ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 582/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 174 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care contesta Decizia nr. 10193/FF din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtă, solicitând anularea valorii în cuantum de 190.500 RON și acordarea despăgubirilor în valoare de 14.023.169,87 RON, stabilită prin raportul de expertiză evaluare extrajudiciară. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea este inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adresându-se direct instanței judecătorești pentru anularea actului administrativ contestat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, susținând că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea pentru lipsa condiției referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, de vreme ce în cuprinsul deciziei contestate se menționează că aceasta poate fi atacată la curtea de apel; de asemenea, recurentul reiterează argumentele de fond invocate în fața primei instanțe. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, "Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor". Or, sintagma "în condițiile legii contenciosului administrativ" impune respectarea tuturor dispozițiilor acestei legi, inclusiv în ceea ce privește cerința formulării plângerii prealabile, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare, reținând că reclamantul nu a parcurs această procedură obligatorie ci a sesizat direct instanța de judecată, contrar dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Întrucât argumentul principal al respingerii cererii de chemare în judecată a fost cel referitor la neîndeplinirea de către reclamant a condiției referitoare la efectuarea plângerii prealabile, în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aspect care, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prevalează și face de prisos analizarea altor aspecte ale cauzei, problema netemeiniciei cererii de chemare în judecată nu va mai fi analizată în recurs, ea fiind, de altfel, reținută de către instanța de fond numai în mod subsidiar.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva Sentinței nr. 174 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.