ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 184/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.C.M. a chemat în judecată Statul Român

prin C.C.S.

d

., solicitând să fie

obligat la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa cum este

prevăzut de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu plata de daune cominatorii pe

fiecare zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Curtea de Apel Iași prin Decizia

civilă nr. 107 pronunțată la 22 mai 2008, admite în parte acțiunea în sensul că

obligă pârâta să emită reclamantului decizia reprezentând titlu de despăgubire

și respinge capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.

În acest sens prima instanță

a reținut că deși Legea nr. 247/2005 nu stabilește un termen pentru emiterea

deciziei nu înseamnă că cererile de retrocedare nu trebuie rezolvate într-un

termen rezonabil, iar invocarea repartizării aleatorii a cauzelor nu justifică

neemiterea deciziei în favoarea reclamantului care a început litigiul în anul

2001.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii sau avut în

vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, reclamantul având dreptul la

despăgubiri numai în cazul în care termenul de executare a hotărârii nu este respectat.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.C.S.

d

., criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Susține recurentul că, în

mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță, este aplicabilă decizia nr.

2/2006 a C.C.S.

d

., care prevede

în art. 4 că în cazuri excepționale, temeinic motivate, Comisia Centrală va

putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar, întrucât cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru imobilele notificate în temeiul

Legii nr. 10/2007, a fost stabilit de către instanța de judecată.

Până în prezent reclamantul

nu a depus hotărârile judecătorești, în vederea emiterii deciziilor

reprezentând titlu de despăgubire.

Cu referire la

considerentele instanței de fond referitoare la procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările

ulterioare recurentul arată că acestea nu se aplică, întrucât cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilele notificate a fost

stabilit prin rapoartele de expertiză administrate în cauză.

În recurs s-au depus Deciziile

nr. 3367 și nr. 3368 din 10 noiembrie 2008 emise de C.C.S.

d

., privind acordarea de despăgubiri în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, a probelor depuse în recurs, respectiv cele

două decizii emise de pârâtul - recurent, precum și sub toate aspectele conform

art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul

S.C.M. a formulat notificările nr. 578 și nr. 579, în temeiul Legii nr. 10/2001,

având drept obiect imobilul - teren în suprafață de 1.151 mp și construcție

demolată.

situat în Municipiul Iași respectiv

imobilul - teren în suprafață de 75 mp și

construcție (clădire și

anexe), situat în Municipiul Iași.

e

ntitatea notificată, respectiv Primăria Municipiului Iași, prin

Dispoziția nr. 6840 din 08 iunie 2004, respectiv nr. 6841 din 08 iunie 2004, a

respins notificările, cu

motivarea că

notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de

persoană

îndreptățită.

p

rin sentința civilă nr. 1561 din 19 octombrie 2005, Tribunalul

Iași a admis contestația formulată de intimatul - reclamant împotriva

Dispoziției nr. 6840 din 08 iunie 2004 și a admis

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul

notificat și evaluat la 90

euro/mp, precum și pentru clădirea demolată

și evaluată la 2.964.410.000 ROL, conform expertizelor ce fac parte din

hotărârea judecătorească.

Totodată, contestația formulată de intimatul-reclamant împotriva

Dispoziției nr. 6841/2004 a

fost admisă  și s-a dispus acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 78 mp,

evaluat la 90 euro/ mp, precum și pentru imobilul

- construcție demolată evaluat la

1.361.035.350 ROL, conform

expertizelor, ce fac parte din hotărârea judecătorească.

Comisia Centrală, în temeiul art. 13 Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

cu modificările și completările ulterioare, a emis Decizia nr. 1651 din 13

martie 2008, în care a stabilit că în situația în care cuantumul măsurilor

reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit

printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de

despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de

către aceasta.

În baza celor menționate, recurentul a emis, în favoarea reclamantului,

două decizii și anume Decizia nr. 3367 din 10 noiembrie 2008 conținând titlul

de despăgubire în cuantum de 682.531,29 RON pentru imobilul situat în situat

Municipiul Iași, respectiv Decizia nr. 3368 din 10 noiembrie 2008 reprezentând

titlul de despăgubire în cuantum de 162.267,79 RON pentru imobilul situat în

Municipiul Iași, cuantum stabilit prin sentința civilă nr. 1561 din 19

octombrie 2005 a Tribunalului lași, rămasă definitivă și irevocabilă.

Constatând că în cauză au fost emise deciziile conținând titlul de

despăgubiri pentru imobilele situate în municipiul Iași, acțiunea reclamantului

a rămas fără obiect, motiv pentru care urmează ca în urma admiterii recursului

conform art. 312 C. proc. civ., să fie modificată sentința în sensul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul Statul Român prin C.C.S.

d

.

împotriva sentinței civile nr. 107 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantului S.C.M., ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2009.