ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul M.I. a chemat în judecată

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și SC R.C. SA, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 3032/FF emisă

în 4 iunie 2008 de prima pârâtă, obligând-o să emită o nouă decizie pentru o

despăgubire în cuantumul precizat de 3,6 Euro/mp, pentru suprafața de 1,59 ha teren extravilan sau în subsidiar 14 lei/mp, iar pentru terenul intravilan în suprafața de 1,14 ha, 7 Euro/mp sau în subsidiar 23 lei /mp ca fiind valoarea minimă și anularea raportului de

evaluare a celei de a doua pârâte și obligarea la plata unor daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin Decizia nr. 3032/FF din 4 iunie 2008, a fost stabilită în baza evaluării, o valoare a terenului pentru care s-au acordat despăgubiri

conform

t

itlului VII al Legii nr.

247/2005 în cuantum de 17.730 lei, pentru suprafața de 2.73 ha, pornindu-se de la ideea eronată că acesta ar fi prețul terenului, în condițiile în care s-a

aplicat o singură metodă de evaluare, cea a rentei funciare, fără deplasarea

expertului la fața locului, fără o comparație a prețului de vânzare în zonă a

terenurilor similare.

Reclamantul a mai arătat că dacă

expertul s-ar fi deplasat la fața locului ar fi constatat o schimbare a

categoriei de folosință a terenului pe care l-a deținut în proprietate anterior

preluării de către Statul Român, în prezent acest teren fiind construibil,

cuprins în intravilanul localității Tălmaciu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 246/F/CA/2009 a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC R.C.

SA, filiala Sibiu, respingând acțiunea reclamantului față de acest pârât.

Totodată, a admis acțiunea

reclamantului față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

dispunând modificarea deciziei nr. 3032/FF din 4 iunie 2008, în sensul

stabilirii cuantumului despăgubirii la 163.552 lei.

De asemenea, a obligat pârâta să

plătească reclamantului 960 lei cheltuieli de judecată și a respins în rest

acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că nu pot fi acordate despăgubiri la nivelul celor cerute de

reclamant, întrucât în mod corect expertul judiciar a avut în vedere

amplasamentul corect al terenului și prețurile de tranzacționare din zonă,

nefiind relevante evaluări realizate cu privire la alte terenuri sau pe baza

ofertelor existente pe piață.

Această despăgubire, reține

instanța, constituie o reparație suficientă pentru repararea prejudiciului

reclamantului și, prin urmare, nu se justifică acordarea daunelor morale pe

care reclamantul le-a pretins de la Statul Român și SC R.C. SA.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât pârâtul

Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cât și

reclamantul M.I.

În motivarea recursului formulat de

către pârât se susține în esență că deși reclamantului i-a fost comunicat

raportul de evaluare întocmit de către SC R.C. SA prin care s-a stabilit

valoarea de circulație a terenului evaluat, acesta nu a formulat obiecțiuni

asupra celor consemnate în raport.

Susține recurenta-pârâtă că prin

stabilirea cuantumului despăgubirilor ca urmare a încuviințării expertizei în

cauză, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal

întrucât Titlul VII din Legea nr. 247/2005, stabilește cu exactitate procedura

administrată prin care se acordă despăgubiri persoanelor îndreptățite.

Pe de altă parte, susține recurenta,

la pronunțarea hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere obiecțiunile

formulate de aceasta la raportul de expertiză efectuat în cauză, reținând în

mod nejustificat că valoarea despăgubirilor este în sumă de 163.552 lei deși

prin raportul de evaluare întocmit în cadrul procedurii administrative

prevăzute de Legea nr. 247/2005, valoarea acestora era în sumă de 17.730 lei,

reprezentând valoarea de piață astfel cum este definită de Comitetul Internațional

pentru Standarde de Evaluare și Grupul European al Asociațiilor de Evaluatori, în

sensul că reprezintă suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi

schimbată, la data evaluării, între un cumpărător hotărât să cumpere și un

vânzător hotărât să vândă, într-o tranzacție echilibrată.

