ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.M. prin mandatar a solicitat ca, în contradictoriu cu A.N.R.P., C.C.S.D. și SC R. SA, să se dispună anularea Deciziei nr. 3214/FF emisă în 06 iunie 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru o despăgubire în cuantumul precizat de 1.140.001ei, precum și obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 16301 ei.

î n motivare, reclamanta a susținut, în esență, că prin decizia nr. 3214/FF din 06 iunie 2008 emisă de pârâtă, a fost stabilită în baza evaluării pârâtului 2 o valoare a terenului pentru care s-au acordat despăgubiri conform t itlului VII al Legii nr. 247/2005 în cuantum de 18801ei , pornindu-se de la ideea eronată că acesta ar fi prețul terenului, în condițiile în care s-a aplicat o singură metodă de evaluare cea a rentei funciare, fără o deplasare a expertului la fața locului, fără o comparație a prețului de vânzare în zonă a terenurilor similare. Reclamanta a mai susținut că daca expertul s-ar fi deplasat la fața locului ar fi constatat o schimbare a categoriei de folosință a terenului pe care l-a deținut în proprietate anterior preluării de către Statul Român,în prezent acesta fiind un teren construibil, cuprins în intravilanul localității Tălmaciu.

Pentru un teren situat în aceeași zonă alte persoane au beneficiat de despăgubiri stabilite printr-o expertiză foarte bine fundamentată, prin care s-a stabilit că prețul unui metru pătrat de teren din zona respectivă valorează între 3 și 7,20 Euro. Prin sentința nr. 245/F/CA/2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC R. SA. București, filiala Sibiu, și a A.N.R.P., a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți, a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., și în consecință, a modificat Decizia nr. 3214/FF emisă de această pârâtă la data de 06 iunie 2008, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirii la 114.000 lei.

Prin aceeași sentință, curtea de apel, a obligat pârâta C.C.S.D. la plata către reclamantă a sumei de 1630,9 cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a SC R. SA și A.N.R.P. instanța a constatat că cei doi pârâți nu sunt emitenții deciziei atacate, că raportul de evaluare nu este un act administrativ care să poată fi atacat în contencios administrativ, și că A.N.R.P. a asigurat doar secretariatul Comisiei Centrale, astfel încât cu privire la cererea reclamantei privind modificarea deciziei atacate, acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă.

Asupra fondului cauzei, instanța a reținut în esență, faptul că prin Hotărârea nr. 1/2007 Comisia Locală de fond Funciar Tălmaciu a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1,83 ha situat pe raza administrativ-teritorială a orașului Tălmaciu, în favoarea reclamantei, documentația aferentă acestei hotărâri fiind transmisă Secretariatului Comisiei Centrale, în vederea soluționării acesteia potrivit procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. După înregistrarea dosarului la pârâtă și analizarea documentației ce a stat la baza Hotărârii nr. 1/2007, din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului solicitat, dosarul a fost comunicat evaluatorului SC R. SA, stabilit în mod aleatoriu, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Prin raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator C.C.R. din cadrul SC R. SA, s-a stabilit că valoarea de piață estimată la data de 14 aprilie 2008 pentru terenul agricol în suprafață de 1,83 ha situat în orașul Tălmaciu, județul Sibiu este de 11.880 lei sau 3280 Euro (exclusiv TVA). Pârâta și-a însușit acest raport de evaluare, astfel că prin decizia nr. 3214/FF din 6 iunie 2008 a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei în cuantum de 11880 RON. Decizia a fost comunicată reclamantei, care a și contestat-o pe calea plângerii prealabile întocmită la 16 iulie 2008, contestație pe care însă pârâta a respins-o, reclamanta fiind nevoită să se adreseze instanței de judecată.

