ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4912/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3488 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta F.D. împotriva pârâtei C.C.S.D. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 1 octombrie 2009, reclamanta F.D., în contradictoriu C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P., a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea și trimiterea Dosarului nr. 13568/CC la evaluator sau la societatea de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că Primăria Municipiului Iași a emis dispoziția din 16 decembrie 2005 prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 1000 mp, în prezent sistematizat, și pentru construcția demolată din Iași, Șos. T., imobil ce a fost deținut de autorii săi M.F. și L.F. și care a fost preluat în mod abuziv în baza Decretului de expropriere nr. 222/1963. Prin adresa Primăriei Municipiului Iași înregistrată la A.N.R.P. din 20 februarie 2006 s-a înaintat pârâtei dosarul său, în urma procesului-verbal din 23 decembrie 2005, astfel cum rezultă din comunicarea din 6 martie 2006. Din acel moment și până în prezent pârâta nu a mai întreprins nici un demers în vederea soluționării dosarului, deși potrivit legii era obligată să-l analizeze și să parcurgă etapele ulterioare constând în evaluare, stabilirea despăgubirilor și emiterea unui titlu de despăgubire.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 16 alin. (4)-alin. (7) din Legea nr. 247/2005. Prin dispoziția din 16 decembrie 2005, Primarul Municipiului Iași a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Iași, Șos. T., compus din teren în suprafață de 1000 mp și construcție demolată. Această dispoziție a fost comunicată C.C.S.D., astfel cum rezulta din adresa emisa la data de 6 martie 2006 de A.N.R.P., prin care se aduce la cunoștința reclamantei ca a fost înregistrat dosarul la Secretariatul Comisiei Centrale.

Dispozițiile art. 16 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 247/2005 stipulează că: (4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. (5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și alin. (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Rezultă, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, că legiuitorul a prevăzut o etapa a analizării legalității respingerii cererii de restituire în natura, anterioară transmiterii dosarului la un evaluator.

În cadrul acestei prime etape, Secretariatul Comisiei Centrale a constatat faptul că, prin dispoziția Primarului municipiului Iași din 2005 au fost acordate măsuri reparatorii pentru imobilul construcție demolată, fără a descrie suprafața imobilelor construcții demolate și în lipsa actelor care să facă dovada preluării abuzive a imobilului construcție în perioada de referință a legii, respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau mențiunea că preluarea s-a făcut fără titlu. În vederea completării dosarului de despăgubire cu actele și informațiile necesare în vederea transmiterii dosarului unui evaluator autorizat, a fost emisă adresa Secretariatului C.C.S.D. din 3 februarie 2010, prin care se solicită Primăriei municipiului Iași completarea dosarului cu actele și informațiile necesare.

Aceasta solicitare s-a făcut în raport de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii 247/2005, potrivit cu care (2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., însoțite de deciziile, dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.

În condițiile în care entitatea emitenta nu a remis dosarul de despăgubire, însoțit de documentele solicitate de către Secretariatul Comisiei Centrale, nici până la momentul pronunțării prezentei hotărâri, astfel cum rezultă și din adresa pârâtei din 25 august 2010, apare cu evidență că nu poate fi reținut în speță refuzul nejustificat al pârâtei de a desemna un evaluator, fapt a impus respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta F.D., în termen legal, arătând, în esență, următoarele: Prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta încălcând dispozițiile art. 129 alin. (2)-alin.

(5) din același act normativ. Cauza a fost soluționată exclusiv pe baza afirmațiilor intimatei, în sensul că nu s-a făcut dovada trimiterii de către Primăria Iași a documentelor solicitate de către Secretariatul Comisiei Centrale, până la data de 25 august 2010, însă autoritatea publică locală mai sus amintită a transmis dosarul cu datele solicitate în adresa din 9 aprilie 2010, cu confirmarea de primire din data de 12 aprilie 2010, conform adresei din 27 ianuarie 2011, care confirmă primirea dosarului de către pârâtă, cu toate datele necesare. În cauză este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Instanța de fond a reprodus susținerea pârâtei, în sensul că dosarul nu conține înscrisurile privind preluarea abuzivă a construcției și nici cele privind descrierea construcției, fără să se observe că decizia Primăriei municipiului Iași nu a fost contestată, Primăria fiind, de altfel, singura entitate învestită de Legea nr. 275/2005 cu recunoașterea titlului de proprietate. Cât privește așa zisa lipsă a documentelor privind preluarea abuzivă, instanța de fond a conferit intimatei o competență pe care nu o are, Primăria Iași reținând expres că imobilul în discuție a fost preluat abuziv. În fine, deși instanța de fond a fost învestită să se pronunțe cu privire la situația imobilului-teren, nu a făcut nici o referire la aceasta.

Examinând sentința prin prisma motivelor invocate în recurs, precum și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse în continuare: În esență, prima instanță a respins acțiunea reclamantei pentru aceea că Primăria municipiului Iași nu a trimis Secretariatului Comisiei Centrale, dosarul însoțit de documentele solicitate, după cum rezultă și din adresa din 25 august 2010, nici până la data pronunțării sentinței, respectiv 21 septembrie 2010, astfel că nu poate fi reținut refuzul nejustificat al pârâtei de a desemna un evaluator, așa cum s-a solicitat în acțiunea introductivă. Susținerea instanței de fond este eronată.

Cu mult înainte de pronunțarea hotărârii recurate, Primăria municipiului Iași a transmis documentele solicitate, cu adresa din 9 aprilie 2010, după cum rezultă din adresa din 27 ianuarie 2011 depusă în recurs de către reclamantă ca probă nouă, în condițiile art. 305 C. proc. civ. Așadar, netrimiterea de către C.C.S.D. a Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare reprezintă un refuz nejustificat al aceste autorități publice centrale, în sensul în care este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția din 16 februarie 2005 emisă de Primarul municipiului Iași, iar dosarul a fost înregistrat în 6 martie 2006 la Comisia Centrală care nu a întreprins nici un demers până la 3 februarie 2010, dată la care a solicitat Primăriei completarea dosarului. Datele solicitate au fost furnizate pârâtei cu nu mai puțin de 5 luni înainte de pronunțarea instanței de fond, însă pârâta a rămas în continuare în pasivitate, ceea ce conferă consistență concluziei, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Așadar, în raport de cele de mai sus, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă, C.C.S.D. a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Este irelevant că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

În speță, pârâta nu poate justifica conduita sa pasivă în soluționarea dosarului reclamantei. Acest dosar a stat în nelucrare din anul 2006 până în anul 2010, când pârâta a solicitat completarea dosarului, conform celor mai sus arătate, apoi după primirea înscrisurilor solicitate de la Primăria municipiului Iași nu a întreprins nici un demers pentru soluționarea dosarului, respectiv pentru transmiterea la un evaluator, nici până la data pronunțării instanței de recurs. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin . (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, în sensul că va modifica sentința atacată și, în consecință, va admite acțiunea și va obliga pârâta la trimiterea Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare și, ulterior, la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.D. împotriva sentinței nr. 3488 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta F.D. și obligă pârâta C.C.S.D. la trimiterea Dosarului nr. 13568/CC în vederea întocmirii raportului de evaluare și, ulterior, la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.