ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3488 din 21 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta F.D. împotriva

pârâtei C.C.S.D.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrata

pe rolul acestei instanțe la data de 1 octombrie 2009, reclamanta F.D., în contradictoriu

C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea și trimiterea

Dosarului nr. 13568/CC la evaluator sau la societatea de evaluatori în vederea întocmirii

raportului de evaluare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta

a arătat că Primăria Municipiului Iași a emis dispoziția din 16 decembrie 2005 prin

care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul

în suprafață de 1000 mp, în prezent sistematizat, și pentru construcția demolată

din Iași, Șos. T., imobil ce a fost deținut de autorii săi M.F. și L.F. și care

a fost preluat în mod abuziv în baza Decretului de expropriere nr. 222/1963.

Prin adresa Primăriei

Municipiului Iași înregistrată la A.N.R.P. din 20 februarie 2006 s-a înaintat pârâtei

dosarul său, în urma procesului-verbal din 23 decembrie 2005, astfel cum rezultă

din comunicarea din 6 martie 2006.

Din acel moment și până

în prezent pârâta nu a mai întreprins nici un demers în vederea soluționării dosarului,

deși potrivit legii era obligată să-l analizeze și să parcurgă etapele ulterioare

constând în evaluare, stabilirea despăgubirilor și emiterea unui titlu de despăgubire.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, art. 16 alin. (4)-alin. (7) din Legea nr. 247/2005.

Prin dispoziția din 16

decembrie 2005, Primarul Municipiului Iași a dispus acordarea de masuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul situat în Iași, Șos. T., compus din teren în suprafață

de 1000 mp și construcție demolată.

Această dispoziție a fost

comunicată C.C.S.D., astfel cum rezulta din adresa emisa la data de 6 martie 2006

de A.N.R.P., prin care se aduce la cunoștința reclamantei ca a fost înregistrat

dosarul la Secretariatul Comisiei Centrale.

Dispozițiile art. 16

alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 247/2005 stipulează că:

(4) Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul

Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin.

(2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei

Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2),

în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după

care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate,

în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Rezultă, în raport de

dispozițiile legale anterior menționate, că legiuitorul a prevăzut o etapa a analizării

legalității respingerii cererii de restituire în natura, anterioară transmiterii

dosarului la un evaluator.

În cadrul acestei prime

etape, Secretariatul Comisiei Centrale a constatat faptul că, prin dispoziția Primarului

municipiului Iași din 2005 au fost acordate măsuri reparatorii pentru imobilul construcție

demolată, fără a descrie suprafața imobilelor construcții demolate și în lipsa actelor

care să facă dovada preluării abuzive a imobilului construcție în perioada de referință

a legii, respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau mențiunea că preluarea s-a

făcut fără titlu.

În vederea completării

dosarului de despăgubire cu actele și informațiile

necesare în vederea transmiterii

dosarului unui evaluator autorizat, a fost emisă adresa Secretariatului C.C.S.D.

din 3 februarie 2010, prin care se solicită Primăriei municipiului Iași completarea

dosarului cu actele și informațiile necesare.

Aceasta solicitare s-a

făcut în raport de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii 247/2005,

potrivit cu care (2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare

care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării

în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului C.C.S.D., însoțite de deciziile, dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate

de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului

obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită

și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii

definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.

În condițiile în care

entitatea emitenta nu a remis dosarul de despăgubire, însoțit de documentele solicitate

de către Secretariatul Comisiei Centrale, nici până la momentul pronunțării prezentei

hotărâri, astfel cum rezultă și din adresa pârâtei din 25 august 2010, apare cu

evidență că nu poate fi reținut în speță refuzul nejustificat al pârâtei de a desemna

un evaluator, fapt a impus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs reclamanta F.D., în termen legal, arătând, în esență, următoarele:

Prima instanță a pronunțat

o hotărâre nelegală, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

aceasta încălcând dispozițiile art. 129 alin. (2)-alin. (5) din același act normativ.