Față de această situație de fapt, în raport cu motivele pe care reclamanta și-a susținut acțiunea și cu susținerile formulate în apărare de către pârâta C.C.S.D., instanța a constatat că decizia atacată este netemeinică, impunându-se modificarea în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtei la emiterea unui titlu de despăgubire în favoarea reclamantei în cuantum de 114000 lei RON. Astfel, obiecțiile pârâtei privind admisibilitatea probei cu expertiza judiciară de evaluare imobiliară în condițiile în care reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit și nu a solicitat ca în faza administrativă să fie asistată de un evaluator ales și remunerat de acesta conform art. 16 pct. 13 din H.G.

nr. 1095/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, au fost respinse, curtea de apel apreciindu-le ca neîntemeiate față de împrejurarea că reclamantei nu i-a fost comunicată în faza administrativă, prealabil emiterii deciziei atacate, decât forma sintetică a raportului de evaluare, aceasta nefiind corect informată cu privire la metodele de evaluare utilizate și cu privire la faptul că evaluatorul a apreciat că nu există informații suficiente cu privire la vânzările de terenuri în zonă. Acest aspect, precum și faptul că reclamanta nu a fost convocată la efectuarea evaluării, considerându-se că lucrarea nu implica o deplasare la fața locului, a fost apreciat de instanță ca echivalând cu neîndeplinirea conformă a obligației de comunicare a raportului de evaluare reclamantei, ceea ce i-a deschis acesteia, în opinia curții de apel, calea administrării probei în instanță.

Totodată, instanța a apreciat că nu poate fi primită teza promovată de pârâtă potrivit căreia omisiunea reclamantei de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare validează automat concluziile acestei evaluări, instanța reținând în acest sens, faptul că prin recunoașterea legală a dreptului de a contesta într-un proces deciziile comisiei pârâte, legiuitorul i-a conferit reclamantei toate drepturile procesuale apte de a realiza și contura dreptul mai larg la un proces echitabil apărat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta având așadar, inclusiv dreptul de a propune proba cu expertiza tehnică de evaluare în contrapondere raportului de evaluare întocmit la solicitarea pârâtei, extrajudiciar.

Menținând astfel valoarea probatorie a concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar A.G., la solicitarea reclamantei, instanța a reținut că prin acest raport de expertiză a fost stabilită valoarea terenului, în ipoteza actualei destinații a acestuia, prin utilizarea unor metode de evaluare conform standardelor europene, valoarea de piață apreciată de acesta în cuantum de 114000 lei, echivalent cu 27282 Euro, fiind de natură să răspundă exigențelor legii și să ofere o justă și echitabilă reparație reclamantei pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilității obiective de reconstituire în natură a dreptului de proprietate, acesta în acord cu cerințele art. 1 din Protocolul 1 adițional Convenției pentru apărarea Drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,ratificată de România în 1994. Apreciind totodată că această despăgubire materială constituie o reparație suficientă pentru repararea prejudiciului reclamantei, instanța a considerat că nu se justifică acordarea daunelor morale pe care reclamanta le-a pretins de la Statul Român și SC R. SA.

î mpotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o ca nelegală și netemeinică. În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind nelegală Decizia nr. 3214/FF emisă la data de 6 iunie 2008 de către Comisia Centrală prin care au fost stabilite despăgubiri, în baza evaluării efectuate conform t itlului VII al Legii nr. 247/2005, în cuantum de 11.880 lei, pentru terenul în suprafață de 1,83 ha, deținut de intimata-reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurenta a arătat că emiterea deciziei contestate s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv art. 16 pct. 14 din H.G.

nr. 1095/2005 pentru a aplicarea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Astfel fiind, susține recurenta că despăgubirile acordate au fost stabilite conform raportului de evaluare care a fost comunicat intimatei-reclamante, fără a fi contestat de aceasta, respectiv fără a formula obiecțiuni și fără a solicita desemnarea unui evaluator ales conform dispozițiilor legale. Consideră recurenta că prin încuviințarea unei expertize în cauză, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, procedura administrativă privind acordarea despăgubirilor persoanelor îndreptățite prevăzută de dispozițiile Legii nr. 247/2005, fiind respectată în întregime la emiterea deciziei atacate.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, art. 299, art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. Intimata-reclamantă B.M. a formulat întâmpinare solicitând menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond și respingerea recursului formulat susținând că evaluatorul desemnat a evaluat greșit terenul pentru care urmează a fi despăgubită. Consideră intimata că valoarea stabilită prin raportul de evaluare efectuat în cauză este cea corectă fiind de natură, să ofere o justă și echitabilă reparație, conform art. 1 din Protocolul 1 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul formulat în cauză este fondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a fi admis, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv” din Legea nr. 247/2005, raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și persoanelor îndreptățite solicitante.

