ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4954/2006

Deliberând, constată următoarele:

Tribunalul Brașov prin sentința

civilă nr. 130 din 13 februarie 2004 a respins contestația formulată de

contestatorul B.M. așa cum a fost completată și precizată, reprezentat în

instanță de avocat E.P., în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, nu are competență în materia stabilirii cuantumului și

acordării despăgubirilor bănești, astfel de atribuții revin organelor prevăzute

de Legea nr. 10/2001 republicată.

Se mai arată de instanța de fond că,

intimata a restituit contestatorului cota menționată în decizia de preluare,

astfel că susținerile contestatorului în sensul obligării statului de a fi

procedat la partajarea imobilului înainte de preluarea lui, exced cadrului

procesual.

Curtea de Apel Brașov prin decizia

civilă nr. 716 din 16 decembrie 2005, a admis apelul declarat de B.M. împotriva

sentinței civile nr. 130 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Brașov pe care a

schimbat-o în sensul că a admis contestația formulată de contestator așa cum a

fost completată și precizată în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov și

pe cale de consecință: a anulat în parte decizia nr. 208 din 21 august 2003

emisă de intimată în ce privește cuantumul și întinderea despăgubirilor

bănești, a dispus emiterea de către intimată a unei noi decizii prin care să

propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru întreg

imobilul-construcție și teren situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov sub nr.

Top 6025/1; a estimat valoarea imobilului la 1.183.315.433 lei echivalentul a

40043 dolari SUA stabilită conform expertizei întocmită de expertul L.A., care

face parte integrantă din prezenta sentință.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 35 C. fam. în

sensul că formularea de către contestator a notificării pentru întreg imobilul

revendicat prezumă adresarea notificării și de către soția contestatorului. În

atare situație, formularea de către contestator a notificării privitoare la

imobilul în litigiu dă dreptul contestatorului la restituirea în natură ori

despăgubirii prin echivalent asupra întregului imobil.

Instanța de apel a mai reținut că

prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt

aplicabile în cauză în sensul că, contestatorul este îndreptățit la despăgubiri

pentru întreg imobilul în condițiile legii speciale (Legea nr. 247/2005)

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor. În cuantumul

despăgubirilor menționate este inclusă și valoarea terenului în suprafață de

189 mp aferentă imobilului revendicat și care a trecut în proprietatea statului

conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs intimata SC R. SRL Brașov, criticând-o ca fiind

nelegală, invocând art. 304 pct. a C. proc . civ., deoarece:

- Notificarea formulată de către

contestator cu privire la imobilul situat în Brașov, județul Brașov, s-a

referit doar la cota de ½ din acest imobil. În atare situație, instanța

de apel în mod greșit a reținut că, contestatorul este îndreptățit la

despăgubiri prin echivalent pentru întreg imobilul-casă de locuit.

- Instanța de apel în mod greșit a

reținut că, contestatorul are dreptul la despăgubiri prin echivalent și cu

privire la terenul aferent imobilului, casă de locuit, de vreme ce terenul a

fost trecut în proprietatea statului în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.

În atare situație, problema terenului aferent construcției (casă de locuit) nu

poate fi soluționată conform Legii nr. 10/2001 ci numai în condițiile Legii nr.

18/1991.

- De vreme ce cota de ½ din

imobilul-construcție ce a fost preluată din proprietatea lui B.H. (soția

contestatorului) de către Statul Român conform Deciziei nr. 996 din 23

noiembrie 1986, emisă în aplicarea Decretului nr. 223/1974, instanța de apel în

mod greșit a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru

această cotă, cu atât mai mult cu cât această cotă nu a fost solicitată de

contestator în cuprinsul notificării formulate.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Contestatorul B.M. a formulat notificarea

în condițiile art. 21, devenit art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată,

ocazie cu care a solicitat să i se restituie în natură imobilul situat în

Brașov, înscris în C.F.

Imobilul mai sus menționat constând

în casă de locuit a fost proprietatea codevălmașă a contestatorului și a soției

sale B.H., fiind dobândit de aceștia în baza contractului de vânzare-cumpărare

nr. 7638 din 16 octombrie 1976, terenul proprietatea statului în baza art. 30

din Legea nr. 58/1974.

