ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1821/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 28

ianuarie 2009, reclamanții B.N. și C.T. au chemat în judecată Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și SC R. SA, solicitând anularea deciziei nr.

3037 din 4 iunie 2008, precum și a raportului de evaluare efectuat în cadrul

procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, cu privire la terenul agricol în

suprafață de 1,26 ha. situat în orașul T., județul Sibiu, urmând a se dispune o

nouă evaluare.

Cauza a fost

soluționată inițial prin sentința civilă nr. 61 din 25 februarie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a

respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că raportul de evaluare,

necontestat în termen, a fost în mod corect aprobat de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Recursul declarat de

reclamanți a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3950 din 29 septembrie

2009 prin care s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, cu indicația efectuării unei expertize tehnice

imobiliare care să stabilească despăgubirile cuvenite în raport de valoarea

reală a terenului.

În fond după casare,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința nr. 159 din 18 mai 2011 prin care a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA, respingând acțiunea în raport

cu aceasta.

Instanța a admis

acțiunea față de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat

decizia nr. 3037 din 4 iunie 2008 și a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă

decizie reprezentând titlu de despăgubire, în favoarea reclamanților, pentru

suma de 475.713 RON, precum și la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că la momentul evaluării terenului în litigiu de către

expertul tehnic judiciar B.V. suprafața de 1,26 ha. se află în intravilanul orașului

T., într-o zonă de dezvoltare rezidențială, fapt confirmat și de expertiza topografică

întocmită de expertul tehnic judiciar B.P.

În raport de această împrejurare,

instanța de fond a constatat că valoarea terenului pentru care se acordă despăgubiri

este cea stabilită de expertiza judiciară, respectiv de 457.713 RON.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că din documentele existente la dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit de

Comisia Județeană de fond funciar Sibiu rezultă că terenul în discuție se află în

extravilanul orașului T., având destinația de teren agricol, astfel încât este nejustificată

schimbarea regimului juridic al imobilului în intravilan, în raport de care s-a

stabilit valoarea menționată în expertiza tehnică judiciară.

Pârâta a criticat sentința

și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, reținându-se

greșit culpa autorității.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport cu motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ. Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a

se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

în vederea completării probelor.

Astfel, Curtea apreciază

că este necesară administrarea unor înscrisuri suplimentare, pentru a se stabili

cu certitudine atât amplasamentul suprafeței de teren ce nu mai poate fi restituită

în natură și pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,

cât și regimul terenului.

În acest sens, apare necesar

a se depune Hotărârea Consiliului Local T. nr. BB/2000 și actele anexă - menționată

în raportul de expertiză topografică - prin care s-a dispus trecerea unei parcele

de 5 ha. în intravilanul localității - precum și adresa din 25 octombrie 2010 a

Primăriei orașului T., despre care face vorbire pârâta în recursul declarat.

În raport de conținutul

acestor înscrisuri și de celelalte acte de la dosar, urmează ca instanța de trimitere

să stabilească dacă este justificată valoarea terenului astfel cum a fost stabilită

de expertul tehnic judiciar, B.V., or se impune completarea lucrării.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea, admițând recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 159

din 18 mai 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 aprilie

2012.