ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3672/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4471 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.N. și C.M.P., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. și a obligat pârâta să transmită Dosarele nr. 16877/CC și nr. 41755/CC unor evaluatori autorizați în vederea întocmirii raportului de expertiză și să emită deciziile conținând titlurile de despăgubiri aferente.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Dispoziția Primarului Municipiului Ploiești nr. 10030 din 11 august 2008 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în numerar pentru imobilul situat în Ploiești str. D., în favoarea reclamantei C.N., iar prin Dispoziția nr. 4731 din 21 iunie 2005 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în numerar pentru imobilul situat în Ploiești, str. N.B., în favoarea reclamantului C.M.P. Dosarele aferente dispozițiilor de restituire au fost înaintate, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâtei C.C.S.D., în anul 2007, până la momentul pronunțării hotărârii pârâta neefectuând niciunul dintre actele necesare verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilelor menționate sau evaluării acestora, potrivit procedurii prevăzute de dispozițiile legale menționate.

Invocarea de către pârâta C.C.S.D. a ordinii aleatorii de selectare a dosarului de despăgubire și a evaluatorului autorizat a fost apreciată de către instanță ca nerelevantă în cauză, în condițiile în care de la data transmiterii dosarului și până la data sesizării instanței, au trecut mai bine de 2 ani, termen care nu poate fi apreciat ca rezonabil, în contextul normelor interne și al celor comunitare, care reglementează necesitatea soluționării oricărei cereri într-un interval de timp rezonabil.

În condițiile în care pârâta C.C.S.D., autoritate cu competențe în ceea ce privește emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri, potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005 modificată și republicată, nu a efectuat nici un act din cele prevăzute în procedura reglementată de dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, deși dosarul aferent dispoziției de restituire i-a fost înaintat în luna ianuarie 2007, apreciind ca nerezonabilă durata de soluționare a cererii reclamantei, instanța de fond a admis cererea reclamanților și a obligat pârâta C.C.S.D. la transmiterea Dosarelor nr. 16877/CC și 41755/CC unor evaluatori autorizați - în vederea întocmirii rapoartelor de expertiză, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și la soluționarea acestor dosare în sensul emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs atât reclamanții C.N. și C.P., cât și pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. I. În motivarea recursului declarat de C.N. și C.P. se arată că singurul motiv pentru care au declarat recurs reclamanții împotriva acestei sentințe este acela că instanța nu a dispus și obligarea pârâtei C.C. la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia acestui proces, așa cum au solicitat și oral în instanță atunci când s-au pus concluziile pe fond, precum și prin petitul cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atât, fiind convinși că pârâta C.C.S.D. va declara recurs împotriva acestei sentințe, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, atât pentru fond, cât și în recurs.

II. Prin motivele de recurs formulate, Statul Român prin C.C.S.D. arată că instanța de fond în mod greșit și-a întemeiat soluția pronunțată pe aspectele legate de stabilirea criteriului aleatoriu în privința ordinii de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Referitor la etapa evaluării, recurentul arată că în privința Dosarului nr. 41755/CC a fost desemnat un evaluator, fiind efectuat și raportul de evaluare, care a fost supus aprobării C.C. în ședința din data de 29 ianuarie 2010, așa cum rezultă din înscrisul anexat în copie la dosar.

În privința Dosarului nr. 16877/CC, se menționează că etapele verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamantul C.M.P., respectiv a evaluării, sunt condiționate de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., care a înlocuit decizia nr. 2/2006 privind stabilirea criteriului aleatoriu la care face referire instanța de fond. Se mai arată faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, la care s-a făcut referire mai sus, numai în cazul Dosarului nr. 41755/CC, motiv pentru care a fost efectuat raportul de evaluare a imobilului din Municipiul Ploiești, Str. D., raport aprobat de C.C.

în vederea emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei C.N. Ulterior, recurenta C.C.S.D. a depus la dosar decizia nr. 7709 din 29 ianuarie 2010, prin care s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantei C.N., în baza raportului de evaluare întocmit în Dosarul înregistrat cu nr. 41755/CC. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., având în vedere și înscrisurile depuse în fața instanței de recurs, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Înalta Curte constată că în cauză, după pronunțarea instanței de fond, a fost emisă decizia nr. 7709 din 29 ianuarie 2010, prin care a fost emis titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei C.N., în Dosarul nr. 41755/CC.

Având în vedere că obiectul acțiunii civile îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că în speță obiectul acțiunii l-a constituit trimiterea dosarelor la evaluator și emiterea deciziei care să reprezinte titlul de despăgubire, instanța reține că în cauză cererea reclamantei C.N. a fost soluționată și în consecință, cererea de chemare în judecată în privința acesteia a rămas fără obiect. Prin urmare, sub acest aspect, acțiunea reclamantei nu mai are obiect, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul mai sus arătat.

În ceea ce privește pe reclamantul C.M.P., Înalta Curte reține următoarele: Dosarul de despăgubire nr. 16877/CC, privind dispoziția emisă în favoarea reclamantului C.M.P., a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2008, astfel încât la data introducerii acțiunii, 15 iunie 2009, nu se poate pune în discuție încălcarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O., privind termenul rezonabil. Înalta Curte constată astfel că în cauza dedusă judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă și în privința dosarului privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului C.M.P., în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 4731/2005 a fost trimis de Primăria Municipiului Ploiești Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 16877/CC.

În consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului C.M.P., ca nefondată. În ceea ce privește solicitarea recurenților-reclamanți, de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond și în recurs, Înalta Curte constată următoarele: Dat fiind că acțiunea reclamantei a fost admisă de către instanța de fond, iar decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei a fost emisă după pronunțarea sentinței de către această instanță, pârâta datorează reclamantei cheltuieli de judecată în raport de dispozițiile art. 274 și 275 C. proc.

civ. Astfel, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozitul proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul, conform alin. (3) al aceluiași articol, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Prin urmare, pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata experților, onorariile de avocat, etc, dar numai cele strict necesare pentru buna desfășurare a judecății. Pentru ca aceste cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat procesul trebuie să dovedească că le-a făcut. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta C.N. a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu susținerea intereselor în fața instanței de fond. Astfel fiind, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată aferente judecării cauzei în fața instanței de fond către recurenta-reclamantă C.N. Potrivit art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Din probele aflate la dosar nu rezultă că pârâta C.C.S.D. ar fi recunoscut pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare, ci în întâmpinare a explicat motivele pentru care nu a dat curs cererilor reclamanților. Însă, în cauză, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv va proceda la reducerea onorariului de avocat la 1.000 RON. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de C.N., C.M.P. și Statul Român prin C.C.S.D., în limitele considerentelor expuse și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind trimiterea dosarului la evaluator pentru întocmirea raportului de expertiză, respectiv emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, în ceea ce privește pe reclamanta C.N.

și va respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M.P. ca neîntemeiată, obligând recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă C.N., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.N., C.M.P. și Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 4471 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind trimiterea dosarului la evaluator pentru întocmirea raportului de expertiză și emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, în ceea ce privește pe reclamanta C.N. Respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M.P. ca neîntemeiată. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă C.N., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.