ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3672/2010

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 4471 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții C.N.

și C.M.P., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. și a obligat

pârâta să transmită Dosarele nr. 16877/CC și nr. 41755/CC unor evaluatori

autorizați în vederea întocmirii raportului de expertiză și să emită deciziile

conținând titlurile de despăgubiri aferente.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin

Dispoziția Primarului Municipiului Ploiești nr. 10030 din 11 august 2008 s-a

dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în numerar pentru

imobilul situat în Ploiești str. D., în favoarea reclamantei C.N., iar prin Dispoziția

nr. 4731 din 21 iunie 2005 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent în numerar pentru imobilul situat în Ploiești, str. N.B., în

favoarea reclamantului C.M.P.

Dosarele

aferente dispozițiilor de restituire au fost înaintate, potrivit dispozițiilor

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâtei C.C.S.D., în anul 2007, până la

momentul pronunțării hotărârii pârâta neefectuând niciunul dintre actele

necesare verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilelor menționate sau evaluării acestora, potrivit procedurii prevăzute de

dispozițiile legale menționate.

Invocarea

de către pârâta C.C.S.D. a ordinii aleatorii de selectare a dosarului de

despăgubire și a evaluatorului autorizat a fost apreciată de către instanță ca

nerelevantă în cauză, în condițiile în care de la data transmiterii dosarului

și până la data sesizării instanței, au trecut mai bine de 2 ani, termen care

nu poate fi apreciat ca rezonabil, în contextul normelor interne și al celor

comunitare, care reglementează necesitatea soluționării oricărei cereri într-un

interval de timp rezonabil.

În

condițiile în care pârâta C.C.S.D., autoritate cu competențe în ceea ce

privește emiterea deciziei conținând titlul de despăgubiri, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 247/2005 modificată și republicată, nu a efectuat nici

un act din cele prevăzute în procedura reglementată de dispozițiile Titlului

VII al Legii nr. 247/2005, deși dosarul aferent dispoziției de restituire i-a

fost înaintat în luna ianuarie 2007, apreciind ca nerezonabilă durata de

soluționare a cererii reclamantei, instanța de fond a admis cererea

reclamanților și a obligat pârâta C.C.S.D. la transmiterea Dosarelor nr.

16877/CC și 41755/CC unor evaluatori autorizați - în vederea întocmirii

rapoartelor de expertiză, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și la

soluționarea acestor dosare în sensul emiterii deciziilor conținând titlurile

de despăgubire.

Împotriva

acestei hotărâri, au declarat recurs atât reclamanții C.N. și C.P., cât și

pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

I. În

motivarea recursului declarat de C.N. și C.P. se arată că singurul motiv pentru

care au declarat recurs reclamanții împotriva acestei sentințe este acela că

instanța nu a dispus și obligarea pârâtei C.C. la plata cheltuielilor de

judecată efectuate cu ocazia acestui proces, așa cum au solicitat și oral în

instanță atunci când s-au pus concluziile pe fond, precum și prin petitul

cererii de chemare în judecată.

Mai mult

decât atât, fiind convinși că pârâta C.C.S.D. va declara recurs împotriva

acestei sentințe, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în

parte a sentinței civile, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, atât

pentru fond, cât și în recurs.

II. Prin

motivele de recurs formulate, Statul Român prin C.C.S.D. arată că instanța de

fond în mod greșit și-a întemeiat soluția pronunțată pe aspectele legate de

stabilirea criteriului aleatoriu în privința ordinii de soluționare a dosarelor

privind acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Referitor

la etapa evaluării, recurentul arată că în privința Dosarului nr. 41755/CC a

fost desemnat un evaluator, fiind efectuat și raportul de evaluare, care a fost

supus aprobării C.C. în ședința din data de 29 ianuarie 2010, așa cum rezultă

din înscrisul anexat în copie la dosar.

În

privința Dosarului nr. 16877/CC, se menționează că etapele verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat

de reclamantul C.M.P., respectiv a evaluării, sunt condiționate de respectarea

ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., care a înlocuit decizia nr. 2/2006 privind

stabilirea criteriului aleatoriu la care face referire instanța de fond.

Se mai

arată faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de decizia nr. 2815 din

16 septembrie 2008, la care s-a făcut referire mai sus, numai în cazul Dosarului

nr. 41755/CC, motiv pentru care a fost efectuat raportul de evaluare a

imobilului din Municipiul Ploiești, Str. D., raport aprobat de C.C. în vederea

emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei C.N.

