ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 184 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.Ș. și S.N. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe cale de consecință a modificat Decizia nr. 9820/FF emisă la 02 decembrie 2009 de pârâtă în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la 32.760 RON și a respins în rest acțiunea reclamanților; totodată, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâră împotriva SC T.E. SRL.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Hotărârea nr. 316/2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hunedoara s-a validat anexa 23 privind propunerile Comisiei Locale de fond Funciar Sântămăria Orlea care la poziția 42 a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 3,15 ha situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Sântămăria Orlea în extravilan, în favoarea reclamanților. Corespunzător, documentația aferentă acestei hotărâri a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale, în vederea soluționării acesteia potrivit procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

După înregistrarea dosarului la pârâtă s-a procedat la analizarea documentației ce a stat la baza Hotărârii nr. 316/2006, din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire a terenului solicitat, iar ulterior dosarul a fost comunicat evaluatorului SC ”T.E.” SRL, stabilit în mod aleatoriu, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Prin raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator, s-a stabilit că valoarea de piață estimată la data de 9 aprilie 2009 pentru terenul agricol în suprafață menționată este de 30.681 RON sau 7.336 euro, valoare la care pârâta, în urma însușirii raportului, a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamanților prin Decizia nr. 9820/FF din 02 decembrie 2009. Mai reține instanța de fond că reclamanților nu li s-a comunicat în faza administrativă, prealabil emiterii deciziei atacate decât forma sintetică a raportului de evaluare, apreciind, astfel, că aceștia nu au fost corect informați cu privire la metodele de evaluare utilizate, la faptul că evaluatorul a apreciat că nu există informații suficiente cu privire la vânzările de terenuri în zonă.

Toate acestea echivalează în opinia instanței cu neîndeplinirea conformă a obligației de comunicare a raportului de evaluare reclamanților ceea ce deschide calea administrării probei în instanță. Se mai reține că prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar A.G., la solicitarea reclamanților, s-a identificat vechiul amplasament al terenului pe care antecesorul reclamanților l-a deținut în proprietate, dar care a fost preluat la stat și care nu a putut fi reconstituit în natură reclamanților. Totodată pe baza corespondenței purtată de expert cu Primăria Orlea - expertul evaluator a procedat la evaluarea prin toate metodele de evaluare conform standardelor europene. În concluziile raportului de expertiză, expertul a stabilit că valoarea terenului pentru care se solicită despăgubiri este de 32.760 RON prin metoda bazată pe comparația vânzărilor și de 30.319 RON prin metoda combinată bazată pe capitalizarea rentei funciare.

Consideră judecătorul fondului că evaluarea din raportul de expertiză care a stabilit valoarea de piață a terenului la 32.760 RON, echivalent cu 7.840 euro răspunde exigențelor legii și este de natură a oferi, o justă și echitabilă reparație reclamanților pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilității obiective de reconstituire în natură a dreptului de proprietate având în vedere că dacă reclamanților li s-ar fi retrocedat terenul pe care l-a avut antecesorul lor ar fi beneficiat de un teren extravilan de valoare comparabilă celor care s-au vândut în aceeași zonă. În ce privește cererea de chemare în garanție a evaluatorului se apreciază ca inadmisibilă, prin prisma dispozițiilor art. 60 - 63 C. proc.

civ. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței nr. 184 din 31 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Astfel, printr-un prim set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susține recurenta că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a admis cererea reclamanților, fără a se ține cont de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor etape, cu proceduri complexe, în care sunt implicate mai multe entități, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (7) Titlul I din Legea nr. 247/2005 coroborat cu dispozițiile alin. (3) din art. 1, Titlul VII din același act normative, valoarea terenurilor se stabilește în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare. Mai arată recurenta că valoarea stabilită pentru terenul extravilan agricol în suprafață de 3,15 ha, teren situat pe teritoriul administrative al loc.

