ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4440/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 238 din 10 noiembrie 2010, Curtea

de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale

active a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocată de reclamante

prin întâmpinare; a admis acțiunea formulată de reclamantele B.A., L.E.Z., P.M.R.

și S.G.N. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților;

a obligat pârâtele să emită pe numele reclamantelor, dispoziția privind acordarea

titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în P., județul Prahova și a respins

cererea reconvențională formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

ca neîntemeiată.

Pentru a respinge excepția

lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale

active a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța s-a raportat

la prevederile art. 5 și art. 34 din Legea nr. 31/1954, coroborate cu cele ale

art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv".

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că reclamanții au formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001, o notificare la

Primăria Municipiului Ploiești în sensul acordării de despăgubiri pentru imobilul

situat în P.

Prin dispoziția din 30

martie 2006, Primăria Municipiului Ploiești a propus acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, pentru imobilul (construcție și teren) imposibil de restituit în natură, situat

în P., județul Prahova.

Dosarul întocmit de Primăria

Municipiului Ploiești a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

conform procesului-verbal din 6 aprilie 2006, fiind înregistrat la Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța de fond a mai

reținut că imobilul pentru care se solicită despăgubiri a fost evaluat la suma de

1.348.090 RON, potrivit raportului de evaluare efectuat de SC G.C.E. SA.

În opinia instanței de

fond, termenul rezonabil de soluționare a cererii, avut în vedere de prevederile

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost depășit, în contextul

în care, dosarul de despăgubire al reclamantelor se află în evidențele pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2006, fiind nesoluționat

până la data sesizării instanței.

În acest context, s-a

reținut că nu poate constitui o justificare pertinentă pentru autoritatea pârâtă

faptul condiționării soluționării dosarelor de elementul aleatoriu introdus de Comisie.

În fine, cererea reconvențională

formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat

obligarea reclamantelor să facă dovada că autorii lor au formulat o notificare în

termenul și în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele construcție

în suprafață de 233,03 mp, situate în P., județul Prahova, precum și dovada că autorii

lor aii deținut în proprietate, anterior preluării abuzive, imobilul construcție

în suprafață de 388,77 mp și teren în suprafață de 854 mp, a fost respinsă, instanța

reținând în motivare că, atâta vreme cât etapa verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură s-a realizat și s-a trecut la etapa evaluării imobilului,

o astfel de solicitare din partea pârâtei este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești au declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a criticat sentința întrucât conform Legii

nr. 247/2005, Titlul VII, nu această autoritate publică a fost învestită cu emiterea

deciziei, titlu de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și prin urmare nu are calitate procesuală pasivă.

Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a motivat recursul în sensul că instanța

fondului a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât nu s-a pronunțat cu privire

la excepția de nelegalitate a dispoziției 2006 emisă de Primăria Municipiului Ploiești.

De asemenea, prima instanță

a respins cererea reconvențională în mod greșit, pornind de la o idee eronată că

subscrisa comisie nu mai putea valorifica respingerea cererii de restituire în natură,

ca urmare a efectuării unui raport de evaluare.

Recursul declarat de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților va fi admis pentru următoarele considerente:

În cazul procedurii administrative

privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, conform Legii

nr. 247/2005 Titlul VII, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

a fost învestită cu emiterea titlului de proprietate ci Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Această procedură prevăzută

în Titlul VII arată că prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul

și procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care nu pot fi restituite

în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Faptul că Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea

Secretariatului Comisiei Centrale, nu îi conferă calitate procesuală pasivă, întrucât

are doar atribuții de îndrumare privind aplicarea Legii nr. 10/2001, totalitatea

procedurilor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 fiind coordonate de Comisia

Centrală.

Așa fiind, Înalta Curte

de Casație și Justiție va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge

acțiunea reclamanților față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

pentru lipsa calități procesuale pasive.

Recursul formulat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va respinge ca nefondat.

Din analiza actelor dosarului

și a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 se desprinde cu claritate concluzia

că în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală trebuie să procedeze fie la

emiterea deciziei - titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului evaluatorului

pentru reevaluare.

Din probele admise și

administrate, rezultă că dosarul reclamanților a fost înaintat evaluatorului astfel

încât corect instanța de fond a respins cererea reconvențională a pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul Comisiei Centrale ca nefondat.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței

nr. 238 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge recursul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie

2011.