În temeiul art. 2 alin. (2) din Decretul

nr. 223/1974 a fost trecută fără plată în proprietatea statului cota de ½

din imobilul situat în Brașov, proprietatea contestatorului B.M., decizia nr. 721

din 12 noiembrie 1986 fila 33 dosar fond.

Contestatorul urmând procedura

administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 republicată, a adresat la data

de 7 august 2001 notificare Primăriei municipiului Brașov, solicitând să i se

restituie imobilul în litigiu ce i-a fost confiscat la plecarea din țară în

1986, notificare fila 28 dosar fond.

Notificarea respectivă a fost

transmisă spre competentă soluționare SC R. Brașov care prin decizia nr. 208

din 21 august 2003 a respins cererea contestatorului de restituire în natură a

imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. cu motivarea că imobilul a fost

înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/1995 numitei P.A.. În atare situație,

contestatorului i-au fost acordate despăgubiri bănești pentru cota de ½ din

imobil, cotă a cărei valoare a fost stabilită la suma de 295.842.921 lei.

Instanța de apel în mod greșit a

reținut faptul că, intimatul-contestator B.M. are dreptul la despăgubiri prin

echivalent bănesc, în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată, cu privire la

întregul imobil, casă de locuit, de vreme ce contestatorul a formulat

notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată și respectiv contestație

împotriva deciziei nr. 208 din 21 august 2003 emisă de SC R. SRL Brașov doar în

nume propriu, nu și în calitate de mandatar al soției sale B.H.

Prin urmare, în cauză nu suntem în

prezența unui mandat tacit de reprezentare atâta timp cât contestatorul a

acționat doar în nume propriu. Aflându-ne în sfera unei acțiuni în revendicare

în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, acțiunea în revendicare nu poate

fi calificată drept act de conservare și că atunci când ea privește bunuri

imobile este nevoie de consimțământul expres al ambilor soți pentru exercitarea

ei. Or, în speță lipsește consimțământul expres al soției contestatorului,

lucru ce rezultă din Notificare și contestație.

Mai mult, cota de ½ din

imobilul (construcție) în litigiu preluată de la soția contestatorului,

respectiv B.H. în baza Decretului nr. 223/1974, decizia nr. 996 din 23

noiembrie 1987 – a trecut în proprietatea statului cu plata sumei de 11.625

lei.

Faptul că ulterior formulării notificării,

contestatorul și-a majorat câtimea pretențiilor în sensul că a solicitat

despăgubiri prin echivalent bănesc pentru întreg imobilul (construcție) și

teren aferent nu are relevanță juridică deoarece în speță, nu sunt aplicabile

prevederile dreptului comun, art. 132 C. proc. civ., ci avem de-a face cu o

procedură specială, administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 republicată,

care exclude majorarea câtimii pretențiilor formulate în notificare, pe

parcursul unui eventual proces pornit în condițiile art. 25 alin.(5) din Legea

nr. 10/2001 modificat.

Cu privire la despăgubirile în

echivalent bănesc solicitate de contestatorul B.M. cu privire la terenul

aferent construcției în litigiu se reține faptul că, acesta împreună cu soția B.H.

au cumpărat imobilul–construcție, în cotă de 1½ fiecare, conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 4904 din 16octombrie 1976, fără ca

terenul aferent construcției de 189 mp să devină proprietatea cumpărătorilor.

În baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul respectiv a trecut în

proprietatea statului, C.F.

Cum terenul mai sus menționat nu a

constituit niciodată proprietatea contestatorului, acesta nu poate solicita

despăgubiri prin echivalent bănesc pentru teren, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va reține că, motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc . civ. și în consecință, se va

admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Brașov, împotriva deciziei civile

nr. 716 din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, pe care o modifică în

tot în sensul că respinge apelul contestatorului împotriva sentinței civile nr.

1301 din 13 februarie 2004 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL

Brașov împotriva deciziei civile nr. 716/Ap din 16 decembrie 2005 a Curții de

Apel Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge apelul

contestatorului B.M. împotriva sentinței civile nr. 130 din 13 februarie 2004 a

Tribunalului Brașov, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2006.