ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1633/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1633/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului de
față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul
cauzei, constată următoarele:
1.
Curtea de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința
penală nr. 188 din 16 decembrie 2009 dată în dosar nr. 2589/54/2009,
a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278
1
formulată în calitate de persoană vătămată de petentul
C.D.A., menținând soluția de neîncepere a urmăririi penale cu
privire la intimatul făptuitor B.T. – executor judecătoresc în
temeiul art. 228 alin. (6) inexistența faptelor ilicite rap. la art. 11
pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. [sub aspectul
infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în
serviciu prin îngrădirea unor drepturi, furt calificat și distrugere
prevăzute de art. 246, art. 247, art. 208, art. 209 lit. a), i) și art.
217 alin. (1) și (2), C. pen.] și respectiv pentru lipsa unuia din
elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura
obiectivă în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b)
și art. 10 lit. d) C. proc. pen. (sub aspectul infracțiunii de
violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.
proc. pen.) – soluție de retrimitere în judecată adoptată de
procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin
rezoluția din 5 mai 2009, în dosar nr. 12/l/2009 al organului judiciar sus-menționat.
Prin plângerea
introductivă soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost
supusă controlului judecătoresc în baza art. 278
1
C. proc.
pen. raportat la art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen., pentru
netemeinicie susținându-se că actele premergătoare efectuate de
procuror sunt incomplete pentru elucidarea/stabilirea tuturor faptelor și
împrejurărilor cu relevanță penală sub aspectul
infracțiunilor sesizate.
Hotărând
soluționarea plângerii prin respingerea sa ca nefondată în
conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C.
proc. pen., judecătorul cauzei a constatat – contrar susținerilor
petentului – că actele premergătoare efectuate de procuror (copia
lucrărilor din dosarul de executare silită incriminat nr. 235/E/2008,
hotărâri judecătorești și alte înscrisuri; relații
scrise de la părți) constituie temeiuri suficiente și necesare
rezoluției atacate de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228
alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., în care sens au
fost reținute următoarele:
- la data de 19
decembrie 2008 persoana vătămată C.D.A.
a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin care a solicitat tragerea la răspundere
penală a executorului judecătoresc B.T., pentru infracțiunile
prev. de art. 246, art. 247, art. 192 alin. (1) și (2) și art. 217 alin.
(1) și (2) C. pen.
Deoarece urmărirea penală
pentru infracțiunile săvârșite de executorii
judecătorești se efectuează, conform art. 28 C. proc. pen.
raportat la art. 209 alin. (4) C. proc. pen. de către parchetul de pe
lângă curtea de apel, plângerea a fost înaintată Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova.
În plângere, persoana vătămată
a susținut că la data de 09 decembrie 2008, executorul
judecătoresc B.T., fără a avea o hotărâre judecătorească
de evacuare, fiind însoțit de lucrători ai poliției și ai
jandarmeriei, au pătruns în lipsa lui, fără drept, în imobilul
situat în Craiova, de unde au încărcat în mai multe autovehicule bunuri
mobile ce-i aparțineau și au distrus o parte din ele.
Cu ocazia audierii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, persoana vătămată C.D.A. a
menținut plângerea sa, iar în plus a mai solicitat tragerea la
răspundere penală a executorului judecătoresc B.T. și
pentru infracțiunea prev. de art. 208-209 lit. a) C. pen., întrucât cu
acea ocazie i s-au sustras din imobil următoarele bijuterii: un
bănuț din aur în greutate de 2-3 gr., 2 bănuți din aur
având fiecare o greutate de circa 2 gr. și 2 inele din aur având fiecare o
greutate de 2-3 gr., precum și alte bunuri pe care nu le-a precizat;
- actele premergătoare efectuate au
confirmat că la data de 27 noiembrie 2008, creditorul C.G., prin avocatul
său G.F., a depus o cerere la biroul executorului judecătoresc B.T.,
prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu nr. 135/215/2005,
care a cuprins sentința civilă nr. 516/2007 pronunțată de
către Judecătoria Craiova, rămasă definitivă și
irevocabilă prin decizia civilă nr. 891/2008 a Curții de Apel
Craiova, imobilul situat în Craiova, fiind atribuit creditorului C.G.