Consideră recurenta că Decizia

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost adoptată cu

respectarea prevederilor legale incidente și în consecința solicită admiterea

recursului formulat și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în

judecată.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului formulat de

către reclamantul M.I. se susține în esență că instanța de fond nu a acordat

despăgubirile solicitate întrucât valoarea stabilită de expert și însușită de

către instanță este inferioară valorii minime stabilite de Camera Notarilor

Publici Alba Iulia pentru localitatea Tălmaciu în anul 2009.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată în aport

de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză de către pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor este fondat și urmează a fi admis având în vedere

următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din probatoriul

administrat în cauză, obiectul cererii formulate de către reclamant l-a

constituit Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3032/FF

din data de 4 iunie 2008 reclamantul fiind nemulțumit de cuantumul

despăgubirilor acordate în sumă de 17.730 RON pentru terenul extravilan agricol

în suprafață de 2,73 ha, despăgubiri acordate conform raportului de evaluare

nr. 6321/R din 15 mai 2008 întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 11932/FFCC/2007.

Decizia Comisiei Centrale a fost

emisă potrivit procedurii administrative prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente.

Potrivit art. 13 alin. (1) Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor care are atribuția „analizării și stabilirii cuantumului final

al despăgubirilor care se acordă”, dispunând emiterea deciziilor referitoare la

acordarea titlurilor de despăgubire.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Despăgubirile acordate în

baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările și

completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,

cu modificările și completărilor ulterioare, vor urma procedura și se vor

supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege”.

În speță, prin hotărârea Comisiei

județene de fond funciar Sibiu nr. 12/A/2000 s-a dispus acordarea de

despăgubiri pentru terenul extravilan agricol în suprafață de 2,73 ha în

favoarea reclamantului M.I., teren situat pe teritoriul administrativ al

orașului Tălmaciu județul Sibiu, dosarul fiind înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 11932/FFCC din 27 noiembrie 2007.

După etapa analizării dosarului sub

aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului, constatându-se că în

mod întemeiat, cererea a fost respinsă, dosarul a fost înaintat unui evaluator

sau societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare,

procedura finalizându-se cu emiterea deciziei de către Comisia Centrală,

decizie reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia în

condițiile legale stabilite potrivit capitolului V

1

, Secțiunea I din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 16 pct. 13 din H.G.

nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII

„Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv” din Legea nr. 247/2005.

Raportul de evaluare al

evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și persoanelor îndreptățite solicitante.

În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator

să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste

obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În conformitate cu dispozițiile

aceluiași articol „La data stabilită pentru efectuarea lucrări de evaluare și

pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite

solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de către acestea.

Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea

motivată a fiecăruia”.

În soluționarea cererii

reclamantului, împotriva Deciziei nr. 3022/FF din 4 iunie 2008 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond a apreciat și

reținut în mod corect faptul nerespectarea procedurii legale mai sus menționată

de către intimatul-reclamant M.I. nu are relevanță în soluționarea cauzei,

acesta beneficiind de dispozițiile legale care prevăd posibilitatea de a se

adresa instanței, pentru a contesta decizia de stabilire a despăgubirilor, dispoziții

menite să-i confere acesteia toate drepturile procesuale apte de a-i asigura

dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În fapt, astfel cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză, reclamantul M.I. s-a adresat instanței

contestând despăgubirile stabilite, fără a formula obiecțiuni la raportul de

evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat aleatoriu, conform procedurii

administrative prevăzută de dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

în cauză rezultă că raportul de evaluare, i-a fost comunicat.

Înalta Curte constată că în mod

corect s-a reținut prin sentința criticată faptul că, neformularea unor

obiecțiuni la raportul de evaluare, în conformitate cu reglementările legale

mai sus menționat nu determină decăderea reclamantei din dreptul legal de a

contesta decizia prin care i-au fost stabilite despăgubirile.

Recursul formulat de

recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este însă

fondat și urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. întrucât

în mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în

cauza prin care au fost stabilite despăgubiri în valoare de 163.552 lei.

a

stfel cum s-a reținut de către

instanța de fond, expertul a procedat la stabilirea valorii în echivalent

bănesc prin identificarea vechiului amplasament al terenului cu care a fost împroprietărit

tatăl reclamantului, pe baza declarațiilor a doi martori, care ar fi avut teren

în zonă, fără a avea în vedere obiecțiunile formulate de către pârâtă cât și de

actele existente la dosarul de acordare a despăgubirilor cu nr. 11932/FFCC din 27

noiembrie 2007, acte care au stat la baza emiterii deciziei de acordare a

despăgubirilor cât și de dispozițiile legale privind reconstituirea dreptului

de proprietate.

