ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.I. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și SC R.C. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 3032/FF emisă în 4 iunie 2008 de prima pârâtă, obligând-o să emită o nouă decizie pentru o despăgubire în cuantumul precizat de 3,6 Euro/mp, pentru suprafața de 1,59 ha teren extravilan sau în subsidiar 14 lei/mp, iar pentru terenul intravilan în suprafața de 1,14 ha, 7 Euro/mp sau în subsidiar 23 lei /mp ca fiind valoarea minimă și anularea raportului de evaluare a celei de a doua pârâte și obligarea la plata unor daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3032/FF din 4 iunie 2008, a fost stabilită în baza evaluării, o valoare a terenului pentru care s-au acordat despăgubiri conform t itlului VII al Legii nr. 247/2005 în cuantum de 17.730 lei, pentru suprafața de 2.73 ha, pornindu-se de la ideea eronată că acesta ar fi prețul terenului, în condițiile în care s-a aplicat o singură metodă de evaluare, cea a rentei funciare, fără deplasarea expertului la fața locului, fără o comparație a prețului de vânzare în zonă a terenurilor similare. Reclamantul a mai arătat că dacă expertul s-ar fi deplasat la fața locului ar fi constatat o schimbare a categoriei de folosință a terenului pe care l-a deținut în proprietate anterior preluării de către Statul Român, în prezent acest teren fiind construibil, cuprins în intravilanul localității Tălmaciu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 246/F/CA/2009 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC R.C. SA, filiala Sibiu, respingând acțiunea reclamantului față de acest pârât. Totodată, a admis acțiunea reclamantului față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispunând modificarea deciziei nr. 3032/FF din 4 iunie 2008, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirii la 163.552 lei. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului 960 lei cheltuieli de judecată și a respins în rest acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că nu pot fi acordate despăgubiri la nivelul celor cerute de reclamant, întrucât în mod corect expertul judiciar a avut în vedere amplasamentul corect al terenului și prețurile de tranzacționare din zonă, nefiind relevante evaluări realizate cu privire la alte terenuri sau pe baza ofertelor existente pe piață. Această despăgubire, reține instanța, constituie o reparație suficientă pentru repararea prejudiciului reclamantului și, prin urmare, nu se justifică acordarea daunelor morale pe care reclamantul le-a pretins de la Statul Român și SC R.C. SA. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cât și reclamantul M.I.

În motivarea recursului formulat de către pârât se susține în esență că deși reclamantului i-a fost comunicat raportul de evaluare întocmit de către SC R.C. SA prin care s-a stabilit valoarea de circulație a terenului evaluat, acesta nu a formulat obiecțiuni asupra celor consemnate în raport. Susține recurenta-pârâtă că prin stabilirea cuantumului despăgubirilor ca urmare a încuviințării expertizei în cauză, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal întrucât Titlul VII din Legea nr. 247/2005, stabilește cu exactitate procedura administrată prin care se acordă despăgubiri persoanelor îndreptățite.

Pe de altă parte, susține recurenta, la pronunțarea hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere obiecțiunile formulate de aceasta la raportul de expertiză efectuat în cauză, reținând în mod nejustificat că valoarea despăgubirilor este în sumă de 163.552 lei deși prin raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, valoarea acestora era în sumă de 17.730 lei, reprezentând valoarea de piață astfel cum este definită de Comitetul Internațional pentru Standarde de Evaluare și Grupul European al Asociațiilor de Evaluatori, în sensul că reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere și un vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacție echilibrată.

Consideră recurenta că Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale incidente și în consecința solicită admiterea recursului formulat și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului formulat de către reclamantul M.I. se susține în esență că instanța de fond nu a acordat despăgubirile solicitate întrucât valoarea stabilită de expert și însușită de către instanță este inferioară valorii minime stabilite de Camera Notarilor Publici Alba Iulia pentru localitatea Tălmaciu în anul 2009. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Analizând sentința atacată în aport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este fondat și urmează a fi admis având în vedere următoarele considerente: Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către reclamant l-a constituit Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3032/FF din data de 4 iunie 2008 reclamantul fiind nemulțumit de cuantumul despăgubirilor acordate în sumă de 17.730 RON pentru terenul extravilan agricol în suprafață de 2,73 ha, despăgubiri acordate conform raportului de evaluare nr. 6321/R din 15 mai 2008 întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 11932/FFCC/2007.

Decizia Comisiei Centrale a fost emisă potrivit procedurii administrative prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Potrivit art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are atribuția „analizării și stabilirii cuantumului final al despăgubirilor care se acordă”, dispunând emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completărilor ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege”.

În speță, prin hotărârea Comisiei județene de fond funciar Sibiu nr. 12/A/2000 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul extravilan agricol în suprafață de 2,73 ha în favoarea reclamantului M.I., teren situat pe teritoriul administrativ al orașului Tălmaciu județul Sibiu, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 11932/FFCC din 27 noiembrie 2007. După etapa analizării dosarului sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului, constatându-se că în mod întemeiat, cererea a fost respinsă, dosarul a fost înaintat unui evaluator sau societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se cu emiterea deciziei de către Comisia Centrală, decizie reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în condițiile legale stabilite potrivit capitolului V 1 , Secțiunea I din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv” din Legea nr. 247/2005. Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În conformitate cu dispozițiile aceluiași articol „La data stabilită pentru efectuarea lucrări de evaluare și pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de către acestea.

Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia”. În soluționarea cererii reclamantului, împotriva Deciziei nr. 3022/FF din 4 iunie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond a apreciat și reținut în mod corect faptul nerespectarea procedurii legale mai sus menționată de către intimatul-reclamant M.I. nu are relevanță în soluționarea cauzei, acesta beneficiind de dispozițiile legale care prevăd posibilitatea de a se adresa instanței, pentru a contesta decizia de stabilire a despăgubirilor, dispoziții menite să-i confere acesteia toate drepturile procesuale apte de a-i asigura dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, reclamantul M.I. s-a adresat instanței contestând despăgubirile stabilite, fără a formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat aleatoriu, conform procedurii administrative prevăzută de dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cauză rezultă că raportul de evaluare, i-a fost comunicat. Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată faptul că, neformularea unor obiecțiuni la raportul de evaluare, în conformitate cu reglementările legale mai sus menționat nu determină decăderea reclamantei din dreptul legal de a contesta decizia prin care i-au fost stabilite despăgubirile.

Recursul formulat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este însă fondat și urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. întrucât în mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în cauza prin care au fost stabilite despăgubiri în valoare de 163.552 lei. a stfel cum s-a reținut de către instanța de fond, expertul a procedat la stabilirea valorii în echivalent bănesc prin identificarea vechiului amplasament al terenului cu care a fost împroprietărit tatăl reclamantului, pe baza declarațiilor a doi martori, care ar fi avut teren în zonă, fără a avea în vedere obiecțiunile formulate de către pârâtă cât și de actele existente la dosarul de acordare a despăgubirilor cu nr. 11932/FFCC din 27 noiembrie 2007, acte care au stat la baza emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor cât și de dispozițiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Astfel, cum rezultă din adresa nr. 3298 din 22 aprilie 2009 emisă de Primăria orașului Tălmaciu depusă la dosarul cauzei (fila 186 vol. I dosar Curtea de Apel Alba Iulia) se precizează că nu deține o hartă cadastrală din anul 1945, când au fost împroprietăriți cetățenii conform decretului Lege nr. 1945 privind Reforma agrară, și că nu se poate identifica exact unde au deținut teren cetățenii respectivi – printre care și autorul reclamantului, cunoscând doar faptul că la data împroprietăririi terenul era cu destinația agricolă și se aflau în extravilanul localității. Prin adresa cu nr. 6423 din 12 august 2009 emisă de Comisia Locală de fond funciar se comunică pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor faptul că toate terenurile din zona numită „La Tălmaciu” se aflau în extravilanul orașului Tălmaciu, având destinația de terenuri agricole (fila 214 vol. I dosar Curtea de Apel Iulia).

Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că prin raportul de expertiză întocmit în cauză și omologat de către instanță, s-a procedat la identificarea terenului care a fost evaluat pe baza unei simple declarații autentificate de martor și a unei adrese emise la cerere de către Primăria orașului Tălmaciu sub nr. 3938 din 22 mai 2009 (fila 189 dosar vol.I Curtea de Apel Alba Iulia). c oncluziile raportului de expertiză fiind în contradicție cu dispozițiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și art. 6 din Legea nr. 1/2000, cât și cu prevederile legale care reglementează procedura și atribuțiile comisiei locale de fond funciară.

Totodată, din răspunsul la obiecțiunile formulate rezultă că expertul desemnat în cauză a procedat la schimbarea regimului terenului în cauză în suprafață de 11400 mp, ca fiind situat parțial în intravilan, deși din documentele existente la dosarul de despăgubiri cât și a unei adrese a Primăriei Tălmaciu cu nr. 3298 din 22 aprilie 2009, rezultă că nu se poate identifica exact unde au deținut teren cetățenii respectivi, printre care și reclamantul, însuși expertul apreciind că documentele prezentate sunt contradictorii. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond și-a însușit raportul de expertiză efectuat în cauză fără a analiza și celelalte probatorii administrate, respectiv documentația care a stat la baza emiterii deciziei de stabilire a despăgubirilor acordate.

Din examinarea întregului probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 3032/FF din 4 iunie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este legală, fiind emisă cu respectarea procedurii administrative prevăzute de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, valoarea despăgubirilor acordate fiind determinată prin raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat aleatoriu prin metodele utilizate în vederea determinării valorii de piață pentru terenul în cauză, respectiv tehnica bazată pe venituri – capitalizarea rentei funciare și tehnica bazată pe indici de actualizare agricolă, precum și a datelor furnizate de autorități, respectiv Primăria orașului Tălmaciu și Ministerul Agriculturii.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamant, Înalta Curte având în vedere considerentele expuse anterior îl apreciază ca fiind nefondat și urmează a fi respins, criticile formulate de către recurent vizând în principal raportul de expertiză întocmit în cauză, respectiv valoarea terenului stabilită prin acesta, recurentul considerând în mod neîntemeiat că la stabilirea valorii era necesară aplicarea valorilor minime stabilite de Camera Notarilor Publici Alba Iulia. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond, după ce a admis în parte contestația formulată a dispus modificarea deciziei de stabilire a despăgubirilor deși în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ aceasta avea competența de a dispune obligarea la emiterea unei noi decizii, substituindu-se astfel în atribuțiile autorității emitente.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 246/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea în totalitate ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții, totodată va respinge recursul declarat de către reclamantul M.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 246/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea în totalitate ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I.. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2010.