După primirea cererii, de comun
acord cu creditorul, a stabilit onorariul de executare și a format dosarul
de executare nr. 235/E/2008.
În continuare, la data de 27 noiembrie 2008,
executorul judecătoresc B.T. a emis o somație, prin care a
încunoștințat pe persoana vătămată C.D.A., care avea
calitatea de debitor, ca în termen de 5 zile de la primirea acesteia să
pună la dispoziția creditorului C.G. imobilul situat în Craiova.
Deși a primit somația, persoana
vătămată nu s-a conformat și la data de 02 decembrie 2008 a
depus la Judecătoria Craiova 2 cereri, prin care, într-o cerere
înregistrată sub nr. 24258/215/2008 a solicitat suspendarea provizorie a
hotărârilor judecătorești, iar prin cealaltă, care a fost
înregistrată sub nr. 24257/215/2008, a solicitat suspendarea
executării a acestora.
Cererea înregistrată sub nr. 24258/215/2008
a fost respinsă prin încheierea din 10 decembrie 2008, iar cererea
înregistrată sub nr. 24257/215/2008 a fost respinsă prin
sentința civilă nr. 569 din 20 ianuarie 2009.
Văzând că la termenul fixat
prin somație, persoana vătămată C.D.A. nu s-a conformat
celor dispuse și cum nu a primit de mia acesta vreo hotărâre
judecătorească, care să dispună întreruperea
executării hotărârilor judecătorești ce au format obiectul
dosarului de executare nr. 238/E/2008, la data de 03 decembrie 2008 executorul
judecătoresc B.T. i-a trimis o citație prin care l-a
încunoștințat că în ziua de 09 decembrie 2008 ora 10,00 să
fie prezent în imobilul situat în Craiova, pentru executarea silită.
Ca atare, la data de 09 decembrie 2008,
executorul judecătoresc B.T. fiind însoțit de avocat G.F. (reprezentantul
creditorului) și, reprezentanți ai poliției și
jandarmeriei, s-a prezentat la locul unde se afla imobilul supus
executării silite.
Cu toate că la data de 04 decembrie 2008,
persoana vătămată a primit citația prin care era
încunoștințat să fie prezent la locul executării silite,
acesta nu s-a conformat.
În asemenea condiții, executorul judecătoresc
s-a conformat dispozițiilor art. 578-580 C. proc. civ., a pătruns în
imobil împreună cu reprezentantul creditorului, reprezentanți ai
poliției și jandarmeriei.
După ce au pătruns în imobil,
în prezența martorilor B.M. și M.B., executorul judecătoresc
împreună cu reprezentantul creditorului au inventariat bunurile mobile
aflate în fiecare; cameră, până când persoana vătămată
a sosit.
Cu această ocazie nu au fost
sustrase bunurile menționate de persoana vătămată în
declarația sa și nici nu au fost deteriorate bunurile inventariate.
Ca este așa, rezultă pe de o
parte din declarația avocatului G.F. care a infirmat susținerile
persoanei vătămate, iar pe de altă parte chiar din atitudinea acesteia,
care a semnat procesul verbal de aducere la îndeplinire a procedurii
executării silite încheiat la 09 decembrie 2008 fără
obiecții.
Ori dacă până la sosirea
persoanei vătămate ar fi fost sustrase bunurile menționate de
acesta și ar fi fost deteriorate bunurile mobile inventariate, le-ar fi
observat și ar fi semnat procesul verbal cu obiecțiuni sau ar fi
refuzat să-l semneze.
In raport de acestea, nu se poate
reține în sarcina executorului judecătoresc infracțiunile
sesizate de persoana vătămată, deoarece:
- prin respectarea dispozițiilor
legale cu privire la executarea hotărârilor judecătorești
și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, motiv pentru care
infracțiunile prevăzut de art. 246 și art. 247 C. pen. nu au
fost săvârșite;
- pătrunderea în imobil în lipsa
persoanei vătămate avut loc în conformitate cu dispozițiile art.
