul situat în Iași, str. L.C., compus din suprafața de 470,17 m.p., teren și

construcție.

Prin dispoziția din

26 aprilie 2006 a Primarului municipiului Iași, adoptată în soluționarea susmenționatei

notificări a reclamantei, s-a propus „acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, numitei S.M.-M., dom.

/.../, pentru imobilul-teren în suprafață de 94,83 m.p., din Iași, str. L.C."

Dispoziția susmenționată,

împreună cu dosarul aferent, au fost înaintate pârâtei C.C.S.D., formându-se Dosarul

administrativ nr. 13598/CC/20061.

După verificarea și constatarea

legalității măsurii de nerestituire în natură și a acestei diferențe de 94,83 m.p.,

dosarul a fost trimis de pârâtă, în temeiul art. 16 alin. (5) din Titlul VII, în

vederea evaluării, evaluatorului SC C.A. SRL.

Raportul de evaluare întocmit

de acesta în iulie 2009, contestat în prezenta cauză, a stabilit o valoare de 17.638

RON pentru cei 94,83 m.p., reținându-se următoarele: „cazul în speță nu poate fi

abordat prin metodele standard - a se vedea fișa terenului. Datorită suprafeței

mici și a amplasamentului, terenul este impracticabil pentru construcții, el fiind

utilizat drept cale de acces la proprietarul din str. L.C. Având în vedere imposibilitatea

de abordare în opinia evaluatorului și experiența sa în astfel de situații, se dă

o valoare simbolică reprezentând până la 25% din valoarea de piața la data evaluării,

fapt pentru care s-a apreciat o valoare de 186 RON/m.p."

Pârâta C.C.S.D. a dispus,

în temeiul art. 16 alin. (7) ultima teză din titlul VII, refacerea raportului de

evaluare.

Noul raport de evaluare

întocmit de SC C.A. SRL în septembrie 2009, deci după promovarea prezentei acțiuni,

raport contestat, de asemenea, în cauză, a stabilit o valoare de 26.458 RON pentru

cei 94,83 m.p., deci o valoare de 279 RON/m.p., reținându-se că „Evaluatorul nu

a avut suficiente date privind similitudinea proprietăților tranzacționate pe piața

imobiliară. Lipsa acestor elemente a determinat evaluatorul să aplice metoda C.M.B.U.

a terenului considerat liber prin tehnica reziduală".

În baza acestui raport

de evaluare refăcut, pârâta C.C.S.D. a emis decizia din 29 ianuarie 2010 privind

emiterea titlului de despăgubire, pentru suma de 26.458 RON.

Excepția inadmisibilității

cererii de anulare a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 5547/2004 a fost respinsă

ca neîntemeiată deoarece,

pe de o parte,

se reține ca decizia a fost emisă de pârâtă pe parcursul procesului, adică în deplină

cunoștință de cauză în legătură atât cu contestarea de către reclamantă a modului

de evaluare din primul raport (modalitate păstrată și în cel de-al doilea), cât

și cu considerentele acestei contestări și cu toate acestea nu doar că nu a dispus

revizuirea modalității de abordare de către evaluator, ci a emis titlul de despăgubire,

iar în considerarea acestei emiteri reclamanta a fost nevoită a-și completa acțiunea.

Pe de altă parte, în aceste

condiții, s-a apreciat că invocarea acestei excepții are un vădit caracter șicanator,

pârâta C.C.S.D. neavând nici un moment intenția sau cel puțin disponibilitatea de

a-și revoca decizia, dimpotrivă, a persistat în cauză în susținerea aceRONași poziții

procesuale. Or, în aceste condiții, fiind certă în cauză lipsa finalității avută

în vedere de legiuitor la instituirea acestei obligații de recurs grațios, s-a considerat

că o sancțiune extremă precum inadmisibilitatea cererii ar aduce o gravă atingere

dreptului reclamantei privind accesul la justiție.

Cu privire la cele două

rapoarte de evaluare, s-a reținut în special din cele exprimate de evaluator în

susținerea valorii propuse, că pârâta C.C.S.D. a avut o abordare injustă în ceea

ce privește modul de stabilire a valorii ce se cuvin reclamantei pentru această

suprafață de teren, rămasă urmare a dezmembrării de către stat a suprafeței inițiale

totale de 565 m.p., în două parcele mai mici, preluate de stat succesiv. Și tocmai

această abordare incorectă, coroborată cu lipsa unor repere corecte fixate evaluatorului,

a dus la stabilirea incorectă a celor două valori.

Astfel, s-a apreciat că

stabilirea valorii despăgubirilor ce se cuvin reclamantei prin raportare exclusiv

la valoarea intrinsecă, actuală, a fâșiei de 94,83 m.p., constituie o nesocotire

flagrantă a principiului repunerii în situația anterioară deposedării abuzive de

către stat și al acordării unor despăgubiri care sa acopere în integralitate prejudiciul

suportat de reclamantă prin deposedarea autoarei sale.

Parcela inițială de teren

avea o suprafață de 565 m.p., teren dezmembrat de stat cu prilejul preluării, într-o

parcelă în suprafață de 470,17 m.p., respectiv o parcelă de 94,83 m.p.