Astfel, cum rezultă din adresa nr. 3298

din 22 aprilie 2009 emisă de Primăria orașului Tălmaciu depusă la dosarul

cauzei (fila 186 vol. I dosar Curtea de Apel Alba Iulia) se precizează că nu

deține o hartă cadastrală din anul 1945, când au fost împroprietăriți cetățenii

conform decretului Lege nr. 1945 privind Reforma agrară, și că nu se poate

identifica exact unde au deținut teren cetățenii respectivi – printre care și

autorul reclamantului, cunoscând doar faptul că la data împroprietăririi

terenul era cu destinația agricolă și se aflau în extravilanul localității.

Prin adresa cu nr. 6423 din 12

august 2009 emisă de Comisia Locală de fond funciar se comunică pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor faptul că toate terenurile din zona

numită „La Tălmaciu” se aflau în extravilanul orașului Tălmaciu, având

destinația de terenuri agricole (fila 214 vol. I dosar Curtea de Apel Iulia).

Analizând probatoriul administrat în

cauză, Curtea constată că prin raportul de expertiză întocmit în cauză și

omologat de către instanță, s-a procedat la identificarea terenului care a fost

evaluat pe baza unei simple declarații autentificate de martor și a unei adrese

emise la cerere de către Primăria orașului Tălmaciu sub nr. 3938 din 22 mai

2009 (fila 189 dosar vol.I Curtea de Apel Alba Iulia).

c

oncluziile raportului de expertiză fiind

în contradicție cu dispozițiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate

în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și art.

6 din Legea nr. 1/2000, cât și cu prevederile legale care reglementează

procedura și atribuțiile comisiei locale de fond funciară.

Totodată, din răspunsul la

obiecțiunile formulate rezultă că expertul desemnat în cauză a procedat la

schimbarea regimului terenului în cauză în suprafață de 11400 mp, ca fiind

situat parțial în intravilan, deși din documentele existente la dosarul de

despăgubiri cât și a unei adrese a Primăriei Tălmaciu cu nr. 3298 din 22

aprilie 2009, rezultă că nu se poate identifica exact unde au deținut teren

cetățenii respectivi, printre care și reclamantul, însuși expertul apreciind că

documentele prezentate sunt contradictorii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că în mod greșit instanța de fond și-a însușit raportul de expertiză efectuat

în cauză fără a analiza și celelalte probatorii administrate, respectiv

documentația care a stat la baza emiterii deciziei de stabilire a

despăgubirilor acordate.

Din examinarea întregului probatoriu

administrat în cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 3032/FF din 4 iunie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este legală, fiind emisă cu respectarea

procedurii administrative prevăzute de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

valoarea despăgubirilor acordate fiind determinată prin raportul de evaluare întocmit

de expertul desemnat aleatoriu prin metodele utilizate în vederea determinării

valorii de piață pentru terenul în cauză, respectiv tehnica bazată pe venituri

– capitalizarea rentei funciare și tehnica bazată pe indici de actualizare

agricolă, precum și a datelor furnizate de autorități, respectiv Primăria

orașului Tălmaciu și Ministerul Agriculturii.

În ceea ce privește recursul formulat

de reclamant, Înalta Curte având în vedere considerentele expuse anterior îl

apreciază ca fiind nefondat și urmează a fi respins, criticile formulate de

către recurent vizând în principal raportul de expertiză întocmit în cauză,

respectiv valoarea terenului stabilită prin acesta, recurentul considerând în

mod neîntemeiat că la stabilirea valorii era necesară aplicarea valorilor

minime stabilite de Camera Notarilor Publici Alba Iulia.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată

că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond, după ce a admis

în parte contestația formulată a dispus modificarea deciziei de stabilire a

despăgubirilor deși în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ aceasta avea competența de a dispune obligarea la

emiterea unei noi decizii, substituindu-se astfel în atribuțiile autorității

emitente.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de

recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 246/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, și va modifica în

parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea în totalitate ca

neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții, totodată va respinge recursul

declarat de către reclamantul M.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 246/F/CA din 17

noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că

respinge acțiunea în totalitate ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul M.I..

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie

2010.