ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 184 din 31 mai 2011, Curtea

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții S.Ș. și S.N. în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe cale de consecință a

modificat Decizia nr. 9820/FF emisă la 02 decembrie 2009 de pârâtă în sensul că

a stabilit cuantumul despăgubirilor la 32.760 RON și a respins în rest acțiunea

reclamanților; totodată, a respins cererea de chemare în garanție formulată de

pârâră împotriva SC T.E. SRL.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea nr.

316/2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor Hunedoara s-a validat anexa 23 privind propunerile Comisiei

Locale de fond Funciar Sântămăria Orlea care la poziția 42 a propus acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 3,15 ha

situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Sântămăria Orlea în

extravilan, în favoarea reclamanților.

Corespunzător,

documentația aferentă acestei hotărâri a fost transmisă Secretariatului

Comisiei Centrale, în vederea soluționării acesteia potrivit procedurii

administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

După înregistrarea

dosarului la pârâtă s-a procedat la analizarea documentației ce a stat la baza

Hotărârii nr. 316/2006, din punctul de vedere al legalității respingerii

cererii de restituire a terenului solicitat, iar ulterior dosarul a fost

comunicat evaluatorului SC ”T.E.” SRL, stabilit în mod aleatoriu, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

Prin raportul de

evaluare întocmit de expertul evaluator, s-a stabilit că valoarea de piață

estimată la data de 9 aprilie 2009 pentru terenul agricol în suprafață

menționată este de 30.681 RON sau 7.336 euro, valoare la care pârâta, în urma

însușirii raportului, a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamanților

prin Decizia nr. 9820/FF din 02 decembrie 2009.

Mai reține instanța

de fond că reclamanților nu li s-a comunicat în faza administrativă, prealabil

emiterii deciziei atacate decât forma sintetică a raportului de evaluare,

apreciind, astfel, că aceștia nu au fost corect informați cu privire la metodele

de evaluare utilizate, la faptul că evaluatorul a apreciat că nu există

informații suficiente cu privire la vânzările de terenuri în zonă. Toate

acestea echivalează în opinia instanței cu neîndeplinirea conformă a obligației

de comunicare a raportului de evaluare reclamanților ceea ce deschide calea

administrării probei în instanță.

Se mai reține că prin

raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar A.G., la solicitarea

reclamanților, s-a identificat vechiul amplasament al terenului pe care

antecesorul reclamanților l-a deținut în proprietate, dar care a fost preluat

la stat și care nu a putut fi reconstituit în natură reclamanților.

Totodată pe baza

corespondenței purtată de expert cu Primăria Orlea - expertul evaluator a

procedat la evaluarea prin toate metodele de evaluare conform standardelor

europene. În concluziile raportului de expertiză, expertul a stabilit că

valoarea terenului pentru care se solicită despăgubiri este de 32.760 RON prin

metoda bazată pe comparația vânzărilor și de 30.319 RON prin metoda combinată

bazată pe capitalizarea rentei funciare.

Consideră judecătorul

fondului că evaluarea din raportul de expertiză care a stabilit valoarea de

piață a terenului la 32.760 RON, echivalent cu 7.840 euro răspunde exigențelor

legii și este de natură a oferi, o justă și echitabilă reparație reclamanților

pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilității obiective de

reconstituire în natură a dreptului de proprietate având în vedere că dacă

reclamanților li s-ar fi retrocedat terenul pe care l-a avut antecesorul lor ar

fi beneficiat de un teren extravilan de valoare comparabilă celor care s-au

vândut în aceeași zonă.

În ce privește

cererea de chemare în garanție a evaluatorului se apreciază ca inadmisibilă,

prin prisma dispozițiilor art. 60 - 63 C. proc. civ.

în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 184 din 31 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

Astfel, printr-un

prim set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susține recurenta că în mod netemeinic și nelegal, instanța de

fond a admis cererea reclamanților, fără a se ține cont de faptul că procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune

parcurgerea mai multor etape, cu proceduri complexe, în care sunt implicate mai

multe entități, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (7) Titlul I din Legea

nr. 247/2005 coroborat cu dispozițiile alin. (3) din art. 1, Titlul VII din

același act normative, valoarea terenurilor se stabilește în conformitate cu

Standardele Internaționale de Evaluare.

Mai arată recurenta

că valoarea stabilită pentru terenul extravilan agricol în suprafață de 3,15

ha, teren situat pe teritoriul administrative al loc. Sântămăria Orlea, jud.

Hunedoara, prin raportul de evaluare întocmit de SC T.E. SRL, desemnat de

Comisia Centrală, reprezintă valoarea de piață a imobilului teren, valoare

consemnată în Decizia nr. 9820/FF din 02 decembrie 2009. În urma calculelor a

rezultat în mod corect o valoare de 30.681 RON pentru o suprafață de 3,15 ha teren

extravilan agricol.