Cauza a fost soluționată exclusiv pe baza afirmațiilor intimatei, în sensul că nu

s-a făcut dovada trimiterii de către Primăria Iași a documentelor solicitate de

către Secretariatul Comisiei Centrale, până la data de 25 august 2010, însă autoritatea

publică locală mai sus amintită a transmis dosarul cu datele solicitate în adresa

din 9 aprilie 2010, cu confirmarea de primire din data de 12 aprilie 2010, conform

adresei din 27 ianuarie 2011, care confirmă primirea dosarului de către pârâtă,

cu toate datele necesare.

În cauză este incident

și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece sentința

nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Instanța de fond a reprodus susținerea

pârâtei, în sensul că dosarul nu conține înscrisurile privind preluarea abuzivă

a construcției și nici cele privind descrierea construcției, fără să se observe

că decizia Primăriei municipiului Iași nu a fost contestată, Primăria fiind, de

altfel, singura entitate învestită de Legea nr. 275/2005 cu recunoașterea titlului

de proprietate. Cât privește așa zisa lipsă a documentelor privind preluarea abuzivă,

instanța de fond a conferit intimatei o competență pe care nu o are, Primăria Iași

reținând expres că imobilul în discuție a fost preluat abuziv. În fine, deși instanța

de fond a fost învestită să se pronunțe cu privire la situația imobilului-teren,

nu a făcut nici o referire la aceasta.

Examinând sentința prin

prisma motivelor invocate în recurs, precum și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis

pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

În esență, prima instanță

a respins acțiunea reclamantei pentru aceea că Primăria municipiului Iași nu a trimis

Secretariatului Comisiei Centrale, dosarul însoțit de documentele solicitate, după

cum rezultă și din adresa din 25 august 2010, nici până la data pronunțării sentinței,

respectiv 21 septembrie 2010, astfel că nu poate fi reținut refuzul nejustificat

al pârâtei de a desemna un evaluator, așa cum s-a solicitat în acțiunea introductivă.

Susținerea instanței de

fond este eronată. Cu mult înainte de pronunțarea hotărârii recurate, Primăria municipiului

Iași a transmis documentele solicitate, cu adresa din 9 aprilie 2010, după cum rezultă

din adresa din 27 ianuarie 2011 depusă în recurs de către reclamantă ca probă nouă,

în condițiile art. 305 C. proc. civ.

Așadar, netrimiterea de

către C.C.S.D. a Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare

reprezintă un refuz nejustificat al aceste autorități publice centrale, în sensul

în care este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile

imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită

la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția din 16 februarie 2005 emisă de Primarul

municipiului Iași, iar dosarul a fost înregistrat în 6 martie 2006 la Comisia Centrală

care nu a întreprins nici un demers până la 3 februarie 2010, dată la care a solicitat

Primăriei completarea dosarului. Datele solicitate au fost furnizate pârâtei cu

nu mai puțin de 5 luni înainte de pronunțarea instanței de fond, însă pârâta a rămas

în continuare în pasivitate, ceea ce conferă consistență concluziei, în sensul încălcării

principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așadar, în raport de cele

de mai sus, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire,

autoritatea pârâtă, C.C.S.D. a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat

de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidență

nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea

evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Este irelevant că legea

specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, pentru că, în temeiul

art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară

și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor

nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca o garanție a dreptului la un proces

echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul

procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al

dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene

consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care

reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice

ale statelor membre.

Complexitatea etapelor

procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare ori a pasivității autorității publice. În speță, pârâta nu poate justifica

conduita sa pasivă în soluționarea dosarului reclamantei. Acest dosar a stat în

nelucrare din anul 2006 până în anul 2010, când pârâta a solicitat completarea dosarului,

conform celor mai sus arătate, apoi după primirea înscrisurilor solicitate de la

Primăria municipiului Iași nu a întreprins nici un demers pentru soluționarea dosarului,

respectiv pentru transmiterea la un evaluator, nici până la data pronunțării instanței

de recurs.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, potrivit art. 312 alin . (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul declarat de reclamantă, în sensul că va modifica sentința

atacată și, în consecință, va admite acțiunea și va obliga pârâta la trimiterea

Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare și, ulterior,

la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de F.D. împotriva sentinței nr. 3488 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul

că va admite acțiunea formulată de reclamanta F.D. și obligă pârâta C.C.S.D. la

trimiterea Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare și,

ulterior, la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.