În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor . În conformitate cu dispozițiile aceluiași articol „La data stabilită pentru efectuarea lucrări de evaluare și pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia”.

În soluționarea contestației formulate de către intimata-reclamantă împotriva Deciziei nr. 3214/FF din 6 iunie 2008 emisă de C.C.S.D., instanța de fond a apreciat și reținut în mod corect faptul nerespectarea procedurii legale reglementată prin dispozițiile mai sus menționate de către intimata-reclamantă nu are relevanță în soluționarea cauzei, aceasta beneficiind de dispozițiile legale de a se adresa instanței, dispoziții menite să-i confere acesteia toate drepturile procesuale apte de a-i asigura dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, intimata-reclamantă s-a adresat instanței contestând despăgubirile stabilite, fără a formula obiecțiuni la raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul desemnat aleatoriu, conform procedurii administrative prevăzută de dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cauză rezultă că raportul de evaluare, i-a fost comunicat intimatei. Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut prin sentința criticată faptul că, neformularea unor obiecțiuni la raportul de evaluare în conformitate cu reglementările legale mai sus menționat nu determină decăderea reclamantei din dreptul legal de a contesta decizia prin care i-au fost stabilite despăgubirile.

Recursul formulat de recurenta-pârâtă C.C.S.D. este însă fondat și urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. întrucât în mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în cauza prin care au fost stabilite despăgubiri în valoare de 114.000 lei. În fapt, astfel cum s-a reținut de către instanța de fond expertul a procedat la stabilirea valorii în echivalent bănesc prin identificarea vechiului amplasament al terenului cu care a fost împroprietărit tatăl reclamantei la reforma agrară în anul 1945, pe baza declarației autentificate a unui martor care ar fi avut teren în zonă, fără a avea în vedere obiecțiunile formulate de către intimata-pârâtă cât și de actele existente la dosarul de acordare a despăgubirilor cu nr. 11939/FFCC/2007, acte care au stat la baza emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor cât și de dispozițiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Astfel, cum rezultă din adresa nr. 6423 din 12 august 2009 emisă de Primăria orașului Tălmaciu depusă la dosarul cauzei (fila 212 vol. II dosar Curtea de Apel Alba Iulia) se precizează că toate terenurile din zona numită „La Tălmaciu” se aflau în extravilanul orașului Tălmaciu, având destinația de terenuri agricole, pentru care nu deține harta cadastrală. Pe de altă parte, procedând la identificarea terenului pe baza unei simple declarații autentificate de martor, concluziile raportului de expertiză nu puteau fi reținute de către instanță, întrucât sunt în contradicție cu dispozițiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și art. 6 din Legea nr. 1/2000, cât și cu prevederile legale care reglementează procedura și atribuțiile comisiei locale de fond funciară.

Totodată, din răspunsul la obiecțiunile formulate rezultă că expertul desemnat în cauză a procedat la schimbarea regimului terenului în cauză în suprafață de 0,83 ha, ca fiind situat în intravilan, deși din documentele existente la dosarul de despăgubiri cât și a unei adrese a Primăriei Tălmaciu cu nr. 3298 (fila 186 – Vol.II dosar Curtea de Apel Alba Iulia) rezultă că nu se poate identifica exact unde au deținut teren cetățenii respectivi, printre care și intimata și în consecință nu se putea stabili cu certitudine dacă această porțiune de teren era situată în intravilanul extins astfel cum s-a reținut prin raportul de expertiză omologat de către instanță. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond și-a însușit raportul de expertiză efectuat în cauză fără a analiza și celelalte probatorii administrate în cauză, respectiv documentația care a stat la baza emiterii deciziei de stabilire a despăgubirilor acordate.

Din examinarea întregului probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte constată că decizia nr. 3214/FF din 6 iunie 2008 este legală fiind emisă cu respectarea procedurii administrative prevăzute de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, valoarea despăgubirilor acordate fiind determinată prin raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat aleatoriu prin metodele utilizate în vederea determinării valorii de piață pentru terenul în cauză. Pe de altă parte, se constată că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond admițând contestația formulată a dispus modificarea deciziei de stabilire a despăgubirilor deși în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ aceasta avea competența de a dispune obligarea la emiterea unei noi decizii, substituindu-se astfel în atribuțiile autorității emitente.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată, în sensul că acțiunea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român – C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 245/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.