ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2298/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 186/F-Cont. din 4 noiembrie

2009 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea reclamantului C.D.

formulată în contradictoriu cu A.N.R.P., și C.C.S.D.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul C.D. a solicitat obligarea

A.N.R.P. la emiterea titlului de despăgubiri pentru imobilele ce au făcut

obiectul exproprierii prin Decretul nr. 307/1988 și să i se achite sumele

stabilite prin Decizia irevocabilă nr. 3103 din 23 martie 2006 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, la valoarea reactualizată în funcție de

coeficientul de inflație, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 500

RON/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației.

Instanța de fond a

constatat că acțiunea reclamantului este prematură, întrucât nu au fost

parcurse etapele legale de acordare a despăgubirilor, iar procedura privind

acordarea drepturilor cuvenite se află în curs de finalizare, așa cum prevăd

dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât nu este un

refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului.

Instanța a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. invocată de această

autoritate prin întâmpinare, reținând că această parte are atribuții de

monitorizare a procesului de aplicare a Legii nr. 10/2001 și de a coordona

procesul de acordare a despăgubirilor, arătând și faptul că reprezentanții

acestei autorități fac parte din C.C.A.D.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Recurentul a criticat

faptul că a trecut un termen mult prea lung, de aproximativ 5 ani, de la data

cererii sale privind acordarea de despăgubiri, astfel încât a considerat că

drepturile și interesele sale au fost grav lezate.

Recurentul a arătat

că nesoluționarea cererii sale reprezintă o tergiversare nejustificată cu

privire la emiterea titlului de despăgubire, căci are o decizie irevocabilă cu

privire la acordarea despăgubirilor ce i se cuvin.

A arătat că la data

de 26 august 2009 A.N.R.P. a întocmit raportul de evaluare, care a stabilit

valoarea imobilului de care a fost deposedat la suma de 225.600 RON.

Recurentul a criticat

faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate capetele sale de cerere.

Intimata C.C.S.D. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor cuvenite

recurentului, arătând că numai A.N.R.P. are atribuția achitării despăgubirilor

în numerar către persoanele îndreptățite.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge excepția privind lipsa

calității procesuale pasive invocată de C.C.S.D. și va respinge recursul

formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de

soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune

parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale

sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;

etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în

mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi

transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr.

81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de

despăgubire".

În cauza dedusă

judecății, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul a formulat

o cerere pentru soluționarea cu celeritate a Dosarului nr. 6864/CC, ce aparține

reclamantului, cerere admisă de Comisia Centrală, astfel încât cererea acestuia

a intrat în etapa următoare prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Astfel, dosarul

reclamantului a fost analizat sub aspectul legalității și a fost transmis spre

evaluare, în vederea efectuării lucrării de specialitate, în urma căreia se va

stabili valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului.

Rezultă așadar, că în

mod corect instanța de fond a concluzionat că nu se poate reține existența unui

refuz din partea Comisiei Centrale, cu privire la soluționarea dosarului

privind acordarea de despăgubiri în favoarea recurentului-reclamant, nefiind

îndeplinite dispozițiile art. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Instanța de fond a

dat o interpretare corectă actului dedus judecății și a arătat detaliat

motivele care au fost reținute în sprijinul soluției pronunțate de respingere a

acțiunii reclamantului.

În ceea ce privește

termenul rezonabil de soluționare a cererii, la care face referire recurentul,

Înalta Curte constată nefondată această critică întrucât, chiar dacă nu s-a

soluționat în termenul dorit de acesta, existând o anume întârziere, aceasta

nu-i este imputabilă pârâtei - C.C.S.D., care a depus toate diligențele pentru

soluționarea cererii reclamantului, însă parcurgerea etapelor obligatorii

prevăzute de lege s-a efectuat cu trecerea unui anumit timp, care este

considerat rezonabil de această instanță.

De altfel, la data

pronunțării sentinței atacate nu era emisă o decizie privind titlul de

despăgubire, nefiind finalizată procedura administrativă, astfel încât soluția

instanței de fond este legală și temeinică.

Instanța de recurs a

constatat că intimata C.C.S.D. a emis la data de 18 noiembrie 2009 Decizia nr.

7250 reprezentând titlul de despăgubire în favoarea recurentului C.D., urmând

ca valorificarea acestei decizii să urmeze procedura prevăzută de Capitolul V

1

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, recurentul va

avea în vedere dispozițiile art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, cu modificările și completările O.U.G. nr. 81/2007 care prevăd că

"(1) Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora

într-una din modalitățile prevăzute în prezenta secțiune, (2) dacă titlul de

despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 RON, titularul

acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei în acțiuni

emise de Fondul "P.", fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie

parte în acțiuni, parte în numerar, (3) dacă titlul de despăgubire individual

este emis pentru o sumă care depășește 500.000 RON, titularul acestuia are două

posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de

opțiunea sa: a) să solicite primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul

"P." sau b) să solicite primirea de titluri de plată, în condițiile

art. 14

1

și cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la

art. 3 lit. h) din lege și, până la concurența despăgubirii totale acordate

prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul

"P.", (4) Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani

de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima

ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul "P.".

Potrivit art. 18

2

lit. a) "în cazul prevăzut la art. 18

1

alin. (2), titularul

titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea

exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu

procură autentică, la direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în

original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile

calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare".

Pentru aceste

considerente, văzând că cererea recurentului viza obligarea în principal la

emiterea titlului de plată, excepția invocată prin întâmpinare de intimata

C.C.S.D. este neîntemeiată și a fost respinsă, întrucât instanța de fond nu a

dispus obligarea pârâtei la plata vreunei sume reprezentând despăgubiri, ci a

respins acțiunea ca prematur formulată.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de C.D. împotriva Sentinței nr. 186/F-Cont. din 4 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2010.