De asemenea, mai

arată recurenta că în condițiile în care reclamanții nu au formulat obiecțiuni

la raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurii administrative,

contestarea directă în justiție a cuantumului despăgubirilor nu poate fi

admisă, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, pentru

considerentele arătate în continuare.

Reclamanții au

contestat în fața instanței de fond, Decizia nr. 9820 din 2 decembrie 2009,

emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nemulțumiți

de cuantumul despăgubirilor acordate, în baza raportului de evaluare nr.

14693/R/2009, întocmit în dosarul nr. 1924/FFCC/2006, în temeiul art. 16 Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005

de chemata în garanție SC T.E. SRL.

În primul rând,

Înalta Curte constată că în cauză nu se contestă, în emiterea Deciziei nr.

9820/2009, respectarea procedurilor reglementate de art. 16 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, singurele motive de nelegalitate, supuse controlului

instanței de contencios administrativ, prin prisma dispozițiilor art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, vizând respectarea dispozițiilor art. 16 pct. 13

din H.G. nr. 1095/2005, în etapa evaluării imobilului notificat de către

intimații-reclamanți.

Astfel, Înalta Curte,

analizând atât Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 cât și raportul de

expertiză întocmit în cauză, constată că estimarea valorii de piață a

imobilului notificat de intimații-reclamanți, variază în limite rezonabile, în

funcție de metoda de evaluare folosită de experți și nu în raport de diversele

acte sau lămuriri cerute la momentul fiecărei evaluări.

Prin urmare, dacă

prin Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 s-a stabilit valoarea de piață a

imobilului supus evaluării la echivalentul a 7.336 euro, prin metoda

capitalizării veniturilor (rentei funciare) în cazul expertizei întocmite în

cauză expertul a utilizat atât metoda capitalizării veniturilor cât și metoda

bazată pe comparația vânzărilor, ajungând astfel la valori diferite

(echivalentul a 7.225 euro, respectiv a 7.840 euro), valori care se încadrează

însă în limitele impuse de specificul fiecărei metode de evaluare.

Este lesne de

observat că în urma utilizării metodei de evaluare bazată pe capitalizarea

rentei funciare din exploatarea agricolă-teren extravilan, metodă utilizată

atât în Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 cât și în raportul de expertiză

efectuat în cauză, experții au estimat pentru terenul agricol, în suprafață de

3,15 ha, supus evaluării, aproximativ aceeași valoare de piață (echivalentul a

7.225 euro, respectiv a 7.336 euro).

În acest context,

judecătorul fondului în mod nejustificat a apreciat asupra nelegalității

Deciziei nr. 9820/2009 prin prisma metodei de evaluare folosită de experți fără

a ține cont de faptul că în cadrul controlului judecătoresc al actului

administrativ instanțele judecătorești nu vor putea verifica aspecte legate de

oportunitatea alegerii metodei de evaluare, ci vor putea cerceta doar dacă

dreptul de apreciere a fost exercitat în mod abuziv, ceea ce nu s-a dovedit în

cauză.

Prin urmare, simplul

fapt că prin raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat pentru terenul

notificat de intimații-reclamanți o valoare de piață cu circa 500 de euro mai

mare decât valoarea stabilită prin raportul de evaluare nr. 14693/R/2009, în

absența constatării încălcării unor dispoziții legale în etapa administrativă a

evaluării imobilului, nu poate afecta legalitatea actului administrativ

contestat, prin prisma vătămării drepturilor intimaților-reclamanți, cum în mod

greșit a apreciat instanța de fond.

De asemenea,

comunicarea în extras a Raportului de evaluare nr. 14693/R/2009, nu poate

justifica anularea actului administrativ atacat în cauză, cu atât mai mult cu

cât intimații-reclamanți nu au înțeles să formuleze obiecțiuni, nici la

procesul-verbal din 09 aprilie 2009, deși au fost prezenți și au luat

cunoștință de faptul că terenul supus evaluării a fost identificat cu

aproximație, și nici la raportul de evaluare astfel comunicat. Este de domeniul

evidenței că intimații-reclamanți dacă s-ar fi simțit vătămați prin modul de

comunicare al raportului de evaluare ar fi putut solicita comunicarea în

extenso a respectivului raport în vederea unei corecte informări.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte, constatând că în cauză, nu se poate reține vreo cauză de

nelegalitate a actului administrativ contestat, prin prisma respectării

dispozițiilor art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 16

pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 urmează a primi toate criticile formulate de

recurenta-pârâtă.

În consecință,

constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică, Înalta

Curte va admite recursul declarat și în baza art. 312 alin. (1) și 2 C. proc.

civ., va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii

reclamanților ca neîntemeiată; totodată, văzând dispozițiile art. 60 C. proc.

civ., va respinge și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței civile nr. 184 din 31 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții S.Ș. și S.N.,

ca neîntemeiată.

Respinge cererea de

chemare în garanție a SC ”T.E.” SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2012.