ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2528/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 78 din 06 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a r espins plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluției nr. 479/P/2008 din 08 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 1741/II/2/2008 din 09 septembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata M.A., magistrat judecător în cadrul Tribunalului Dolj, ca tardivă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 479/P/2008 din 08 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A., judecător, Șef Secție Comercială la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că, la data de 02 iunie 2008, petiționarul T.A. a sesizat prin plângere Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu faptul că judecătoarea M.A. i-a respins în mod nejustificat cererea de îndreptare a erorii materiale formulată cu privire la hotărârile și încheierile pronunțate de judecătorul A.P. în dosarul comercial nr. 4240/63/2006 aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la cele sesizate de petent, s-a constatat, în esență, că cele relatate de petent în plângere nu s-au confirmat, faptele reclamate neexistând.

Astfel, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petent, a fost judecată de M.A., șeful Secției Comerciale din cadrul Tribunalului Dolj, care, prin încheierea din 10 iunie 2008 a apreciat că nu au fost omisiuni cu privire la susținerile părților astfel încât, cele învederate în cerere sunt neîntemeiate, iar potrivit art. 285 C. proc. pen., plângerea formulată de petiționar față de judecător sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., a fost înaintată organului de urmărire penală competent a o soluționa, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind astfel înregistrat dosarul 479/P/2008. De asemenea, s-a mai arătat că încheierea dată de judecătorul M.A.

este prevăzută cu apel, cale ordinară de atac ce se poate exercita de persoana interesată, în termen de 15 zile de la comunicarea soluției, astfel încât, petentul nemulțumit de soluția dată, avea posibilitatea să se adreseze unei instanțe superioare în grad, pentru a se verifica legalitatea și temeinicia încheierii criticate. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 1741/II/2/2008 din 09 septembrie 2008, a dispus, conform art. 275 și următoarele C. proc. pen., respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

Astfel, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este legală și temeinică, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat inexistența faptelor reclamate de petent ori a oricăror fapte prevăzute de legea penală, în sarcina magistratului judecător M.A., cu ocazia soluționării cererii de îndreptare eroare materială formulată de petent. S-a mai arătat că judecătorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru hotărârea pe care o pronunță în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 304/2004 republicată, iar în cauză, cu atât mai mult, încheierea dată de către judecător este prevăzută cu cale distinctă de atac, respectiv apel, astfel încât petentul avea posibilitatea prin exercitarea acestei căi de atac să se adreseze unei instanțe superioare în grad, care să cenzureze soluția doamnei judecător.

Împotriva rezoluției nr. 479/P/2008, confirmată prin rezoluția nr. 1741/11/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petentul T.A. a formulat plângere la instanță, respectiv Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, aceasta înregistrând-o la data de 05 februarie 2009, sub nr. 403/54/2009. În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că intimata M.A. se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 și 264 C. pen.

De asemenea, petentul, prin aceeași plângere, a mai formulat critici și cu privire la modul de înregistrare al altor petiții adresate Curții de Apel Craiova, cât și de repartizarea dosarelor, întrebuințând cuvinte și expresii jignitoare la adresa anumitor magistrați ai Curții de Apel Craiova și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aspecte pe care instanța nu le-a analizat în actualul cadru procesual, prin raportare la dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., care stabilește limitele în care instanța poate cenzura o soluție a parchetului. Pe parcursul procesului, la solicitarea Ministerului Public, s-a cerut Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, borderoul prin care a fost expediat către petent, rezoluția nr. 1741/11/2/2008 din 09 septembrie 2008, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, această instituție înaintând actele solicitate și existente la dosar.

Plângerea petentului a fost considerată ca tardiv formulată, și respinsă ca atare, în baza art. 278 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiile art. 278 1 pct. l C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată conform art. 278 C. proc. pen., respectiv cea la Prim Procurorul sau Procurorul General al parchetului unde își desfășoară activitatea procurorul care a soluționat dosarul, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din borderourile de expediție existente la dosarul cauzei, a rezultat fără dubiu că petentului T.A.

i-a fost comunicată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezoluția nr. 1741/11/2/2008 din 09 septembrie 2008 la data de 10 septembrie 2008. De asemenea, din primirea pe plângerea formulată de petent și adresată Curții de Apel Craiova, a rezultat că aceasta a fost înregistrată la instanță la data de 05 februarie 2009. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petentul T.A., a formulat recurs. La termenul de judecată din data de 01 iulie 2009, recurentul petent deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul și nici nu a depus la dosarul cauzei motivele de recurs. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Din actele și lucrările dosarului a rezultat faptul că în mod corect a procedat instanța de fond prin respingerea, ca tardivă, a plângerii întrucât petentul nu a respectat termenul de 20 de zile prevăzut de dispozițiile art. art. 278 1 C. proc. pen. Ori, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., menționat anterior, petentul avea obligativitatea de a formula această plângere în termen de 20 zile de la data primirii soluției Procurorului General al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, însă nu s-a conformat acestei obligații legale, formulând plângerea la peste 5 luni de zile, astfel încât în cauză s-a constatat incidența dispozițiile art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc.

pen., în sensul constatării ca fiind tardiv formulată plângerea, în condițiile în care termenul de 20 zile este un termen de decădere. Petentului T.A. fiindu-i comunicată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rezoluția nr. 1741/11/2/2008 din 09 septembrie 2008 la data de 10 septembrie 2008. De asemenea, în raport de data de primire înscrisă pe plângerea formulată de petent și adresată Curții de Apel Craiova, a rezultat că aceasta a fost înregistrată la instanța de fond la data de 05 februarie 2009. Ca atare, pentru toate aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.A., împotriva sentinței penale nr. 78 din 06 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2009.