Sântămăria Orlea, jud. Hunedoara, prin raportul de evaluare întocmit de SC T.E. SRL, desemnat de Comisia Centrală, reprezintă valoarea de piață a imobilului teren, valoare consemnată în Decizia nr. 9820/FF din 02 decembrie 2009. În urma calculelor a rezultat în mod corect o valoare de 30.681 RON pentru o suprafață de 3,15 ha teren extravilan agricol. De asemenea, mai arată recurenta că în condițiile în care reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurii administrative, contestarea directă în justiție a cuantumului despăgubirilor nu poate fi admisă, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, pentru considerentele arătate în continuare. Reclamanții au contestat în fața instanței de fond, Decizia nr. 9820 din 2 decembrie 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate, în baza raportului de evaluare nr. 14693/R/2009, întocmit în dosarul nr. 1924/FFCC/2006, în temeiul art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 de chemata în garanție SC T.E. SRL. În primul rând, Înalta Curte constată că în cauză nu se contestă, în emiterea Deciziei nr. 9820/2009, respectarea procedurilor reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, singurele motive de nelegalitate, supuse controlului instanței de contencios administrativ, prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând respectarea dispozițiilor art. 16 pct. 13 din H.G.

nr. 1095/2005, în etapa evaluării imobilului notificat de către intimații-reclamanți. Astfel, Înalta Curte, analizând atât Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 cât și raportul de expertiză întocmit în cauză, constată că estimarea valorii de piață a imobilului notificat de intimații-reclamanți, variază în limite rezonabile, în funcție de metoda de evaluare folosită de experți și nu în raport de diversele acte sau lămuriri cerute la momentul fiecărei evaluări.

Prin urmare, dacă prin Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 s-a stabilit valoarea de piață a imobilului supus evaluării la echivalentul a 7.336 euro, prin metoda capitalizării veniturilor (rentei funciare) în cazul expertizei întocmite în cauză expertul a utilizat atât metoda capitalizării veniturilor cât și metoda bazată pe comparația vânzărilor, ajungând astfel la valori diferite (echivalentul a 7.225 euro, respectiv a 7.840 euro), valori care se încadrează însă în limitele impuse de specificul fiecărei metode de evaluare. Este lesne de observat că în urma utilizării metodei de evaluare bazată pe capitalizarea rentei funciare din exploatarea agricolă-teren extravilan, metodă utilizată atât în Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 cât și în raportul de expertiză efectuat în cauză, experții au estimat pentru terenul agricol, în suprafață de 3,15 ha, supus evaluării, aproximativ aceeași valoare de piață (echivalentul a 7.225 euro, respectiv a 7.336 euro).

În acest context, judecătorul fondului în mod nejustificat a apreciat asupra nelegalității Deciziei nr. 9820/2009 prin prisma metodei de evaluare folosită de experți fără a ține cont de faptul că în cadrul controlului judecătoresc al actului administrativ instanțele judecătorești nu vor putea verifica aspecte legate de oportunitatea alegerii metodei de evaluare, ci vor putea cerceta doar dacă dreptul de apreciere a fost exercitat în mod abuziv, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Prin urmare, simplul fapt că prin raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat pentru terenul notificat de intimații-reclamanți o valoare de piață cu circa 500 de euro mai mare decât valoarea stabilită prin raportul de evaluare nr. 14693/R/2009, în absența constatării încălcării unor dispoziții legale în etapa administrativă a evaluării imobilului, nu poate afecta legalitatea actului administrativ contestat, prin prisma vătămării drepturilor intimaților-reclamanți, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond. De asemenea, comunicarea în extras a Raportului de evaluare nr. 14693/R/2009, nu poate justifica anularea actului administrativ atacat în cauză, cu atât mai mult cu cât intimații-reclamanți nu au înțeles să formuleze obiecțiuni, nici la procesul-verbal din 09 aprilie 2009, deși au fost prezenți și au luat cunoștință de faptul că terenul supus evaluării a fost identificat cu aproximație, și nici la raportul de evaluare astfel comunicat.

Este de domeniul evidenței că intimații-reclamanți dacă s-ar fi simțit vătămați prin modul de comunicare al raportului de evaluare ar fi putut solicita comunicarea în extenso a respectivului raport în vederea unei corecte informări. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză, nu se poate reține vreo cauză de nelegalitate a actului administrativ contestat, prin prisma respectării dispozițiilor art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 urmează a primi toate criticile formulate de recurenta-pârâtă. În consecință, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică, Înalta Curte va admite recursul declarat și în baza art. 312 alin. (1) și 2 C. proc.

civ., va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată; totodată, văzând dispozițiile art. 60 C. proc. civ., va respinge și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 184 din 31 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții S.Ș. și S.N., ca neîntemeiată. Respinge cererea de chemare în garanție a SC ”T.E.” SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.