ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3075/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 440

din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtă C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P.

București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

Reclamantul P.I. a solicitat

obligarea pârâtului S.R. prin C.C.S.D. la emiterea Deciziei reprezentând titlul

de despăgubire pentru terenul cu vegetație forestieră în

suprafață de 3,26 ha a cărui despăgubire se ridică la

valoarea de 692.194,02 lei, invocând refuzul nejustificat al pârâtului.

Instanța de fond a apreciat

că în cauză nu au fost întrunite condițiile refuzului

nejustificat așa cum sunt prevăzute de art. 1 coroborat art. 2 alin.

(1) lit. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât la data sesizării

instanței, reclamantul se afla încă în cursul parcurgerii procedurii

reglementate de Legea nr. 247/2005, în Titlul VII, prin formularea

obiecțiunilor la raportul de evaluare.

S-a arătat că potrivit art.

16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005

evaluatorul are obligația de a răspunde la aceste obiecțiuni

și ulterior se emite Decizia care reprezintă titlul de

despăgubire, deoarece este obligatorie parcurgerea tuturor etapelor.

Or, s-a arătat în

considerentele sentinței atacate, anterior parcurgerii procedurii

obligatorii nu se poate stabili existența unui refuz nejustificat al

autorității competente în emiterea deciziei.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor,

instanța de fond a reținut că reclamantul are posibilitatea

contestării deciziei prin care i s-au acordat despăgubirile, în

conformitate cu art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamantul P.I.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență, că în mod greșit instanța de

fond a stabilit că nu s-a parcurs procedura administrativă prevăzută

de lege, deoarece evaluarea ca ultim act în vederea emiterii titlului de despăgubire

a fost efectuat, conform scrisorii nr. 20467 din 22 septembrie 2009.

În opinia recurentului evaluarea nu

este corectă și nu e în acord cu Ordinul ministrului agriculturii

și dezvoltării rurale nr. 715/2008, și, în condițiile în care

evaluatorul desemnat a stabilit un preț incorect/nereal pentru metrul cub

de masă lemnoasă pe picior, a apelat la o expertiză

extrajudiciară cu aceeași forță juridică și probantă

ca și cea judiciară.

Prin întâmpinare, intimata C.C.S.D. a

precizat că solicitarea recurentului - reclamant a rămas fără

obiect întrucât la data de 13 decembrie 2009 a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea acestuia. În privința valorii despăgubirilor

acordate prin raportul de evaluare s-a arătat că demersul judiciar al

reclamantului a avut ca obiect constatarea refuzului nejustificat al

autorității pârâte de a emite titlul de despăgubire pentru terenul

cu vegetație forestieră în suprafață de 3,26 ha.

Examinând cauza atât prin prisma criticii

formulate de recurent, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu

există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.

Obiectul acțiunii cu care a

fost învestită Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, de către reclamantul P.I. a vizat obligarea

pârâtului S.R. prin C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 3,26 ha.

Dând eficiență art. 129

alin. (6) C. proc. civ., judecătorul fondului s-a pronunțat prin

raportare la obiectul cererii dar și la dispozițiile legale incidente

în materie, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele

măsuri adiacente.

Așadar, constatând că la

data sesizării instanței (19 august 2009) reclamantul se afla în faza

procedurii contestării raportului de evaluare, s-a reținut că

procedura obligatorie prevăzută de lege nu era epuizată în

totalitate și că nu se poate imputa autorității competente

că refuză nejustificat să emită decizia reprezentând titlul

de despăgubire.

Potrivit înscrisului depus, în

dosarul de recurs de către intimată (în numele și pe seama S.R.),

la data de 3 decembrie 2009, a fost emisă Decizia nr. 9830/ FF,

reprezentând titlu de despăgubire în favoarea recurentului - reclamant.

Așadar, Înalta Curte

constată că interesul, ca și cerința necesară pentru

existența dreptului la acțiune, nu mai este legitim și actual la

momentul exercitării căii extraordinare de atac a recursului

(declarat la 21 decembrie 2009).

Lipsa interesului în promovarea

oricărei forme procedurale reprezintă o excepție de fond,

peremptorie absolută, iar sancțiunea care decurge din aceasta este aceea

a respingerii cererii pentru lipsa de interes.

În acest context, urmează ca recursul

să fie respins ca lipsit de interes.

În privința nemulțumirii legate

de valoarea stabilită prin decizia ce constituie titlul de

despăgubire, aceasta excede cadrului procesual existent.

Potrivit art. 2 din Decizia nr. 9830/

FF a C.C.S.D., acest act poate fi contestat în condițiile Legii nr. 554/2004,

așa cum rezultă în mod expres din dispozițiile art. 19 alin. (1)

din Capitolul VI al Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru toate cele expuse,

văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I.

împotriva sentinței civile nr. 440 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.