ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2645/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2645/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 7 aprilie 2008 B.M.
a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la
cererile adresate și să pună în aplicare sentința civilă nr. 254/2006 a
Tribunalului Argeș, irevocabilă prin care s-a constatat că reclamantul este
îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 sub forma
titlurilor de despăgubire, reprezentând diferența dintre valoarea
construcțiilor la data demolării și valoarea acestora la data notificării,
minus despăgubirile primite la expropriere.
Reclamantul a cerut de
asemenea, daune materiale de 100.000 euro, daune morale de 20.000 euro și daune
cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere.
Ulterior, printr-o cerere
completatoare, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la evaluarea
imobilului din Pitești.
Prin sentința nr. 76 din 21
mai 2008, Curtea de Apel Pitești‚ secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei
persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut în esență că, printre atribuțiile date prin Titlul
VII al Legii nr. 247/2005 în sarcina pârâtei, nu se numără și acelea de a
stabili întinderea despăgubirilor ce se cuvin a fi acordate ca măsuri reparatorii
și de a emite decizii în acest sens, acest atribut revenind Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Împotriva sentinței a
declarat recurs reclamantul B.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel, reclamantul a
invocat greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive
ridicate de A.N.R.P., această instituție fiind răspunzătoare pentru aplicarea
prevederilor Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a mai arătat că
instanța a procedat nelegal prin neintroducerea în cauză a Secretariatului
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, față de care, după citarea
în proces, urma să formuleze pretenții.
Analizând actele și
lucrările dosarului și de prevederile art. 304 și art. 304
1
C. proc.
civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca
atare.
Astfel cum a reținut în mod
corect instanța de fond, A.N.R.P. nu are atribuții în cursul procedurii
administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în
mod abuziv, prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Instituția investită cu
emiterea deciziei conținând titlurile de despăgubire pentru imobilele
notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, este Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, care ar fi trebuit să fie chemată în judecată în
calitate de pârâtă.
În aceste împrejurări,
excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. a fost corect admisă, cu
consecința respingerii acțiunii.
Sub acest aspect, nu are
suport legal nici critica privind necitarea în cauză a Secretariatul Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cerere formulată de reclamant prin
precizarea de acțiune din 12 mai 2008.
Organizarea și funcționarea
secretariatului sunt atributul A.N.R.P., însă în sarcina secretariatului sunt
doar centralizarea dosarelor și analizarea acestora din punctul de vedere al
legalității cererii de restituire în natură, doar Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor dispunând emiterea deciziei conținând titlul de
despăgubire, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat și
completat prin O.U.G. nr. 81/2007.
În raport de cele expuse mai
sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.M. împotriva sentinței nr. 76/F-C din 21 mai 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 15 mai 2009.