ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 martie 2008, reclamanții O.A., C.L.V. și C.C.M. au solicitat obligarea Statului Român, prin C.C.S.D. să emită dispozițiile privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în municipiul Ploiești, să le plătească 200 lei/zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la emiterea efectivă a dispozițiilor de despăgubiri și cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși au fost efectuate rapoartele de expertiză pentru stabilirea valorii actualizate a despăgubirilor care li se cuvin pentru cele două imobile din municipiul Ploiești, care nu pot fi restituite în natură, C.C.S.D.

nu a emis titlurile de despăgubire, încălcând grav și fără nici o justificare dreptul foștilor proprietari de a primi sumele de bani stabilite de către evaluatorii desemnați în mod aleatoriu. Prin sentința nr. 105 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești. Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 4.240 din 20 noiembrie 2009, prin care a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Prin cererea depusă la 6 martie 2009, pârâta C.C.S.D.

a invocat în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 3.785 din 10 iulie 2006 emisă de Primăria municipiului Ploiești, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, motivând că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, și a principiului de soluționare a notificărilor, stabilit la pct. 1 lit. e) din Capitolul I al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

În fond după casare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 60 din 1 aprilie 2009, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 3785 din 10 iulie 2006, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să emită dispozițiile privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în municipiul Ploiești, și a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 200 lei/zi de întârziere până la data emiterii efective a dispozițiilor. Instanța de fond a constatat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocate de pârâtă, motivând că actul contestat are un caracter mixt, civil și administrativ, pentru a cărui eliberare și contestare legiuitorul a prevăzut o procedură specială în Legea nr. 10/1001.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că autoritatea administrativă pârâtă are obligația să soluționeze cererile reclamanților prin emiterea dispozițiilor privind acordarea titlurilor de despăgubiri într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 din C.E.D.O. Instanța de fond a reținut că pârâta nu a emis dispozițiilor solicitate de reclamanți, deși dosarele acestora au fost în evidențele sale încă din anul 2006. Cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere a fost respinsă cu motivarea că, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute pentru acordarea acestora de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Statul Român prin C.C.S.D., solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate și respingerii cererii din acțiune privind emiterea titlurilor de despăgubiri, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. Recurentul a susținut că instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 3.785 din 10 iulie 2006 emisă de Primăria municipiului Ploiești, deși potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuia să suspende judecata cauzei și să trimită dosarul la Tribunalul Prahova, competent pentru soluționarea excepției aflată într-o dependență evidentă de judecata fondului pricinii. În raport cu prevederile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, s-a susținut că este admisibilă excepția de nelegalitate invocată, în condițiile în care C.C.S.D. nu poate fi obligată la executarea unei obligații, în temeiul unui act administrativ nelegal, așa cum este cazul dispoziției emise în favoarea intimaților-reclamanți. Recurentul a criticat și soluția pronunțată pe fondul cauzei, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea pentru aspecte legate de aplicarea criteriului aleatoriu în analizarea dosarelor, deși intimații nu au contestat acest criteriu, fiind incidente în prezentul litigiu dispozițiile legale privind compensarea creanțelor reciproce existente între stat și persoanele îndreptățite. În dezvoltarea acestei critici, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere incidența în speță a dispozițiilor art. 22 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora, în cazul în care statul și persoanele îndreptățite au obligații reciproce de plată, prin decizia C.C.S.D.

se dispune compensarea lor. Recurentul a învederat că nu a fost posibilă emiterea deciziilor de compensare în Dosarul nr. 24.105/CC, aferent dispoziției nr. 3785/2006 pentru imobilul din Ploiești, și nici în dosarul nr. 17.333/CC, aferent dispoziției nr. 2087/2006 pentru imobilul din aceeași localitate, întrucât în primul dosar s-au constatat neconcordanțe cu privire la suprafața de teren, iar în cel de-al doilea dosar nu s-a depus copia legalizată a sentinței civile nr. 1.462/2004 a Tribunalului Călărași, cu mențiunea definitivă și irevocabilă. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respingând ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la dispoziția nr. 3.785 din 12 iulie 2006 emisă de Primăria municipiului Ploiești, prin care s-a propus să se acorde intimaților despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în municipiul Ploiești.

