ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4954/2006

Deliberând, constată următoarele: Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 130 din 13 februarie 2004 a respins contestația formulată de contestatorul B.M. așa cum a fost completată și precizată, reprezentat în instanță de avocat E.P., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, nu are competență în materia stabilirii cuantumului și acordării despăgubirilor bănești, astfel de atribuții revin organelor prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată. Se mai arată de instanța de fond că, intimata a restituit contestatorului cota menționată în decizia de preluare, astfel că susținerile contestatorului în sensul obligării statului de a fi procedat la partajarea imobilului înainte de preluarea lui, exced cadrului procesual.

Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 716 din 16 decembrie 2005, a admis apelul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 130 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în sensul că a admis contestația formulată de contestator așa cum a fost completată și precizată în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov și pe cale de consecință: a anulat în parte decizia nr. 208 din 21 august 2003 emisă de intimată în ce privește cuantumul și întinderea despăgubirilor bănești, a dispus emiterea de către intimată a unei noi decizii prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru întreg imobilul-construcție și teren situat în Brașov, înscris în C.F.

Brașov sub nr. Top 6025/1; a estimat valoarea imobilului la 1.183.315.433 lei echivalentul a 40043 dolari SUA stabilită conform expertizei întocmită de expertul L.A., care face parte integrantă din prezenta sentință. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 35 C. fam. în sensul că formularea de către contestator a notificării pentru întreg imobilul revendicat prezumă adresarea notificării și de către soția contestatorului. În atare situație, formularea de către contestator a notificării privitoare la imobilul în litigiu dă dreptul contestatorului la restituirea în natură ori despăgubirii prin echivalent asupra întregului imobil.

Instanța de apel a mai reținut că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt aplicabile în cauză în sensul că, contestatorul este îndreptățit la despăgubiri pentru întreg imobilul în condițiile legii speciale (Legea nr. 247/2005) privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor. În cuantumul despăgubirilor menționate este inclusă și valoarea terenului în suprafață de 189 mp aferentă imobilului revendicat și care a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs intimata SC R. SRL Brașov, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. a C. proc . civ., deoarece: - Notificarea formulată de către contestator cu privire la imobilul situat în Brașov, județul Brașov, s-a referit doar la cota de ½ din acest imobil.

În atare situație, instanța de apel în mod greșit a reținut că, contestatorul este îndreptățit la despăgubiri prin echivalent pentru întreg imobilul-casă de locuit. - Instanța de apel în mod greșit a reținut că, contestatorul are dreptul la despăgubiri prin echivalent și cu privire la terenul aferent imobilului, casă de locuit, de vreme ce terenul a fost trecut în proprietatea statului în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974. În atare situație, problema terenului aferent construcției (casă de locuit) nu poate fi soluționată conform Legii nr. 10/2001 ci numai în condițiile Legii nr. 18/1991. - De vreme ce cota de ½ din imobilul-construcție ce a fost preluată din proprietatea lui B.H.

(soția contestatorului) de către Statul Român conform Deciziei nr. 996 din 23 noiembrie 1986, emisă în aplicarea Decretului nr. 223/1974, instanța de apel în mod greșit a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru această cotă, cu atât mai mult cu cât această cotă nu a fost solicitată de contestator în cuprinsul notificării formulate. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Contestatorul B.M. a formulat notificarea în condițiile art. 21, devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, ocazie cu care a solicitat să i se restituie în natură imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. Imobilul mai sus menționat constând în casă de locuit a fost proprietatea codevălmașă a contestatorului și a soției sale B.H., fiind dobândit de aceștia în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7638 din 16 octombrie 1976, terenul proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 223/1974 a fost trecută fără plată în proprietatea statului cota de ½ din imobilul situat în Brașov, proprietatea contestatorului B.M., decizia nr. 721 din 12 noiembrie 1986 fila 33 dosar fond. Contestatorul urmând procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 republicată, a adresat la data de 7 august 2001 notificare Primăriei municipiului Brașov, solicitând să i se restituie imobilul în litigiu ce i-a fost confiscat la plecarea din țară în 1986, notificare fila 28 dosar fond. Notificarea respectivă a fost transmisă spre competentă soluționare SC R. Brașov care prin decizia nr. 208 din 21 august 2003 a respins cererea contestatorului de restituire în natură a imobilului situat în Brașov, înscris în C.F.

cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995 numitei P.A.. În atare situație, contestatorului i-au fost acordate despăgubiri bănești pentru cota de ½ din imobil, cotă a cărei valoare a fost stabilită la suma de 295.842.921 lei. Instanța de apel în mod greșit a reținut faptul că, intimatul-contestator B.M. are dreptul la despăgubiri prin echivalent bănesc, în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată, cu privire la întregul imobil, casă de locuit, de vreme ce contestatorul a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată și respectiv contestație împotriva deciziei nr. 208 din 21 august 2003 emisă de SC R. SRL Brașov doar în nume propriu, nu și în calitate de mandatar al soției sale B.H.

Prin urmare, în cauză nu suntem în prezența unui mandat tacit de reprezentare atâta timp cât contestatorul a acționat doar în nume propriu. Aflându-ne în sfera unei acțiuni în revendicare în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, acțiunea în revendicare nu poate fi calificată drept act de conservare și că atunci când ea privește bunuri imobile este nevoie de consimțământul expres al ambilor soți pentru exercitarea ei. Or, în speță lipsește consimțământul expres al soției contestatorului, lucru ce rezultă din Notificare și contestație. Mai mult, cota de ½ din imobilul (construcție) în litigiu preluată de la soția contestatorului, respectiv B.H. în baza Decretului nr. 223/1974, decizia nr. 996 din 23 noiembrie 1987 – a trecut în proprietatea statului cu plata sumei de 11.625 lei.

Faptul că ulterior formulării notificării, contestatorul și-a majorat câtimea pretențiilor în sensul că a solicitat despăgubiri prin echivalent bănesc pentru întreg imobilul (construcție) și teren aferent nu are relevanță juridică deoarece în speță, nu sunt aplicabile prevederile dreptului comun, art. 132 C. proc. civ., ci avem de-a face cu o procedură specială, administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 republicată, care exclude majorarea câtimii pretențiilor formulate în notificare, pe parcursul unui eventual proces pornit în condițiile art. 25 alin.(5) din Legea nr. 10/2001 modificat. Cu privire la despăgubirile în echivalent bănesc solicitate de contestatorul B.M. cu privire la terenul aferent construcției în litigiu se reține faptul că, acesta împreună cu soția B.H.

au cumpărat imobilul–construcție, în cotă de 1½ fiecare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4904 din 16octombrie 1976, fără ca terenul aferent construcției de 189 mp să devină proprietatea cumpărătorilor. În baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul respectiv a trecut în proprietatea statului, C.F. Cum terenul mai sus menționat nu a constituit niciodată proprietatea contestatorului, acesta nu poate solicita despăgubiri prin echivalent bănesc pentru teren, în condițiile Legii nr. 10/2001. Pentru toate aceste considerente, Curtea va reține că, motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc . civ.

și în consecință, se va admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Brașov, împotriva deciziei civile nr. 716 din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, pe care o modifică în tot în sensul că respinge apelul contestatorului împotriva sentinței civile nr. 1301 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Brașov împotriva deciziei civile nr. 716/Ap din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge apelul contestatorului B.M. împotriva sentinței civile nr. 130 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Brașov, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2006.