ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3234/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. - C.C.S.D. și SC R. SA, anularea Deciziei nr. 3036/ FF emisă în 04 iunie 2008 de către pârâta A.N.R.P. și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru o despăgubire în cuantumul precizat de 176.417 lei, anularea raportului de evaluare al SC R. SA și obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 30 000 lei.

Reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3036/ FF din 04 iunie 2008 emisă de pârâtă, a fost stabilită în baza evaluării întocmite de SC R. SA o valoare a terenului pentru care s-au acordat despăgubiri conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 în cuantum de 8.380 lei, care nu corespunde valorii de piață, în prezent acesta fiind teren construibil, cuprins în intravilanul localității Tălmaciu. Pentru un teren situat în aceeași zonă alte persoane au beneficiat de despăgubiri stabilite printr-o expertiză foarte bine fundamentată, prin care s-a stabilit că prețul unui metru pătrat de teren din zona respectivă valorează între 3 și 7,20 euro.

Prin sentința nr. 244/F/ CA din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC R. SA și a respins acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte; a admis în partea acțiunea formulată de reclamantul Lupescu Ștefan, a modificat Decizia nr. 3036/ FF în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la 176.417 lei și a respins în rest acțiunea reclamantului împotriva pârâtei C.C.S.D. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că evaluarea din raportul inițial care a stabilit valoarea de piață a terenului la 176.417 lei, echivalent cu 42.219 euro răspunde exigențelor legii și este de natură a oferi o justă și echitabilă reparație reclamantului pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilității obiective de reconstituire în natură a dreptului de proprietate.

S-a apreciat că dacă reclamantului i s-ar fi retrocedat terenul pe care l-a avut, ar fi beneficiat de un teren devenit intravilan,propice construcțiilor de locuință,de valoare comparabilă celor care s-au vândut în aceeași zonă. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale pe care le-a pretins de la Statul Român, instanța a considerat că despăgubirea materială acordată acestuia constituie o reparație suficientă pentru repararea prejudiciului său. Referitor la cererea de anulare a raportului de evaluare, instanța a apreciat-o ca inadmisibilă, nefiind un act administrativ care să poată fi atacat în contencios administrativ. Instanța de recurs Împotriva sentinței nr. 244/F/ CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Statul Român prin C.C.S.D.

În motivele de recurs s-a susținut că reclamantul nu a formulat obiecțiuni împotriva raportului de expertiză, care i-a fost comunicat la 5 mai 2008, și nici nu și-a desemnat un evaluator, așa cum se prevede în art. 16 pct. 13 din H.G.nr. 1095/2005, situație în care nu mai era în drept să conteste evaluarea terenului. S-a precizat că în baza raportului de evaluare, constatând că nu au fost formulate obiecțiuni și că s-a stabilit valoarea de piață a terenului așa cum este definită de C.I.S.E. și G.E.A.E., s-a procedat la aprobarea raportului și emiterea deciziei privind titlurile de despăgubiri. Recurentul a arătat că în raport de prevederile art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005, sentința atacată este nelegală și netemeinică.

Înalta Curte analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, legislația aplicabilă și situația de fapt reține următoarele: Situația de fapt În baza raportului de evaluare din 2008 C.C.S.D. a emis titlul de despăgubire pentru reclamantul-intimat L.Ș. în cuantum de 8.380 lei. Reclamantul a considerat că această sumă nu reflectă valoarea de piață actuală a terenului. Comisia a apreciat că prin neformularea de obiecțiuni la raportul de expertiză, reclamantul a pierdut dreptul de a se mai adresa instanței de contencios administrativ. Legislația aplicabilă Legea nr. 247/2005, cap.VII, art. 19 alin. (1) - „Deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.

S.D. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.” H.G. nr. 1095/2005, art. 16.13, alin. (4) - „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. î n măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale”. Din analiza legislației aplicabile în materie rezultă că obiectul controlului judiciar îl constituie deciziile adoptate de către C.C.S.D. Astfel, în Titlul VII, Cap.VI, din Legea nr. 247/2005, sunt reglementate căile de atac în justiție.

Potrivit art. 19 alin. (1) pot fi atacate în justiție deciziile adoptate de către C.C.S.D. În ceea ce privește raportul de evaluare, art. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 detaliază modul de întocmire a acestuia, prevăzându-se posibilitatea persoanelor îndreptățite de a fi asistate de un evaluator ales și remunerat de acestea. Raportul de evaluare se comunică de către evaluator Comisiei și persoanei îndreptățite, aceasta din urmă având posibilitatea să formuleze obiecțiuni, așa cum se reglementează în art. 16.13 alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005. Însă, legiuitorul nu a prevăzut că în cazul în care nu se formulează obiecțiuni, persoana îndreptățită este decăzută din dreptul de a exercita calea de atac reglementată de art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Înalta Curte arată că în sistemul de drept procesual civil român, căile de atac sunt stabilite numai prin lege, fără a putea fi extinse sau reduse pe cale jurisprudențială. Alături de căile de atac prevăzute de C. proc. civ., există și alte căi de atac reglementate în acte normative cu caracter special, cum este în speța de față acțiunea împotriva deciziei pronunțată de C.C.S.D., reglementată de art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În ceea ce privește raportul de evaluare, legiuitorul nu a introdus o normă specială de contestare în justiție, astfel încât nefiind prevăzută o cale de atac împotriva acestuia, nu se poate aprecia că persoana îndreptățită este decăzută din dreptul de a acționa în justiție împotriva deciziei prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor.

De altfel raportul de evaluare are caracterul unei operațiuni administrative premergătoare emiterii actului administrativ. Operațiunile administrative, ca operațiuni tehnico-materiale nu produc efecte juridice prin ele însele, însă sunt determinante la adoptarea actului administrativ. Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății sunt supuse controlului de legalitate numai odată cu actul final. Așadar, obiectul controlului judiciar îl constituie decizia C.C.S.D. privind emiterea titlurilor de despăgubire și odată cu aceasta, instanța de contencios administrativ examinează și legalitatea operațiunilor administrative anterioare, cum este în speța de față raportul de evaluare.

Din perspectiva enunțată mai sus, prima instanță a procedat legal atunci când a verificat respectarea prevederilor legale în materia despăgubirilor reglementate de Legea nr. 247/2005, în sensul unei evaluări în raport de valoarea de piață a bunului. Având în vedere considerentele prezentei decizii, se constată că motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 244/F/ CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.