578/580 C. proc. civ.
Ca atare, nu este realizată latura
obiectivă a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzute de
art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât pătrunderea nu s-a
realizat fără drept.
Neconfirmându-se sustragerea și
distrugerea bunurilor menționate de persoana vătămată, nu
se pot reține în sarcina executorului judecătoresc V.T.
infracțiunile prevăzute de art. 208-209 lit. a), i) C. pen. și
art. 217 alin. (1) și (2) C. pen.
Împotriva sentinței amintite a
declarat în termen recurs petentul C.D.A., reiterând critica de netemeinicie
invocată la judecată în primă instanță având ca
finalitate juridică desființarea rezoluției procurorului de
neîncepere a urmăririi penale / adoptarea soluției prevăzute de
dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen. [„admite
plângerea (.) desființează rezoluția atacată și
trimite cauza procurorului în vederea începerii (.) urmăririi penale”].
Recursul amintit este nefondat urmând a
fi respins ca atare în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
pentru considerentele arătate în continuare.
Prin rezoluția din 05 mai 2009 date
în cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 12/P/2009 al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale
față de executorul judecătoresc B.T., pentru infracțiunile
prev. de art. 246, art. 247, art. 208-209 lit. a), i), art. 192 alin. (1)
și (2) și art. 217 alin. (1) și (2) C. pen., reținându-se
că din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă cazul
prevăzut de art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.
În fapt, prin plângerea din 19 decembrie 2008,
adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dar și cu
ocazia audierii din 13 februarie 2009, C.D.A. a solicitat efectuarea de
cercetări față de executorul judecătoresc B.T. pentru
infracțiunile de mai sus, pretins a fi fost săvârșite în ziua de
09 decembrie 2008, cu ocazia punerii în executare a hotărârii
judecătorești ce a făcut obiectul dosarului nr. 238/E/2008.
Actele premergătoare nu au pus în
evidență indicii că executorul judecătoresc B.T. ar fi
săvârșit vreo faptă penală, așa cum pretinde autorul
sesizării penale.
Examinând activitățile
desfășurate în ordinea lor cronologică, rezultă cu
certitudine că aceștia au respectat întocmai dispozițiile legale
în materia executării silite, lipsind orice suspiciune că executorul
judecătoresc ar fi acționat cu scopul de a fi vătămate în
vreun fel interesele legitime ale debitorului C.D.A., ori de încălcare a
relațiilor sociale privind dreptul la libertate ori cele de ordin
matrimonial.
Executorul judecătoresc a
acționat în limita dispozitivului titlului executoriu, pentru atribuirea
efectivă a imobilului către creditor, acțiune ce presupune
inclusiv evacuarea oricărei alte persoane, deci și a debitorului, din
imobilul respectiv.
În ceea ce privește fapta
prevăzută de art. 208, art. 209 C. pen., există serioase dubii
privind existența în imobil a bunurilor pretins a fi fost furate,
avându-se în vedere că actele de executare s-au desfășurat în prezența
forțelor de ordine, a reprezentantului creditorului, procesul-verbal a
fost semnat de către debitor, fără ca acesta să formuleze obiectiuni.
În sprijinul celor arătate mai sus
stă și împrejurarea că în plângerea penală adresată
I.PJ. Dolj, C.D.A. nu a făcut nici un fel referire la sustragerea
bijuteriilor, cu toate că pretinsa [ dispariție a acestora a fost
constatată anterior sesizării parchetului, cu ocazia
descărcării bunurilor la domiciliul socrului său, din
localitatea Melinești.
În consecință sentința atacată
prin care a fost menținută rezoluția de neîncepere a
urmăririi penale 12/P/2009 din 5 mai 2009 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică iar reformarea
sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de petentul C.D.A. împotriva sentinței penale nr. 188 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata
sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 27 aprilie 2010.