ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1810/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. l69/ CA din 21 iunie 2010 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamantul M.N.A., în contradictoriu cu pârâtul S.R.,

reprezentat de C.C.S.D., și a fost obligat pârâtul să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea

reclamantului de stabilire a unui termen de executare de 10 zile și a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D., fiind respinsă

acțiunea față de această autoritate.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul, prin notificarea nr. 7N din 08 ianuarie 2002,

a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de

despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 1000 m.p. situat în

Iași.

Prin dispoziția nr. 278 din 03 februarie 2006, P.M. Iași

a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru

terenul în suprafață de 1000 m.p. situat în Iași.

Dosarul de retrocedare corespunzător acestei decizii a

fost înaintat la C.C.S.D., la data de 12 mai 2006, fiind înregistrat la nr.

13550/CC.

Legea nr. 247/2005 prevede, în Titlul VII, etape în

soluționarea cererilor de retrocedare. Normele metodologice de aplicare a

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, la pct. 17.1,

menționează că ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin

decizie a C.C.S.D.

Comisia a emis decizia nr. 2/28 februarie 2006, în

care, la art. 1, se prevede că ordinea de soluționare a dosarelor este

aleatorie.

În art. 4 se prevede însă că, în cazuri excepționale,

temeinic motivate, C.C.S.D. va putea decide tratarea cu prioritate a unui

anumit dosar.

O situație specială, reține prima instanță, este și cea

a reclamantului care din anul 2002 solicită autorităților publice ale statului

recunoașterea și valorificarea dreptului său de proprietate asupra terenului ce

i-a fost preluat în mod abuziv de către stat.

De asemenea, arată instanța de fond, Legea nr. 247/2005

nu stabilește un termen pentru emiterea deciziei, însă prevede etape în

soluționarea cererilor de retrocedare. împrejurarea că în lege nu s-a prevăzut

un termen pentru rezolvarea cererilor de retrocedare nu înseamnă că acestea nu

trebuie soluționate într-un termen rezonabil. Or, se arată în considerentele

sentinței atacate, de la data la care dosarul de retrocedare a fost preluat de

pârât (12 mai 2006) și până la data introducerii cererii de chemare în judecată

(09 martie 2010) au trecut aproape 4 ani, timp suficient pentru emiterea

deciziei de despăgubire, acțiunea reclamantului fiind fondată din perspectiva

accesului acestuia la un proces echitabil, drept prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Reține instanța de fond că una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenție este aceea a termenului rezonabil în care să

fie soluționată cauza, respectiv principiul celerității procedurii judiciare,

în materie civilă, termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinzând și durata

procedurilor administrative atunci când parcurgerea acestora este obligatorie

potrivit dreptului intern.

În speță, apreciază prima instanță, reclamantul nu

poate beneficia de protecția asigurată de prevederile art. 6 din C.E.D.O.

pentru că nu au fost luate măsuri eficiente de soluționare a cererii sale

într-un termen rezonabil; având în vedere că litigiul a început în anul 2002,

iar până în luna martie 2010 nu s-a emis decizia de acordare a despăgubirilor,

instanța consideră că Statul este obligat să ia toate măsurile pentru ca

autoritățile sale să respecte principiul celerității.

În ceea ce privește cererea de stabilire a unui termen

de executare de 10 zile a obligației de emitere a deciziei reprezentând titlu

de despăgubire, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este întemeiată,

reținând că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004

pentru executarea hotărârii irevocabile este adecvat împrejurărilor particulare

ale cauzei.

Prima instanță a apreciat că excepția lipsei calității

procesuale pasive a C.C.S.D. este întemeiată, reținând că din dispozițiile art.

19 alin. (1) din Capitolul VI, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 rezultă că

litigiile privind stabilirea despăgubirilor se soluționează în contradictoriu

cu S.R., reprezentat de către C.C.S.D.

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs S.R.,

reprezentat de C.C.S.D., invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ.

În cuprinsul recursului declarat s-au prezentat pe larg

cadrul normativ de funcționare a C.C.S.D., precum și atribuțiile acesteia,

explicându-se și conținutul fiecărei etape a procedurii administrative

reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Referindu-se

la cazul concret al dosarului de despăgubire nr. 13550/CC/2006, recurentul a

arătat că procedura de evaluare a fost finalizată. Solicită modificarea

sentinței atacate, indicând că decizia reprezentând titlu de despăgubire va fi

emisă numai după aprobarea raportului de evaluare de către C.C.S.D., conform art.

16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, recurentul a invocat și incidența în cauză

a prevederilor art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 245/2005.

3.

Apărările formulate de M.N.A.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 7 martie 2011,

intimatul M.N.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a insistat asupra faptului că încă din anul 1992

încearcă să obțină despăgubirile cuvenite iar recurenta nu i-a soluționat

cererea într-un termen rezonabil, recursul necuprinzând nicio critică punctuală

la adresa soluției primei instanțe.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate, a

apărării din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii judiciare cu care intimatul-reclamant a

învestit instanța de contencios administrativ vizează refuzul nejustificat al C.C.S.D.

de a finaliza procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005

prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Cadrul factual și legal al cauzei expus la pct. I.l. din

decizie nu este supus niciunei contestări.

Din expunerea rezumativă a recursului rezultă că la momentul

redactării acestuia, în dosarul nr. 13550/CC/2006, procedura de evaluare era

finalizată.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005:

„În baza raportului de

evaluare C.C.S.D. va proceda fie la

emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”.

Ca urmare, recurentul S.R. prin C.C.S.D., are obligația

finalizării procedurii administrative prin aprobarea raportului de evaluare și

emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, neexistând nici un motiv

pentru modificarea sentinței atacate în contextul în care nu s-a combătut nici

un considerent al acesteia.

Eventualele impedimente la executarea în termen a sentinței,

sugerate de recurent prin trimiterea la art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

sunt complet lipsite de consistență, câtă vreme stadiul procedurii

administrative este cel arătat iar autoritatea publică are obligația legală de

a-și organiza activitatea într-o manieră care să asigure aducerea la

îndeplinire a sentinței în cel mult 30 de zile de la pronunțarea prezentei

decizii.

2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. II.l. din decizie, în

temeiul art. 312 alin. (l) teza a Il-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (l) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul S.R., prin C.C.S.D., împotriva sentinței nr. l69/ CA

din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2011.