ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2829/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 mai 2010 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 10176/ FF emisă în 07 decembrie 2009 de către pârâtă și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de despăgubiri care să reflecte valoarea reală a terenului.

În motivarea cererii, reclamantul arată că este proprietarul imobilului, teren agricol situat în extravilanul localității Reea, comuna Totești, județul Hunedoara, teren ce a fost ocupat abuziv de statul român în anul 1989 și pe care au fost edificate construcții hidroenergetice și amenajare lac de acumulare Râul Mare – Retezat, ce aparține în prezent de SC H. SA București – Sucursala Hidrocentrale Hațeg. Prin Hotărârea nr. 284/2006 a Comisiei Județene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, însă nu s-a dispus restituirea în natură a acestuia, fapt acceptat de reclamant, dosarul de restituire fiind înaintat autorității pârâte. Pârâta și-a întemeiat decizia contestată în mod exclusiv pe raportul de evaluare întocmit de SC C. SA Timișoara, iar reclamantul susține că titlul de despăgubire emis în favoarea sa reprezintă în fapt o subevaluare a imobilului.

2. Apărările pârâtei. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că decizia contestată a fost emisă în baza raportului de evaluare întocmit de SC C. SA Timișoara, prin care s-a stabilit valoarea de piață a terenului de 0,72 ha, pe baza standardelor internaționale de evaluare, cu respectarea în totalitate a dispozițiilor legale în vigoare. Pârâta susține că reclamantul avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit, precum și posibilitatea de a fi asistat de un evaluator ales remunerat de către acesta. Întrucât nu a existat o contestare a raportului de evaluare, raportul a fost aprobat și a fost emisă decizia contestată.

Susține pârâta că nu poate fi luat în considerare raportul de expertiză judiciară efectuat în dosar nr. 4127/97/2007, considerând că la valoarea totală a despăgubirilor nu se poate lua în considerare contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe toată perioada în care a fost lipsit de uzul acestuia, iar, pentru stabilirea valorii reale a terenului conform Legii nr. 247/2005, nu pot fi luate în considerare criteriile stabilite de Legea nr. 33/1994. La data de 10 iunie 2010, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a evaluatorului SC C. SA Timișoara, solicitând ca, în situația în care pârâta va fi obligată la plata unui titlu de despăgubire mai mare decât cel stabilit, să fie obligat și chematul în garanție la plata acestei sume, actualizată în raport de rata inflației.

În susținere, pârâta arată că întocmirea unui raport de evaluare necorespunzător nu este culpa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. 3. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel. Prin sentința nr. 209 din 5 iulie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a admis acțiunea formulată de reclamantul P.L. și în consecință: - a modificat în parte Decizia nr. 10176 din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtă, în sensul că se emite titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantum de 58.567 lei; - a respins cererea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de chemare în garanție a SC C. SA Timișoara; - a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și Ministerului Justiției suma de 1.550 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Hotărârea nr. 284/2006 a Comisiei Județene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a validat propunerea comisiei locale pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 0,72 ha situat pe raza administrativ-teritorială a localității Reea, comuna Totești, județul Hunedoara, în favoarea reclamantului P.L. Acest teren a fost preluat de Statul Român, iar în prezent este ocupat de construcții hidroenergetice și amenajare lac de acumulare Râul Mare – Retezat, care aparțin SC H. SA București – Sucursala Hidrocentrale Hațeg. Documentația aferentă acestei hotărâri a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea soluționării acesteia potrivit procedurii administrative prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

După înregistrarea dosarului la pârâtă s-a procedat la analizarea documentației ce a stat la baza Hotărârii nr. 1/2007, din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului solicitat, iar, ulterior, dosarul a fost comunicat SC C. SA Timișoara, stabilită în mod aleatoriu, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Prin raportul de evaluare întocmit de S.C. Consultim S.A. Timișoara, s-a stabilit că valoarea de piață estimată pentru terenul în suprafață de 0,72 ha este de 37.235 lei (exclusiv TVA). Pârâta și-a însușit acest raport de evaluare, iar, prin Decizia nr. 10176/ FF emisă în 07 decembrie 2009, a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului P.L.

în cuantum de 37.235 lei. Prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar H.I., la solicitarea reclamantului, s-a stabilit că valoarea terenului pentru care se solicită despăgubiri este de 58.567 lei. Această din urmă evaluare răspunde exigențelor legii și este de natură a oferi, prin valoarea propusă, o justă și echitabilă reparație reclamantului și moștenitorilor săi pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilității obiective de reconstituire a dreptului de proprietate. Din această perspectivă apărările pârâtei sunt neîntemeiate. Evaluarea inițială este superficială, fără o deplasare la fața locului pentru o minimă localizare a terenului și fără a-i oferi reclamantului posibilitatea de a aduce lămuriri suplimentare.