Împrejurarea reținută

de evaluatorul desemnat de C.C.S.D., anume că suprafața rămasă liberă a devenit,

de la momentul preluării de către stat și până în prezent, impracticabilă pentru

construcții, fiind utilizată drept cale de acces pentru

un imobil învecinat, este

rezultatul modului în care statul a înțeles să se folosească de acest teren, aspect

neimputabil reclamantei.

S-a apreciat că aceasta

era abordarea justă pe care trebuia să o adopte și pârâta C.C.S.D., în asigurarea

unei reparații juste și echitabile pentru reclamantă.

Expertiza judiciară de

evaluare, dispusă de instanță pentru a se avea în vedere și aspectele mai sus arătate,

a avut ca obiectiv stabilirea valorii de piață a terenului în suprafață de 94,83

m.p., situat în mun. Iași, în două variante.

Prin raportul de expertiză

tehnică întocmit în cauză de expert M.A., expert judiciar, atestat A.N.E.V.A.R.,

acesta a stabilit, pentru varianta 1 solicitată de instanță, două valori apropiate,

ce diferă în funcție de metoda de estimare, astfel:

o valoare 28.260 euro

pentru suprafața de 94,83 m.p., deci 298 euro/m.p., estimat prin metoda Comparației

prin Bonitare

o valoare de 29.525 euro

pentru suprafața de 94,83 m.p., deci 311,35 euro/m.p., estimată prin metoda Comparației

de Piață.

În lumina acestor considerente

expuse mai sus, s-a apreciat ca nelegale ambele rapoarte de evaluare întocmite de

evaluatorul desemnat de autoritate, având în vedere premisele greșite de la care

s-a pornit, culpa aparținând sub acest aspect pârâtei C.C.S.D., precum și a deciziei

privind titlul de despăgubire emisă în baza acestora, astfel că - în temeiul disp.

art. 19-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 raportat la art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 – a fost anulată decizia din 29 ianuarie 2010 privind emiterea

titlului de despăgubire, emisă de pârâta C.C.S.D., precum și rapoartele de evaluare,

întocmite de evaluator S.O. în Dosar nr. 13598/CC.

În temeiul disp. art.

16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 5547/2004, a fost obligă pârâta C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantei

decizie privind emiterea titlului de despăgubire în cuantum egal cu echivalentul

în RON, la data emiterii deciziei, al sumei de 29.000 euro, reprezentând o medie

a valorilor, apropiate, stabilite de expertul judiciar, în considerarea celor două

metode de evaluare urmate.

În privința capătului

de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata sumei stabilite s-a apreciat

ca întemeiată excepția lipsei calității sale procesuale pasive, astfel că acest

capăt de cerere al reclamantei a fost respins pentru lipsa legitimării procesuale

pasive a Comisiei.

Art. 18 alin. (1) statuează

următoarele: „După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite,

pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie

și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central

în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea

conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise D.A.D.N. în vederea

efectuării operațiunilor de plată".

Astfel, obligația de plată

nefiind stabilită de legiuitor în sarcina C.C.S.D., al cărei rol în procedura administrativă

de stabilire a despăgubirilor se încheie la momentul emiterii deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a acesteia

cu privire la acest capăt de cerere.

Respingerea pentru acest

motiv a acestui capăt de cerere nu a mai permis analiza excepției prematurității

obligației de plată, în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală

pasivă.

Fiind partea care a căzut

în pretenții, aflându-se în culpă procesuală, pârâta a fost obligată – în temeiul

art. 274 C. proc. civ. – să achite reclamantei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată, reprezentând onorariu expert.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta C.C.S.D. fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. proc. civ.

În motivele de recurs

s-a arătat că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 132 alin. (1) C.

proc. civ., admițând precizările formulate de reclamantă, transformând acțiunea

principală, de anulare a raportului de evaluare, într-o contestație la decizie.

S-a precizat că, pe parcursul

procesului, reclamanta a înțeles să depună la fiecare termen o cerere de precizare

și completare, prin fiecare cerere a fost schimbat obiectul cererii. La termenul

din 19 mai 2010 s-a solicitat anularea deciziei, dar cererea este inadmisibilă pentru

că era necesară parcurgerea procedurii prealabile, deși instanța de fond a respins

excepția inadmisibilității ca nefondată.

Un alt aspect pe care

a înțeles recurenta să-l critice este acela că instanța de fond a obligat-o la emiterea

deciziei în cuantum de 29.000 euro, echivalentul în RON la data emiterii deciziei,

reprezentând o medie a valorilor apropiate, stabilite de expertul judiciar, în considerarea

celor două metode de evaluare urmate.

Instanța de fond nu a

luat în considerare cele menționate în obiecțiunile formulate de Comisia Centrală

referitoare la faptul că fâșia de teren de 94,83 m.p. nu poate fi evaluată ca un

întreg, iar metodele folosite de expertul desemnat de instanță nu au fost adecvate,

ci se impunea folosirea metodei valorii de piață.

