ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 131 din 2 octombrie 2009 dată în dosar nr. 2293/54/2009, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată de petenta A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj și în consecință; A fost menținută în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. rezoluția procurorului din 9 martie 2009 și rezoluția procurorului general nr. 1209/II/2/2009 din 22 iunie 2009 date în dosar nr. 716/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus / a fost confirmată soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata-avocat în Baroul Dolj P.D.

în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. [„fapta nu este prevăzută de legea penală” și „fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni”] sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 . Înlăturând astfel, judecătorul cauzei a constatat la rândul său similar procurorului de caz la controlul administrativ ierarhic ulterior – și în contrarietate cu susținerile petiționarului în plângere pentru desființarea soluției actuale și trimiterea dosarului organului judiciar inițial sesizat în neînceperea urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. – că faptele de a căror săvârșire este acuzată intimata - avocată nu sunt prevăzute de legea penală/respectiv nu realizează elementele constitutive ale vreunei infracțiuni avându-se în vedere ca argumente probatorii justificative întemeiate pe actele premergătoare efectuate în cauză (procese-verbale de constatare, chitanțiere, alte înscrisuri și declarațiile făptuitoarei) următoarele: - prin plângerea formulată la data de 29 iulie 2008 și înregistrată inițial sub nr. 2635/VIII/1/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova de Serviciul Inspecție Fiscală persoane fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Craiova a sesizat că avocatul P.D.

reprezentant al contribuabilului Cabinet de Avocatură P.D., nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări și plăți, venituri în sumă de 2600 lei în anul 2005 și în sumă de 5210 lei în anul 2007, încălcând prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și s-a sustras de la efectuarea inspecției fiscale pentru anii 2003 și 2004, refuzând nejustificat să prezinte organelor fiscale competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, deși a fost somată de 3 ori, fapta fiind prevăzută ca infracțiune de art. 4 din legea sus-menționată. În plângere, s-a menționat că făptuitoarea a refuzat să prezinte două chitanțiere achiziționate la 10 ianuarie 2005 și 18 martie 2006, veniturile estimate ca neînregistrate totalizând 43.331 RON, fapta fiind prevăzută tot de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În dovedirea susținerilor, organele fiscale au anexat la plângere înscrisuri (30 file). - din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că fapta reclamată în conexiune cu incriminarea din art. 4 al Legii nr. 241/2005, nu întrunește elementele constitutive prevăzute de norma penală, lipsind latura obiectivă. Astfel, susținerile făptuitoarei P.D. că cele trei somații au fost primite prin poștă după ora stabilită de organele fiscale, fie în aceeași zi, fie în ziua următoare, sunt confirmate prin adresa nr. 252/22 din 22 august 2008 a Serviciului Servicii Poștale, Direcția operațională din cadrul Direcției Regionale de Poștă Craiova. Referitor la cele două chitanțiere, achiziționate în 10 ianuarie 2005 și 18 martie 2006, pentru care organele fiscale au estimat venituri neînregistrate în sumă de 43.331 lei, făptuitoarea P.D.

a făcut dovada declarării pierdute a acestor înscrisuri, chiar în timpul efectuării inspecției fiscale, declarându-le pierdute și nule prin anunțul publicitar din 16 iulie 2008. În aceste împrejurări, este evident că fapta pretinsă ca fiind comisă prin refuzul prezentării acestor documente, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, lipsind latura obiectivă, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. În procesul verbal încheiat la 25 iulie 2008, nesemnat de contribuabilul făptuitor P.D., se menționează fără echivoc împrejurarea că s-au prezentat „documentele contabile pentru anii 2005, 2006 și 2007 (cu excepția a două chitanțiere) și a refuzat nejustificat să le prezinte, pentru anii 2003 și 2004", dar din raportul de inspecție fiscală încheiat ulterior, la 28 iulie 2008, depus la dosarul cauzei de către făptuitor, rezultă că „verificarea s-a efectuat de comun acord cu reprezentantul P.D.

și cuprinde perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007, pentru impozitul pe venit". Susținerea inițială a făptuitoarei, din 16 mai 2008, când a primit avizul de inspecție fiscală, în sensul că verificarea cabinetului de avocatură s-a făcut anterior, inclusiv pe anul 2004, este confirmată prin adresele înregistrate la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova sub nr. 51060 din 10 iunie 2008, 51959 din 13 iunie 2008 și nr. 52517 din 17 iunie 2008, cu înscrisurile anexate, din care rezultă că pentru perioada 2003-2004, contribuabilul sus­menționat, a fost verificat și nu avea obligații fiscale restante.

