ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3227/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Constată că prin sentința

penală nr. 26 din 28 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în

dosarul penal nr. 404/P/2005, s-a dispus respingerea plângerii formulate de

petiționarul C.I. împotriva rezoluției din 8 ianuarie 2005 pronunțată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul

nr. 5829/II/2/2004.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat petiționarul la plata sumei de 50.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea formulată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, persoana vătămată C.I. a

solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților G.C. și T.E.,

judecători la Tribunalul Gorj, pentru săvârșirea infracțiunilor de

nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 271 C. pen.,

apreciind că în mod nelegal au admis recursul declarat împotriva sentinței

civile nr. 833/2002 a Judecătoriei Novaci cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

Prin rezoluția din 6

decembrie 2004, dată în dosarul nr. 416/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați, constatându-se că nu se poate reține în sarcina acestora săvârșirea

infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.

Împotriva acestei rezoluții

persoana vătămată a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind însă respinsă prin rezoluția din 8

ianuarie 2005.

Procurorul general a reținut

că hotărârea civilă în care petiționarul a avut calitatea procesuală de

reclamant, a fost pronunțată de instanță cu respectarea dispozițiilor legale.

În temeiul dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen., petiționarul C.I. a formulat plângere la instanță

susținând că în cauză au fost săvârșite fapte penale întrucât B.D. nu a avut

calitate procesuală activă în cauză și deci nu avea dreptul să declare recurs

împotriva sentinței civile nr. 833/2002.

S-a susținut, de asemenea,

că recursul a fost tardiv formulat și că singura cale procesuală la dispoziția

numitului B.D. era aceea a cererii de intervenție pe timpul judecării în fond a

procesului.

Instanța de fond a apreciat

că plângerea este neîntemeiată.

În procesul civil ce a avut

ca obiect plângerea formulată împotriva hotărârii a Comisiei de Aplicare a

Legii nr. 18/1991 sus-numitul B.D. nu a fost citat însă aceasta constituie o

eroare a instanței de fond, atâta timp cât s-a pus în discuție și s-a anulat un

act administrativ de constituire a unui drept de proprietate asupra unui teren,

tocmai în favoarea lui B.D.

Ca atare intimatele constatând

aplicarea greșită a legii au casat hotărârea pentru motive de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul C.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Examinând recursul declarat

de petiționar prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu potrivit

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a verificat

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe baza probelor administrate de parchet,

constatând că nu sunt temeiuri de admitere a plângerii formulate de petiționar,

intimații îndeplinindu-și în mod corect atribuțiile de serviciu.

Din actele premergătoare

dispuse în cauză rezultă că prin sentința civilă nr. 833 din 6 iunie 2002,

pronunțată de Judecătoria

Novaci, s-a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamantul C.I.,

constatându-se nulitatea hotărârii nr. 2929 din 14 mai 2001 a Comisiei Județene

Gorj de aplicarea Legii nr. 18/2001, prin acest act administrativ reconstituindu-se

dreptul de proprietate pentru suprafața de 8.500 mp. teren situat în punctul „Pădurea

statului” în favoarea numitului B.D.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs B.D. invocând faptul că nu a fost citat în proces, deși era

detentorul terenului în litigiu.

Constatându-se nelegalitatea

hotărârii, prin decizia civilă nr. 481 din 27 martie 2003, pronunțată de

Tribunalul Gorj, s-a admis recursul declarat și s-a casat hotărârea cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin pronunțarea acestei

decizii nu se poate susține că intimatele au săvârșit o faptă penală. Hotărârea

este rezultatul analizei tuturor probelor administrate în cadrul procesului

civil, a interpretării și aplicării normelor de procedură civilă în raport de

speța dedusă judecății.

În cadrul rejudecării

părțile au posibilitatea să propună probe să-și exercite dreptul la apărare și

să uzeze de căile de atac permise de lege.

Drept urmare, respingând

plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre

nesupusă nici uneia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen.

În consecință, recursul

petiționarului C.I. va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 26 din 28

martie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2005.