ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 960/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Pe data de 23 mai 2006, petiționara

R.C., în calitate de persoană vătămată, a adresat organelor de cercetare penală

o plângere, solicitând efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc

I.C.C., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În susținerea plângerii,

petiționara a învederat faptul că executorul judecătoresc, în mod nejustificat,

refuză să-i pună la dispoziție suma de bani obținută în urma executării silite

și înființării popririi pe contul debitoarei R.A.T. Craiova.

Prin rezoluția nr. 3656/P/2006,

din 21 august 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în temeiul art.

228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a confirmat

propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul I.C.C., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive, respectiv latura subiectivă, a infracțiunii

respective.

Nemulțumită de soluția dată

de procuror, petiționara a formulat plângere la conducerea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, care, prin rezoluția nr. 3181/II/2/2006 din 15

decembrie 2006, a respins-o, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune

infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., petiționara s-a adresat cu o plângere

Judecătoriei Craiova, susținând că soluția dată de procuror are la bază un

probatoriu incomplet.

Prin sentința penală nr. 2001

din 5 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2942/215/2007 Judecătoria Craiova, secția

penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara R.C.,

menținând rezoluția atacată.

Tribunalul Dolj, secția penală,

prin decizia penală nr. 817 din 9 noiembrie 2007, a admis recursul formulat de

petiționară și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea

Curții de Apel Craiova, având în vedere modificările aduse art. 28

1

pct.

1 C. proc. pen., prin Legea nr. 79/2007.

Curtea de Apel Craiova, prin

sentința penală nr. 189 din 17 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2375/54/2007,

a respins plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 3656/P/2006

din 21 august 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, menținând

rezoluția atacată.

Împotriva sentinței penale

sus-arătate a declarat recurs petiționara, solicitând casarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

executorul judecătoresc.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 200 C. proc.

pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la

existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea

răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată.

În vederea realizării

obiectului urmăririi penale, astfel cum acesta a fost definit prin textul

menționat, legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de

desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Sesizat prin unul din

modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează

acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege.

În anumite situații, actele

premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă

existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organul de urmărire penală a fost

sesizat, pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile reglementate

de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii

penale sunt împiedicate.

În raport de această

împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și respectiv,

declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau,

după caz, când urmărirea penală este de competența procurorului se dispune

neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei

soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278

1

C. proc.

pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport cu

cercetările efectuate.

Pentru a respinge plângerea

și a menține rezoluția atacată instanța de fond a constatat că, în mod corect,

corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reținut

că în speță, nu s-a conturat latura subiectivă a infracțiunii reclamate, executorul

judecătoresc, îndeplinindu-și corect atribuțiile de serviciu, în limitele

competențelor ce-i reveneau potrivit legii.

Ca atare, soluția criticată

de petiționară, în condițiile inexistenței acelui minim de indicii care să

poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea

urmăririi penale, este legală și temeinică, fiind motivată în fapt și în drept.

Așa fiind, menținând

rezoluția atacată ca urmare a respingerii plângerii formulate de petiționară

împotriva acesteia, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele care preced, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționară.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara R.C. împotriva sentinței penale nr. 189 din 17

decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 martie 2008.