Contrar dispozițiilor exprese prev. de art. 33 și art. 34 din Legea nr. 51/1995, precum și deciziei nr. 116 din 03 februarie 2006 adoptată de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, organele de control fiscal au solicitat prin adresa nr. 54121 din 24 iunie 2008 să li se pună la dispoziție contractele de asistență juridică încheiate de Cabinetul de Avocatură reprezentat de făptuitoare, cu clienții, pe anii 2004-2007, iar cheltuielile privind convorbirile telefonice și cele referitoare la achiziționarea unui telefon mobil, nu au fost apreciate ca fiind justificate. Despre conținutul deciziei nr. 116 din 03 februarie 2006, organele fiscale au luat la cunoștință în timpul controlului fiscal, iar prevederile Legii nr. 51/1995, trebuiau cunoscute de organele fiscale.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, se constată că fapta omisiunii în parte a evidențierii în acte contabile ori în alte documente legale a unor operațiuni comerciale sau a veniturilor realizate, așa cum a fost comisă de către făptuitorul P.D., nu constituie infracțiune, ci contravenție, prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991, întrucât nu a fost săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Astfel, prin adresa nr. 26883 din 31 martie 2008 (anterior așadar cu 23 zile față de emiterea avizului de inspecție fiscală), Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, a înștiințat contribuabilul-făptuitor P.D.

că, în urma verificărilor și compensării efectuate pentru anul 2003 „a rămas de restituit suma de 0 lei", iar pentru veniturile realizate în 2004 s-au compensat unele obligații datorate bugetului de stat, în sumă de 885 lei ca impozit pe venituri din activități independente, sumă compensată de asemenea. Prin sentințele nr. 227 și 228, pronunțate la 06 aprilie 2004 de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarele nr. 309, respectiv 310/CA/2004, au fost admise cererile reclamantei Cabinet individual de Avocatură D.P. împotriva pârâtei D.G.F.P. și Administrației Financiare Craiova, anulându-se decizii, acte administrative, procese verbale și decizii de impunere emise în anii 2000-2004.

Pentru întocmirea incorectă a unor declarații privind veniturile încasate în anul 2007, organele de control fiscal au încheiat la 28 iulie 2008, data întocmirii raportului de inspecție fiscală, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 219 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală. 2. Împotriva sentinței penale nr. 131 din 12 octombrie 2009, a declarat în termen recurs petiționara A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj cu solicitarea de a se constata că soluția actuală de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. față de intimata făptuitoare avocat P.D. este netemeinică și nelegală, participarea greșită cu ocazia dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale impunându-se desființarea acesteia în temeiul și cu consecințele prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. [”admiterea plângerii (.) desființarea rezoluției atacate și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmării penale”]. Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În fapt prin plângerea penală din 29 iulie 2008 Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Craiova a sesizat faptul că avocat P.D., ca reprezentant al contribuabilului „Cabinet de Avocatură P.D.", nu a înregistrat în registrul jurnal de încasări și plăți, venituri în sumă de 2.600 lei în anul 2005 și în sumă de 5.210 lei în anul 2007, încălcând astfel prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și s-ar fi sustras de la efectuarea inspecției fiscale pentru anii 2003 și 2004 prin refuzul nejustificat de a prezenta organelor fiscale competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul verificărilor financiare, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, s-a sesizat că făptuitoarea ar fi refuzat să prezinte două chitanțiere achiziționate la 10 ianuarie 2005 și 18 martie 2006, veniturile estimate ca neînregistrate totalizând 43 331 lei RON, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005. Examinând lucrările cauzei, apreciem că soluția adoptată este legală și temeinică fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate din care rezultă lipsa temeiurilor legale pentru tragerea la răspundere penală a avocatului împotriva căruia s-a formulat plângere penală. Astfel, în primul rând, în cauză s-a dovedit că somațiile către contribuabil în vederea efectuării controlului fiscal s-au primit fie în ziua respectivă, fie ulterior. La 16 iulie 2008 s-au declarat nule chitanțierele achiziționate în anii precedenți de către făptuitoare, deci în timpul controlului fiscal, așa încât nu se poate susține refuzul nejustificat de a le prezenta.

Prin urmare, lipsește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 4 din Legea nr. 241/2005. În cauză s-a mai dovedit că, pentru perioada 2003 - 2004 contribuabilul mai fusese verificat fiscal, stabilindu-se că nu avea obligații fiscale restante. S-a reținut în mod corect și legal că fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu poate fi reținută în sarcina avocatului P.D., întrucât este contravenția prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991, nefiind săvârșită în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței penale nr. 131 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.