În folosirea metodei comparației

directe, expertul nu a utilizat corespunzător comparabilele, iar metoda bonității

se află în afara Standardelor Internaționale de Evaluare, or, potrivit art. 10

alin. (9) din Legea nr. 10/2001, valoarea terenurilor se stabilește potrivit valorii

de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale

de evaluare.

Instanța de fond s-a bazat

în motivarea soluției adoptate pe faptul că a fost estimată valoarea unei fâșii

de teren de 94,83 m.p. prin adăugarea unei medii apropiate evaluării imobilului

teren prin cele două metode folosite de expert.

Pe fondul cauzei, în motivele

de recurs a fost precizată evoluția modului în care au fost efectuate rapoartele

de evaluare de către experții desemnați de C.C.S.D.

Referitor la cheltuielile

de judecată s-a solicitat respingerea cererii de acordare a acestora ca neîntemeiată,

deși a invocat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. care se referă la micșorarea

onorarilor avocaților.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata S.M. M. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Mai întâi, vor fi analizate

criticile din recurs ce se referă la nerespectarea prevederilor art. 132 alin.

(1) C. proc. civ.

Conform art. 132

alin. (1) C. proc. civ. „La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului

un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune

noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii

modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării”.

Într-adevăr, inițial,

reclamanta a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit la solicitarea C.C.S.D.

Precizările ulterioare,

respectiv modificarea cererii de chemare în judecată s-a produs ca urmare a atitudinii

pârâtei C.C.S.D. care a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri,

deși raportul de evaluare a fost contestat, dar au fost respectate dispozițiile

art. 132 alin. (1) C. proc. civ. pentru că modificarea s-a făcut la prima zi de

înfățișare.

Conform art. 134 C.

proc. civ. este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal

citate, pot pune concluzii, iar modificarea s-a făcut cu respectarea legii.

Celelalte critici ale

recurentei ce vizează obligarea la emiterea deciziei pentru suma de 29.000 euro

pentru suprafeța de 94.83 m.p., sunt nefondate.

Așa cum a subliniat și

instanța de fond, stabilirea despăgubirilor ce se cuvin reclamantei pentru suprafața

de 94,83 m.p. nu se poate face fără a ține seama de faptul că această suprafață

era inclusă, la momentul preluării abuzive, într-o suprafață mai mare și a fost

dezmembrată, iar suprafața dezmembrată a fost restituită în natură.

Expertiza efectuată a

fost întocmită prin metoda comparației directe, metodă care nu se contestă a fi

una potrivită cu Standardele internaționale de evaluare.

Deși se susține în motivele

de recurs că expertul nu a prezentat comparabilele, în raportul de expertiză s-a

precizat că au fost alese 3 comparabile din ofertele publicate în mass media locală

ce prezentau caracteristici apropiate obiectului de evaluat.

În ceea ce privește criticile

din recurs ce vizează greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa plângerii prealabile se constată că sunt nefondate.

În condițiile în care

decizia C.C.S.D., ce este contestată în cauză, a fost emisă pe parcursul derulării

litigiului dintre reclamantă și autoritatea publică, nu se poate impune acesteia

să îndeplinească procedura prealabilă.

Procedura prealabilă a

fost reglementată pentru a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvării

plângerii sale într-un termen scurt, dar și autorității publice de a reveni asupra

actului emis anterior și să emită actul acceptat de reclamant.

Este o șansă dată autorității

publice de a-și revoca actul și de a nu mai fi nevoită să participe la un proces,

iar persoana vătămată să evite sesizarea instanței judecătorești.

Or, în cauză scopul precizat

al plângerii prealabile nu mai putea fi atins în condițiile în care autoritatea

publică, deși se afla în litigiu cu reclamanta, litigiu, ce viza inițial, raportul

de evaluare, a validat acel raport și a emis actul contestat ulterior de reclamantă.

Referitor la criticile

ce vizează fondul cauzei și acestea vor fi respinse ca neîntemeiate.

Este adevărat că pct.

16.13 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005

prevede posibilitatea formulării contestațiilor la raportul de evaluare întocmit

la cererea C.C.S.D., însă faptul că reclamanta nu a contestat raportul în fața C.C.S.D.și

a cerut anularea lui în instanță, nu înseamnă că cererea sa nu poate fi analizată.

Raportul de evaluare stă

la baza emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire și poate fi considerată

o operațiune administrativă, care nu produce efecte juridice dar este determinantă

pentru adoptarea actului administrativ.

În art. 18 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut posibilitatea ca și operațiunile administrative

care au stat la baza emiterii actului administrativ să poată fi supuse controlului

de legalitate numai odată cu actul final.

Mai mult chiar C.C.S.D.

a cerut refacerea primului capăt de expertiză întocmit de SC C.A. SRL.

Nici criticile din recurs

referitoare la cheltuielile de judecată sunt fondate deoarece nu se impune respingerea

acestui capăt de cerere pentru care au fost acordate cu acest titlu numai cheltuieli

cu expertiza.

Sunt lipsite de relevanță

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. pentru că acestea se referă la reducerea

onorariului de avocat, or, cheltuielile de judecată nu au vizat astfel de cheltuieli.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 4991 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie

2012.