ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4440/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 238 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocată de reclamante prin întâmpinare; a admis acțiunea formulată de reclamantele B.A., L.E.Z., P.M.R. și S.G.N. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; a obligat pârâtele să emită pe numele reclamantelor, dispoziția privind acordarea titlului de despăgubiri pentru imobilul situat în P., județul Prahova și a respins cererea reconvențională formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Pentru a respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța s-a raportat la prevederile art. 5 și art. 34 din Legea nr. 31/1954, coroborate cu cele ale art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv". Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001, o notificare la Primăria Municipiului Ploiești în sensul acordării de despăgubiri pentru imobilul situat în P. Prin dispoziția din 30 martie 2006, Primăria Municipiului Ploiești a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru imobilul (construcție și teren) imposibil de restituit în natură, situat în P., județul Prahova.

Dosarul întocmit de Primăria Municipiului Ploiești a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților conform procesului-verbal din 6 aprilie 2006, fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Instanța de fond a mai reținut că imobilul pentru care se solicită despăgubiri a fost evaluat la suma de 1.348.090 RON, potrivit raportului de evaluare efectuat de SC G.C.E. SA. În opinia instanței de fond, termenul rezonabil de soluționare a cererii, avut în vedere de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost depășit, în contextul în care, dosarul de despăgubire al reclamantelor se află în evidențele pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2006, fiind nesoluționat până la data sesizării instanței.

În acest context, s-a reținut că nu poate constitui o justificare pertinentă pentru autoritatea pârâtă faptul condiționării soluționării dosarelor de elementul aleatoriu introdus de Comisie. În fine, cererea reconvențională formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea reclamantelor să facă dovada că autorii lor au formulat o notificare în termenul și în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele construcție în suprafață de 233,03 mp, situate în P., județul Prahova, precum și dovada că autorii lor aii deținut în proprietate, anterior preluării abuzive, imobilul construcție în suprafață de 388,77 mp și teren în suprafață de 854 mp, a fost respinsă, instanța reținând în motivare că, atâta vreme cât etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură s-a realizat și s-a trecut la etapa evaluării imobilului, o astfel de solicitare din partea pârâtei este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a criticat sentința întrucât conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, nu această autoritate publică a fost învestită cu emiterea deciziei, titlu de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și prin urmare nu are calitate procesuală pasivă. Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a motivat recursul în sensul că instanța fondului a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât nu s-a pronunțat cu privire la excepția de nelegalitate a dispoziției 2006 emisă de Primăria Municipiului Ploiești.

De asemenea, prima instanță a respins cererea reconvențională în mod greșit, pornind de la o idee eronată că subscrisa comisie nu mai putea valorifica respingerea cererii de restituire în natură, ca urmare a efectuării unui raport de evaluare. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va fi admis pentru următoarele considerente: În cazul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, conform Legii nr. 247/2005 Titlul VII, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea titlului de proprietate ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această procedură prevăzută în Titlul VII arată că prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale, nu îi conferă calitate procesuală pasivă, întrucât are doar atribuții de îndrumare privind aplicarea Legii nr. 10/2001, totalitatea procedurilor prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 fiind coordonate de Comisia Centrală. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calități procesuale pasive. Recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se va respinge ca nefondat.

Din analiza actelor dosarului și a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 se desprinde cu claritate concluzia că în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală trebuie să procedeze fie la emiterea deciziei - titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului evaluatorului pentru reevaluare. Din probele admise și administrate, rezultă că dosarul reclamanților a fost înaintat evaluatorului astfel încât corect instanța de fond a respins cererea reconvențională a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul Comisiei Centrale ca nefondat. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 238 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive. Respinge recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.