ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3234/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.Ș. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. - C.C.S.D. și SC R. SA,

anularea Deciziei nr. 3036/ FF emisă în 04 iunie 2008 de către pârâta A.N.R.P.

și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru o despăgubire în cuantumul

precizat de 176.417 lei, anularea raportului de evaluare al SC R. SA și

obligarea la plata unor daune morale în cuantum de 30 000 lei.

Reclamantul a arătat

că prin Decizia nr. 3036/ FF din 04 iunie 2008 emisă de pârâtă, a fost

stabilită în baza evaluării întocmite de SC R. SA o valoare a terenului pentru

care s-au acordat despăgubiri conform titlului VII al Legii nr. 247/2005 în

cuantum de 8.380 lei, care nu corespunde valorii de piață, în prezent acesta

fiind teren construibil, cuprins în intravilanul localității Tălmaciu. Pentru

un teren situat în aceeași zonă alte persoane au beneficiat de despăgubiri

stabilite printr-o expertiză foarte bine fundamentată, prin care s-a stabilit

că prețul unui metru pătrat de teren din zona respectivă valorează între 3 și

7,20 euro.

Prin sentința nr. 244/F/

CA din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta SC R. SA și a respins acțiunea

reclamantului împotriva acestei pârâte; a admis în partea acțiunea formulată de

reclamantul Lupescu Ștefan, a modificat Decizia nr. 3036/ FF în sensul că a

stabilit cuantumul despăgubirilor la 176.417 lei și a respins în rest acțiunea

reclamantului împotriva pârâtei C.C.S.D.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut că evaluarea din raportul inițial

care a stabilit valoarea de piață a terenului la 176.417 lei, echivalent cu 42.219

euro răspunde exigențelor legii și este de natură a oferi o justă și echitabilă

reparație reclamantului pentru pierderea patrimonială suferită urmare a

imposibilității obiective de reconstituire în natură a dreptului de

proprietate. S-a apreciat că dacă reclamantului i s-ar fi retrocedat terenul pe

care l-a avut, ar fi beneficiat de un teren devenit intravilan,propice

construcțiilor de locuință,de valoare comparabilă celor care s-au vândut în

aceeași zonă.

În ceea ce privește solicitarea

reclamantului de acordare a daunelor morale pe care le-a pretins de la Statul Român, instanța a considerat că despăgubirea materială acordată acestuia constituie o

reparație suficientă pentru repararea prejudiciului său.

Referitor la cererea

de anulare a raportului de evaluare, instanța a apreciat-o ca inadmisibilă,

nefiind un act administrativ care să poată fi atacat în contencios

administrativ.

Instanța de recurs

Împotriva sentinței nr.

244/F/ CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia a declarat recurs

Statul Român prin C.C.S.D.

În motivele de recurs

s-a susținut că reclamantul nu a formulat obiecțiuni împotriva raportului de

expertiză, care i-a fost comunicat la 5 mai 2008, și nici nu și-a desemnat un

evaluator, așa cum se prevede în art. 16 pct. 13 din H.G.nr. 1095/2005,

situație în care nu mai era în drept să conteste evaluarea terenului.

S-a precizat că în

baza raportului de evaluare, constatând că nu au fost formulate obiecțiuni și

că s-a stabilit valoarea de piață a terenului așa cum este definită de C.I.S.E.

și G.E.A.E., s-a procedat la aprobarea raportului și emiterea deciziei privind

titlurile de despăgubiri.

Recurentul a arătat

că în raport de prevederile art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005, sentința

atacată este nelegală și netemeinică.

Înalta Curte analizând

sentința atacată, în raport de criticile formulate, legislația aplicabilă și

situația de fapt reține următoarele:

Situația de fapt

În baza raportului de

evaluare din 2008 C.C.S.D. a emis titlul de despăgubire pentru

reclamantul-intimat L.Ș. în cuantum de 8.380 lei.

Reclamantul a

considerat că această sumă nu reflectă valoarea de piață actuală a terenului.

Comisia a apreciat că

prin neformularea de obiecțiuni la raportul de expertiză, reclamantul a pierdut

dreptul de a se mai adresa instanței de contencios administrativ.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 247/2005,

cap.VII, art. 19 alin. (1) - „Deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul,

reprezentat prin C.C.

S.D. Plângerea

suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de

despăgubire

al titularului.”

H.G. nr. 1095/2005, art.

16.13, alin. (4) - „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat

de către acesta atât

Comisiei Centrale, cât

și persoanelor îndreptățite solicitante.

î

n

măsura în care acestea din

urmă

formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea.

Obiecțiunile

formulate și răspunsul

la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod

obligatoriu

și Comisiei Centrale”.

Din analiza

legislației aplicabile în materie rezultă că obiectul controlului judiciar îl

constituie deciziile adoptate de către C.C.S.D.

Astfel, în Titlul

VII, Cap.VI, din Legea nr. 247/2005, sunt reglementate căile de atac în

justiție.

Potrivit art. 19 alin.

(1) pot fi atacate în justiție deciziile adoptate de către C.C.S.D.

În ceea ce privește

raportul de evaluare, art. 16.13 din H.G. nr. 1095/2005 detaliază modul de

întocmire a acestuia, prevăzându-se posibilitatea persoanelor îndreptățite de a

fi asistate de un evaluator ales și remunerat de acestea.

Raportul de evaluare

se comunică de către evaluator Comisiei și persoanei îndreptățite, aceasta din

urmă având posibilitatea să formuleze obiecțiuni, așa cum se reglementează în art.

16.13 alin. (4) din H.G. nr. 1095/2005.

Însă, legiuitorul nu

a prevăzut că în cazul în care nu se formulează obiecțiuni, persoana

îndreptățită este decăzută din dreptul de a exercita calea de atac reglementată

de art. 19 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.

Înalta Curte arată că

în sistemul de drept procesual civil român, căile de atac sunt stabilite numai

prin lege, fără a putea fi extinse sau reduse pe cale jurisprudențială.

Alături de căile de

atac prevăzute de C. proc. civ., există și alte căi de atac reglementate în

acte normative cu caracter special, cum este în speța de față acțiunea

împotriva deciziei pronunțată de C.C.S.D., reglementată de art. 19 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005.

În ceea ce privește

raportul de evaluare, legiuitorul nu a introdus o normă specială de contestare în

justiție, astfel încât nefiind prevăzută o cale de atac împotriva acestuia, nu

se poate aprecia că persoana îndreptățită este decăzută din dreptul de a

acționa în justiție împotriva deciziei prin care s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor.

De altfel raportul de

evaluare are caracterul unei operațiuni administrative premergătoare emiterii

actului administrativ.

Operațiunile

administrative, ca operațiuni tehnico-materiale nu produc efecte juridice prin

ele însele, însă sunt determinante la adoptarea actului administrativ.

Conform art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, operațiunile administrative care au stat la baza

emiterii actului supus judecății sunt supuse controlului de legalitate numai

odată cu actul final.

Așadar, obiectul

controlului judiciar îl constituie decizia C.C.S.D. privind emiterea titlurilor

de despăgubire și odată cu aceasta, instanța de contencios administrativ

examinează și legalitatea operațiunilor administrative anterioare, cum este în

speța de față raportul de evaluare.

Din perspectiva

enunțată mai sus, prima instanță a procedat legal atunci când a verificat

respectarea prevederilor legale în materia despăgubirilor reglementate de Legea

nr. 247/2005, în sensul unei evaluări în raport de valoarea de piață a bunului.

Având în vedere

considerentele prezentei decizii, se constată că motivele de recurs sunt

nefondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge,

sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 244/F/ CA din 17

noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2010.