Natura juridică a actului contestat pe calea excepției de nelegalitate a fost corect stabilită de instanța de fond, care a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia, sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii e restituire în natură poate fi atacată la secția civilă a tribunalului, în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Prin aceste dispoziții legale s-a stabilit o competență specială, derogatorie de la legea generală, astfel că devin incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea și desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Exceptarea astfel instituită de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ are ca obiect atât acțiunea, cât și excepția de nelegalitate a unui act administrativ, motiv pentru care va fi menținută ca legală soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate invocată de recurentul-pârât. Critica formulată de recurent pe fondul cauzei este de asemenea neîntemeiată, constatându-se că este legală și temeinică hotărârea de obligare a C.C.S.D. să emită dispozițiile privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în municipiul Ploiești.

Din actele depuse în cauză rezultă că pentru cele două imobile, intimații-reclamanți au înregistrat în anul 2006 la comisia recurentă Dosarele nr. 17.333/CC și nr. 24.105/CC, în care au fost întocmite rapoartele de evaluare la 3 ianuarie 2007 și respectiv, la 21 februarie 2007. Această situație de fapt a fost confirmată de recurentul-pârât prin întâmpinarea depusă la termenul din 26 martie 2008, cu precizarea că primele rapoarte de evaluare nu au fost efectuate în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, motiv pentru care cele două dosare au fost transmise în vederea refacerii rapoartelor de evaluare, urmând ca ulterior întocmirii acestora, să fie emise deciziile reprezentând titluri de despăgubire . Față de apărările astfel formulate la cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 martie 2008 și de faptul că, pe parcursul judecății cauzei, la data de 10 decembrie 2008, au fost întocmite alte două rapoarte de evaluare în dosarele depuse de intimații-reclamanți, instanța de fond a constatat corect că este nejustificat refuzul recurentului-pârât de a emite deciziile reprezentând titluri de despăgubire în procedura prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (4) – (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziției emise de entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga documentație aferentă acesteia, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respinsă întemeiat cererea de restituire în natură și va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite comisiei centrale, raport care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În cauză, se constată că recurentul-pârât nu a respectat aceste dispoziții legale, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea Dosarelor nr. 24.105/CC și nr. 17.333/CC depuse de intimații-reclamanți.

Deși prin întâmpinarea depusă la 26 martie 2008 recurentul-pârât a susținut că este necesară numai reevaluarea despăgubirilor conform Standardelor Informaționale de Evaluare, la data de 6 martie 2009, au fost formulate noi apărări privind depunerea de către intimați a unor documentații incomplete sau nelegalitatea dispozițiilor prin care s-a propus acordarea de despăgubiri. Aceste apărări, reiterate în recurs, nu au fost dovedite, fiind susținute numai de adresele din 2 martie 2009, prin care recurentul-pârât a solicitat Primăriei municipiului Ploiești transmiterea unor noi informații și documente, în condițiile în care la data respectivă erau efectuate rapoartele de evaluare și de reevaluare a despăgubirilor, fiind deci finalizată procedura de analizare a dosarelor în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și a dispoziției de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța de fond a procedat corect la înlăturarea acestor apărări, care contravin elementelor de fapt din dosar și susținerilor din întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual de recurentul-pârât cu privire la stadiul soluționării celor două Dosare depuse de intimații-reclamanți și înregistrate în anul 2006 sub nr. 17.333/CC și nr. 24.105/CC. Din acest motiv, se constată că este neîntemeiată critica din recurs privind neaplicarea dispozițiilor art. 22 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deoarece în ipoteza compensării obligațiilor reciproce de plată, C.C.S.D. nu este exonerată de obligația respectării unui termen rezonabil pentru soluționarea dosarelor și pentru emiterea deciziilor de compensare în favoarea persoanelor îndreptățite.

În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român – prin C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 60 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.