ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 582/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 174 din 29 martie 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată și precizată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care contesta

Decizia nr. 10193/FF din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtă, solicitând anularea

valorii în cuantum de 190.500 RON și acordarea despăgubirilor în valoare de

14.023.169,87 RON, stabilită prin raportul de expertiză evaluare extrajudiciară.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea este

inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii

prealabile, adresându-se direct instanței judecătorești pentru anularea actului

administrativ contestat.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

susținând că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea pentru lipsa

condiției referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, de vreme ce în

cuprinsul deciziei contestate se menționează că aceasta poate fi atacată la

curtea de apel; de asemenea, recurentul reiterează argumentele de fond invocate

în fața primei instanțe.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, "Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu

statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor".

Or, sintagma "în

condițiile legii contenciosului administrativ" impune respectarea tuturor

dispozițiilor acestei legi, inclusiv în ceea ce privește cerința formulării

plângerii prealabile, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare, reținând

că reclamantul nu a parcurs această procedură obligatorie ci a sesizat direct

instanța de judecată, contrar dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ.,

în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Întrucât argumentul

principal al respingerii cererii de chemare în judecată a fost cel referitor la

neîndeplinirea de către reclamant a condiției referitoare la efectuarea

plângerii prealabile, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, aspect care, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prevalează și

face de prisos analizarea altor aspecte ale cauzei, problema netemeiniciei

cererii de chemare în judecată nu va mai fi analizată în recurs, ea fiind, de

altfel, reținută de către instanța de fond numai în mod subsidiar.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.V. împotriva Sentinței nr. 174 din 29 martie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2012.