Ulterior,

recurenta C.C.S.D. a depus la dosar decizia nr. 7709 din 29 ianuarie 2010, prin

care s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantei C.N., în baza

raportului de evaluare întocmit în Dosarul înregistrat cu nr. 41755/CC.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., având în vedere și înscrisurile depuse în fața instanței de

recurs, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta

Curte constată că în cauză, după pronunțarea instanței de fond, a fost emisă decizia

nr. 7709 din 29 ianuarie 2010, prin care a fost emis titlul de despăgubiri în

favoarea reclamantei C.N., în Dosarul nr. 41755/CC.

Având în

vedere că obiectul acțiunii civile îl reprezintă pretenția concretă a

reclamantului și este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile,

potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că în speță obiectul

acțiunii l-a constituit trimiterea dosarelor la evaluator și emiterea deciziei

care să reprezinte titlul de despăgubire, instanța reține că în cauză cererea

reclamantei C.N. a fost soluționată și în consecință, cererea de chemare în

judecată în privința acesteia a rămas fără obiect.

Prin

urmare, sub acest aspect, acțiunea reclamantei nu mai are obiect, motiv pentru

care Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul

mai sus arătat.

În ceea

ce privește pe reclamantul C.M.P., Înalta Curte reține următoarele:

Dosarul de

despăgubire nr. 16877/CC, privind dispoziția emisă în favoarea reclamantului C.M.P.,

a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor în anul 2008, astfel încât la data introducerii acțiunii, 15

iunie 2009, nu se poate pune în discuție încălcarea prevederilor art. 6 din C.E.D.O.,

privind termenul rezonabil.

Înalta

Curte constată astfel că în cauza dedusă judecății etapa transmiterii și

înregistrării dosarului a fost parcursă și în privința dosarului privind acordarea

de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului C.M.P., în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 4731/2005 a fost trimis de Primăria Municipiului

Ploiești Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 16877/CC.

În

consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei

autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei

cereri, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ.,

coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite

recursul declarat și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului C.M.P., ca nefondată.

În ceea ce

privește solicitarea recurenților-reclamanți, de obligare a recurentei-pârâte

la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond și în

recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Dat fiind

că acțiunea reclamantei a fost admisă de către instanța de fond, iar decizia

reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei a fost emisă după

pronunțarea sentinței de către această instanță, pârâta datorează reclamantei

cheltuieli de judecată în raport de dispozițiile art. 274 și 275 C. proc. civ.

Astfel,

potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. judecătorii nu pot micșora

cheltuielile de timbru, taxele de procedură și impozitul proporțional, plata

experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care

partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul,

conform alin. (3) al aceluiași articol, să mărească sau să micșoreze onorariile

avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de

câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de

valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Prin urmare,

pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să

se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenții, în sensul art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel,

cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru și de procedură, plata

experților, onorariile de avocat, etc, dar numai cele strict necesare pentru

buna desfășurare a judecății.

Pentru ca

aceste cheltuieli să fie acordate de către instanță, partea care a câștigat

procesul trebuie să dovedească că le-a făcut.

Din actele

și lucrările dosarului rezultă că reclamanta C.N. a făcut dovada cheltuielilor

de judecată ocazionate cu susținerea intereselor în fața instanței de fond.

Astfel

fiind, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de

judecată aferente judecării cauzei în fața instanței de fond către

recurenta-reclamantă C.N.

Potrivit

art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare

pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în

judecată.

Din

probele aflate la dosar nu rezultă că pârâta C.C.S.D. ar fi recunoscut

pretențiile reclamantei la prima zi de înfățișare, ci în întâmpinare a explicat

motivele pentru care nu a dat curs cererilor reclamanților.

Însă, în

cauză, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., respectiv va proceda la reducerea onorariului de avocat la 1.000 RON.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile

declarate de C.N., C.M.P. și Statul Român prin C.C.S.D., în limitele

considerentelor expuse și va modifica sentința atacată, în sensul că va

respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere privind trimiterea dosarului

la evaluator pentru întocmirea raportului de expertiză, respectiv emiterea

deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, în ceea ce privește pe reclamanta

C.N. și va respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M.P. ca neîntemeiată,

obligând recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată

către recurenta-reclamantă C.N., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de C.N., C.M.P. și Statul Român prin C.C.S.D. împotriva

sentinței civile nr. 4471 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge ca rămase fără obiect capetele de

cerere privind trimiterea dosarului la evaluator pentru întocmirea raportului

de expertiză și emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, în ceea

ce privește pe reclamanta C.N.

Respinge

acțiunea formulată de reclamantul C.M.P. ca neîntemeiată.

Obligă

recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către

recurenta-reclamantă C.N., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.