ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința nr. 40 din 17 februarie 2010, Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamanta N.L. în

contradictoriu cu acest pârât.

A admis excepția prematurității solicitării de plată

a despăgubirilor, invocată de pârâta A.N.R.P.

A respins acțiunea reclamantei, formulată în

contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca

fiind prematur introdusă.

A admis în parte acțiunea precizată formulată de

reclamanta N.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor Și a obligat pârâta să emită dispoziția privind acordarea

titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în Câmpina, Județul Prahova.

A respins în rest acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie

2009 s/a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că în cadrul procedurilor

de acordarea despăgubirilor sunt desemnate anumite instituții care au

personalitate juridică Și competențe speciale în domeniu.

Cu privire la excepția prematurității, s-a reținut că

aceasta este întemeiată deoarece, Comisia Centrală nu a emis încă dispoziția

reprezentând titlul de despăgubire, astfel încât A.N.R.P. nu poate emite titlul

de conversie sau de plată la acest moment.

Pe fondul cauzei s-a reținut că faptul că Legea nr.

247/2005 nu stabilește un termen pentru finalizarea procedurii administrative

de soluționare a cererilor având ca obiect retrocedarea și emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, nu poate constitui o justificare pentru

pârâtă pentru tergiversarea soluționării dosarelor și depășirea unui termen

rezonabil, cu atât mai mult cu cât, pentru situații de excepție cererile se

soluționează cu celeritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile art. 304 punctul 9 și

ale art. 304 C. proc. civ., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii

cererii reclamantei ca neîntemeiată.

In motivarea recursului s-a susținut, în esență, că

dosarul de despăgubire al reclamanților a fost verificat sub aspectul

legalității respingerii cererii de restituire, iar ulterior pronunțării

sentinței recurate, dar anterior comunicării ei, a fost transmis evaluatorului,

fiind anexată cererii de recurs dovada acestei transmiteri.

In opina recurentei, prima instanță a concluzionat în

mod greșit că s-ar fi tergiversat soluționarea cererii într-un termen

rezonabil, întrucât procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 se declanșează numai odată cu transmiterea dosarelor către

Comisie și presupune, în mod obligatoriu, parcurgerea anumitor etape strict

impuse de lege, iar transmiterea la evaluator poate fi făcută numai în ordinea

și condițiile stabilite prin Decizia nr. 2815 din 15 septembrie 2008.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și

lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 , Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de

contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de

a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire

pentru imobilul situat în municipiul Câmpina, județul Prahova, în temeiul

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită la

despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 484/2006, emisă de

Primarul Municipiului Câmpina.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile

formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de finalizare a

procedurii administrative cu care a fost învestită, hotărârea primei instanțe

fiind pusă la adăpost de orice critică.

Reclamanta a început procedurile de recuperare a

bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar

dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația

aferentă, a fost înregistrat sub nr. 11971/CC la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a

derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv,

conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul

încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil

consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de control judiciar reține că sentința

primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a

regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în

decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile art. 20 din Constituția României și

normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de

reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și

aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor

într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o

garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura

judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa

executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și

într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună

administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în

art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea etapelor procedurale poate

constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului

rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în

care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei

hotărâri s-a emis decizia solicitată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 punctul 9 sau art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 40 din 17 februarie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2011.