ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2298/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 186/F-Cont. din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea reclamantului C.D. formulată în contradictoriu cu A.N.R.P., și C.C.S.D. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul C.D. a solicitat obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de despăgubiri pentru imobilele ce au făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 307/1988 și să i se achite sumele stabilite prin Decizia irevocabilă nr. 3103 din 23 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la valoarea reactualizată în funcție de coeficientul de inflație, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 500 RON/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației.

Instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este prematură, întrucât nu au fost parcurse etapele legale de acordare a despăgubirilor, iar procedura privind acordarea drepturilor cuvenite se află în curs de finalizare, așa cum prevăd dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât nu este un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. invocată de această autoritate prin întâmpinare, reținând că această parte are atribuții de monitorizare a procesului de aplicare a Legii nr. 10/2001 și de a coordona procesul de acordare a despăgubirilor, arătând și faptul că reprezentanții acestei autorități fac parte din C.C.A.D.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurentul a criticat faptul că a trecut un termen mult prea lung, de aproximativ 5 ani, de la data cererii sale privind acordarea de despăgubiri, astfel încât a considerat că drepturile și interesele sale au fost grav lezate. Recurentul a arătat că nesoluționarea cererii sale reprezintă o tergiversare nejustificată cu privire la emiterea titlului de despăgubire, căci are o decizie irevocabilă cu privire la acordarea despăgubirilor ce i se cuvin. A arătat că la data de 26 august 2009 A.N.R.P. a întocmit raportul de evaluare, care a stabilit valoarea imobilului de care a fost deposedat la suma de 225.600 RON.

Recurentul a criticat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate capetele sale de cerere. Intimata C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor cuvenite recurentului, arătând că numai A.N.R.P. are atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de C.C.S.D. și va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". În cauza dedusă judecății, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul a formulat o cerere pentru soluționarea cu celeritate a Dosarului nr. 6864/CC, ce aparține reclamantului, cerere admisă de Comisia Centrală, astfel încât cererea acestuia a intrat în etapa următoare prevăzută de Legea nr. 247/2005. Astfel, dosarul reclamantului a fost analizat sub aspectul legalității și a fost transmis spre evaluare, în vederea efectuării lucrării de specialitate, în urma căreia se va stabili valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului.

Rezultă așadar, că în mod corect instanța de fond a concluzionat că nu se poate reține existența unui refuz din partea Comisiei Centrale, cu privire la soluționarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea recurentului-reclamant, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Instanța de fond a dat o interpretare corectă actului dedus judecății și a arătat detaliat motivele care au fost reținute în sprijinul soluției pronunțate de respingere a acțiunii reclamantului.

În ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cererii, la care face referire recurentul, Înalta Curte constată nefondată această critică întrucât, chiar dacă nu s-a soluționat în termenul dorit de acesta, existând o anume întârziere, aceasta nu-i este imputabilă pârâtei - C.C.S.D., care a depus toate diligențele pentru soluționarea cererii reclamantului, însă parcurgerea etapelor obligatorii prevăzute de lege s-a efectuat cu trecerea unui anumit timp, care este considerat rezonabil de această instanță. De altfel, la data pronunțării sentinței atacate nu era emisă o decizie privind titlul de despăgubire, nefiind finalizată procedura administrativă, astfel încât soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Instanța de recurs a constatat că intimata C.C.S.D. a emis la data de 18 noiembrie 2009 Decizia nr. 7250 reprezentând titlul de despăgubire în favoarea recurentului C.D., urmând ca valorificarea acestei decizii să urmeze procedura prevăzută de Capitolul V 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Astfel, recurentul va avea în vedere dispozițiile art. 18 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările O.U.G.

nr. 81/2007 care prevăd că "(1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune, (2) dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 RON, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei în acțiuni emise de Fondul "P.", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar, (3) dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă care depășește 500.000 RON, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa: a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul "P." sau b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile art. 14 1 și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul "P.", (4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul "P.". Potrivit art. 18 2 lit. a) "în cazul prevăzut la art. 18 1 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă,

personal sau prin mandatar cu procură autentică, la direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare". Pentru aceste considerente, văzând că cererea recurentului viza obligarea în principal la emiterea titlului de plată, excepția invocată prin întâmpinare de intimata C.C.S.D. este neîntemeiată și a fost respinsă, întrucât instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata vreunei sume reprezentând despăgubiri, ci a respins acțiunea ca prematur formulată. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de C.D. împotriva Sentinței nr. 186/F-Cont. din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.