ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3075/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 440 din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtă C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P. București. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul P.I. a solicitat obligarea pârâtului S.R. prin C.C.S.D. la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 3,26 ha a cărui despăgubire se ridică la valoarea de 692.194,02 lei, invocând refuzul nejustificat al pârâtului.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu au fost întrunite condițiile refuzului nejustificat așa cum sunt prevăzute de art. 1 coroborat art. 2 alin. (1) lit. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât la data sesizării instanței, reclamantul se afla încă în cursul parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005, în Titlul VII, prin formularea obiecțiunilor la raportul de evaluare. S-a arătat că potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pct. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 evaluatorul are obligația de a răspunde la aceste obiecțiuni și ulterior se emite Decizia care reprezintă titlul de despăgubire, deoarece este obligatorie parcurgerea tuturor etapelor. Or, s-a arătat în considerentele sentinței atacate, anterior parcurgerii procedurii obligatorii nu se poate stabili existența unui refuz nejustificat al autorității competente în emiterea deciziei.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, instanța de fond a reținut că reclamantul are posibilitatea contestării deciziei prin care i s-au acordat despăgubirile, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul P.I.

În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a stabilit că nu s-a parcurs procedura administrativă prevăzută de lege, deoarece evaluarea ca ultim act în vederea emiterii titlului de despăgubire a fost efectuat, conform scrisorii nr. 20467 din 22 septembrie 2009. În opinia recurentului evaluarea nu este corectă și nu e în acord cu Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 715/2008, și, în condițiile în care evaluatorul desemnat a stabilit un preț incorect/nereal pentru metrul cub de masă lemnoasă pe picior, a apelat la o expertiză extrajudiciară cu aceeași forță juridică și probantă ca și cea judiciară. Prin întâmpinare, intimata C.C.S.D.

a precizat că solicitarea recurentului - reclamant a rămas fără obiect întrucât la data de 13 decembrie 2009 a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea acestuia. În privința valorii despăgubirilor acordate prin raportul de evaluare s-a arătat că demersul judiciar al reclamantului a avut ca obiect constatarea refuzului nejustificat al autorității pârâte de a emite titlul de despăgubire pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 3,26 ha. Examinând cauza atât prin prisma criticii formulate de recurent, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate. Obiectul acțiunii cu care a fost învestită Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, de către reclamantul P.I.

a vizat obligarea pârâtului S.R. prin C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 3,26 ha. Dând eficiență art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul fondului s-a pronunțat prin raportare la obiectul cererii dar și la dispozițiile legale incidente în materie, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Așadar, constatând că la data sesizării instanței (19 august 2009) reclamantul se afla în faza procedurii contestării raportului de evaluare, s-a reținut că procedura obligatorie prevăzută de lege nu era epuizată în totalitate și că nu se poate imputa autorității competente că refuză nejustificat să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit înscrisului depus, în dosarul de recurs de către intimată (în numele și pe seama S.R.), la data de 3 decembrie 2009, a fost emisă Decizia nr. 9830/ FF, reprezentând titlu de despăgubire în favoarea recurentului - reclamant. Așadar, Înalta Curte constată că interesul, ca și cerința necesară pentru existența dreptului la acțiune, nu mai este legitim și actual la momentul exercitării căii extraordinare de atac a recursului (declarat la 21 decembrie 2009). Lipsa interesului în promovarea oricărei forme procedurale reprezintă o excepție de fond, peremptorie absolută, iar sancțiunea care decurge din aceasta este aceea a respingerii cererii pentru lipsa de interes. În acest context, urmează ca recursul să fie respins ca lipsit de interes.

În privința nemulțumirii legate de valoarea stabilită prin decizia ce constituie titlul de despăgubire, aceasta excede cadrului procesual existent. Potrivit art. 2 din Decizia nr. 9830/ FF a C.C.S.D., acest act poate fi contestat în condițiile Legii nr. 554/2004, așa cum rezultă în mod expres din dispozițiile art. 19 alin. (1) din Capitolul VI al Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Pentru toate cele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 440 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2010.