Reclamantul nu a avut nici posibilitatea de a-și angaja un evaluator, așa cum susține pârâta, întrucât, potrivit formei sintetice a raportului de evaluare, acesta nu a fost convocat la efectuarea acesteia, considerându-se că nu este necesar acest lucru, întrucât lucrarea nu implica o deplasare la fața locului. Împrejurarea că reclamantul a formulat sau nu obiecțiuni la raportul de evaluare nu este de natură a-l valida sau invalida. Prin recunoașterea legală a dreptului de a contesta într-un proces deciziile comisiei pârâte, legiuitorul a conferit reclamantului toate drepturile procesuale apte pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil. Așadar, reclamantul are inclusiv dreptul de a propune proba cu expertiza tehnică de evaluare în contrapondere raportului de evaluare întocmit la solicitarea pârâtei, extrajudiciar.

Temeinicia concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză este susținută și de concluziile Raportului de evaluare întocmit de expertul evaluator, ec. C.L. din cadrul SC E. SRL, unde la solicitarea comisiei pârâte se evaluează un teren asemănător, cu amplasare apropiată cu cel reclamat în prezenta cauză, ajungându-se la concluzia că valoarea unei suprafețe de 0,36 ha este de 40.359 lei, o valoare mai apropiată pe unitate de măsură decât cea stabilită de expert H.I. Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a SC C. SA, în raport cu dispozițiile art. 60 - 63 C. proc. civ., Curtea de apel a reținut că, în cauză, chematul în garanție SC C. SA este un prestator de servicii de evaluare pentru pârâtă, fără a-și fi asumat prin convenția încheiată o obligație de garantare a dreptului de despăgubire la care este ținută pârâta, ca reprezentant al Statului Român.

4. Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține că decizia contestată este temeinică, întrucât valoarea de piață a imobilului în cuantum de 37.235 lei, a fost corect stabilită prin raportul de evaluare întocmit de SC C. SA, cu respectarea „Standardelor Internaționale de Evaluare” – Ediția a VIII-a 2007, prin metoda comparației prin bonitare și metoda comparației directe, ținând cont de condițiile de piață corespunzătoare lunii ianuarie 2009, în timp ce raportul de expertiză judiciară care a stat la baza soluției instanței de fond a fost întocmit ținând cont de condițiile de piață corespunzătoare lunii februarie 2011, deși valoarea de piață estimată este specifică unei date precise.

Susține recurenta-pârâtă că instanța a stabilit valoarea despăgubirilor pe baza unei expertize tehnice judiciare care nu a respectat Standardele Internaționale de Evaluare, întrucât la raportul respectiv nu sunt atașate documente din care să rezulte modul de calcul al ratei de capitalizare și în mod eronat au avut avute în vedere prețurile terenurilor din zonă pentru perioada februarie 2011. Recurenta-pârâtă învederează faptul că reclamantul nu a contestat valoarea despăgubirilor stabilită de societatea de evaluare, deși avea posibilitatea de a formula obiecțiuni și de a fi asistat de un evaluator ales, în conformitate cu prevederile art. 16 pct. 13 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005. Totodată, recurenta-pârâtă susține că reclamantul nu poate contesta ulterior concluziile raportului de evaluare în baza căruia a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire și că despăgubirile se stabilesc în cadrul procedurii administrative preglementate de titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar nu prin aprecierea persoanei îndreptățite sau prin rapoarte de expertiză judiciară sau extrajudiciară. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Conform celor expuse anterior, reclamantul P.L.

a învestit instanța cu o acțiune în contencios administrativ, având ca obiect anularea Deciziei nr. 10176/ FF din 07 decembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de despăgubiri care să reflecte valoarea reală a terenului. În motivarea acțiunii, reclamantul a argumentat nelegalitatea și netemeinicia deciziei contestate în raport cu valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de evaluare întocmit de SC C. SA.

Întrucât, conform art. 16 alin. (7) din titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005, „În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”, rezultă că raportul de evaluare este un act premergător emiterii actului administrativ, reprezentat de decizia, titlul de despăgubire, ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ. Or, având în vedere faptul că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, emisă în baza raportului de evaluare întocmit de SC C. SA, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății”.

În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte în sensul că reclamantul poate formula critici cu privire la raportul de evaluare numai în cadrul procedurii administrative reglementate de titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar nu și în cadrul acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. În cadrul controlului de legalitate și temeinicie al actului administrativ dedus judecății, instanța de fond în mod corect a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice juridiciare, întocmită de expert tehnic judiciar, expert evaluator ing. H.I. și depusă la filele 295-311 la dosarul Curții de apel, care a concluzionat, în urma aplicării metodelor de evaluare, că valoarea de piață a imobilului este de 58.567 lei.

Instanța de recurs constată că, prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă critică raportul de expertiză tehnică judiciară sub aspectul respectării Standardelor Internaționale de Evaluare și modului de calcul al ratei de capitalizare și al prețurilor terenurilor din zonă în perioadele ianuarie 2009 și februarie 2011. Însă, se constată că, deși avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de ing. H.I., recurenta-pârâtă nu a formulat asemenea obiecțiuni în fața instanței de fond pentru ca expertul tehnic judiciar să poată răspunde criticilor respective. Or, instanța de recurs nu se poate substitui expertului tehnic juridiciar pentru a răspunde fundamentat în sens afirmativ sau negativ criticilor în specialitatea evaluare formulate de către recurentă-pârâtă, pentru a concluziona eventual în sensul confirmării sau înlăturării concluziilor din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 209 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.