ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.L. împotriva rezoluției din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 521/P/2008. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Petiționarul a formulat plângere penală și a solicitat efectuarea de cercetări penale față de executorul judecătoresc D.A., pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

și înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., motivând că în mod greșit executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor pe care le obține de la C.J.P. Mehedinți, pentru suma de 704,58 lei. Prin rezoluția penală nr. 521/P/2008 din 3 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.A., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 215 C. pen. Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că din probatoriul administrat rezultă că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu și nu a indus petiționarul în eroare, cu scopul de a obține un folos material injust, sumele de bani pentru care s-a dispus înființarea popririi neconstituind un „folos material injust” în sensul dispozițiilor art. 215 C. pen.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior și prin rezoluția dată în dosarul nr. 1515/11/2/2008 din 1 august 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 și următoarele C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petiționarul B.L., constatându-se din actele premergătoare efectuate că nu au fost puse în evidență indicii în sensul că executorul judecătoresc D.A. ar fi săvârșit faptele penale la care se face referire în actul de sesizare, ori altă faptă penală care poate antrena răspunderea penală. Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278 l C. proc.

pen., adresată Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și prin sentința penală nr. 1338 din 8 septembrie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu Severin în temeiul art. 28 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 198 din 3 noiembrie 2008, examinând plângerea, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.L. împotriva rezoluției din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 521 /P/2008, cu motivarea că în cauză, nu s-a constatat, ca urmare a actelor premergătoare efectuate, existența unor fapte săvârșite cu intenție care să prejudicieze interesele petentului sau acte prin care intimatul să inducă în eroare petentul, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în privința infracțiunilor prevăzute de art. 215 și art. 246 C. pen.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Craiova a declarat recurs petiționarul B.L. și a solicitat admiterea recursului și admiterea plângerii formulată, arătând că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât, executorul judecătoresc se face vinovat săvârșirea infracțiunilor reclamate. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv rezoluțiile atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționarul B.L. întrucât, în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul D.A., executor judecătoresc, ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

și înșelăciune prevăzută de art. 271 C. pen. Curtea de Apel Craiova, în mod corect, a constatat, în urma analizării probelor, că intimatul D.A. nu a săvârșit fapte care să-i atragă acestuia răspunderea penală. Totodată, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este o infracțiune cu subiect calificat, existenta sa fiind condiționată de calitatea făptuitorului care trebuie să fie funcționar public, termeni explicați în condițiile prevăzut de art. 147 C. pen. Faptele intimatului nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, dacă nu este dovedită existența altor împrejurări de fapt, care să fi determinat exercitarea cu bună știință, în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu sau inducerea în eroare pentru dobândirea unui folos material injust, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de demersurile efectuate de executorul judecătoresc nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate. Astfel, infracțiunile de abuz în serviciu și înșelăciune nu există, nefiind întrunite elementele constitutive și în mod corect s-a concluzionat că intimatul nu a săvârșit fapte care să-l prejudicieze pe petiționar și nici să-1 inducă în eroare pe acesta. Înalta Curte apreciază ca fiind legale și temeinice argumentele expuse atât în cele două rezoluții cât și în sentința recurată, astfel, în mod întemeiat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror a fost menținută de către Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul B.L., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.L. împotriva sentinței penale nr. 198 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2009.