ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 378/2010

Deliberând asupra recursului de

față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei

constată următoarele:

penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 131

din 2 octombrie 2009 dată în dosar nr. 2293/54/2009, a respins ca

nefondată plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen.

formulată de petenta A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj și în

consecință;

A fost menținută în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. rezoluția procurorului din 9 martie 2009 și rezoluția

procurorului general nr. 1209/II/2/2009 din 22 iunie 2009 date în dosar nr. 716/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus / a

fost confirmată soluția de neîncepere a urmăririi penale

față de intimata-avocat în Baroul Dolj P.D. în temeiul art. 228 alin.

(6) rap. la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. [„fapta nu este

prevăzută de legea penală” și „fapta nu întrunește

elementele constitutive ale unei infracțiuni”] sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală

prevăzute de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

.

Înlăturând astfel, judecătorul

cauzei a constatat la rândul său similar procurorului de caz la controlul

administrativ ierarhic ulterior – și în contrarietate cu susținerile

petiționarului în plângere pentru desființarea soluției actuale

și trimiterea dosarului organului judiciar inițial sesizat în

neînceperea urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – că faptele de a căror

săvârșire este acuzată intimata - avocată nu sunt

prevăzute de legea penală/respectiv nu realizează elementele

constitutive ale vreunei infracțiuni avându-se în vedere ca argumente

probatorii justificative întemeiate pe actele premergătoare efectuate în

cauză (procese-verbale de constatare, chitanțiere, alte înscrisuri

și declarațiile făptuitoarei) următoarele:

- prin plângerea formulată la data

de 29 iulie 2008 și înregistrată inițial sub nr. 2635/VIII/1/2008

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova de Serviciul

Inspecție Fiscală persoane fizice din cadrul Administrației Finanțelor

Publice a Municipiului Craiova a sesizat că avocatul P.D. reprezentant al

contribuabilului Cabinet de Avocatură P.D., nu a înregistrat în registrul

jurnal de încasări și plăți, venituri în sumă de 2600

lei în anul 2005 și în sumă de 5210 lei în anul 2007, încălcând

prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și s-a sustras

de la efectuarea inspecției fiscale pentru anii 2003 și 2004,

refuzând nejustificat să prezinte organelor fiscale competente documentele

legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării

verificărilor financiare, deși a fost somată de 3 ori, fapta

fiind prevăzută ca infracțiune de art. 4 din legea

sus-menționată.

În plângere, s-a menționat că

făptuitoarea a refuzat să prezinte două chitanțiere

achiziționate la 10 ianuarie 2005 și 18 martie 2006, veniturile

estimate ca neînregistrate totalizând 43.331 RON, fapta fiind

prevăzută tot de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În dovedirea susținerilor, organele

fiscale au anexat la plângere înscrisuri (30 file).

- din actele premergătoare efectuate

în cauză a rezultat că fapta reclamată în conexiune cu

incriminarea din art. 4 al Legii nr. 241/2005, nu întrunește elementele

constitutive prevăzute de norma penală, lipsind latura

obiectivă. Astfel, susținerile făptuitoarei P.D. că cele

trei somații au fost primite prin poștă după ora

stabilită de organele fiscale, fie în aceeași zi, fie în ziua

următoare, sunt confirmate prin adresa nr. 252/22 din 22 august 2008 a

Serviciului Servicii Poștale, Direcția operațională din

cadrul Direcției Regionale de Poștă Craiova.

Referitor la cele două

chitanțiere, achiziționate în 10 ianuarie 2005 și 18 martie 2006,

pentru care organele fiscale au estimat venituri neînregistrate în sumă de

43.331 lei, făptuitoarea P.D. a făcut dovada declarării pierdute

a acestor înscrisuri, chiar în timpul efectuării inspecției fiscale,

declarându-le pierdute și nule prin anunțul publicitar din 16 iulie 2008.

În aceste împrejurări, este evident că fapta pretinsă ca fiind

comisă prin refuzul prezentării acestor documente, nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005,

lipsind latura obiectivă, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d)

C. proc. pen.

În procesul verbal încheiat la 25 iulie 2008,

nesemnat de contribuabilul făptuitor P.D., se menționează

fără echivoc împrejurarea că s-au prezentat „documentele

contabile pentru anii 2005, 2006 și 2007 (cu excepția a două

chitanțiere) și a refuzat nejustificat să le prezinte, pentru anii

2003 și 2004", dar din raportul de inspecție fiscală

încheiat ulterior, la 28 iulie 2008, depus la dosarul cauzei de către

făptuitor, rezultă că „verificarea s-a efectuat de comun acord

cu reprezentantul P.D. și cuprinde perioada 01 ianuarie 2005 - 31

decembrie 2007, pentru impozitul pe venit".

Susținerea inițială a

făptuitoarei, din 16 mai 2008, când a primit avizul de inspecție

fiscală, în sensul că verificarea cabinetului de avocatură s-a

făcut anterior, inclusiv pe anul 2004, este confirmată prin adresele

înregistrate la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova sub nr. 51060 din 10 iunie 2008, 51959 din 13 iunie 2008 și nr. 52517

din 17 iunie 2008, cu înscrisurile anexate, din care rezultă că

pentru perioada 2003-2004, contribuabilul sus­menționat, a fost verificat

și nu avea obligații fiscale restante.

Contrar dispozițiilor exprese

prev. de art. 33 și art. 34 din Legea nr. 51/1995, precum și deciziei

nr. 116 din 03 februarie 2006 adoptată de Consiliul Uniunii Naționale

a Barourilor din România, organele de control fiscal au solicitat prin adresa

nr. 54121 din 24 iunie 2008 să li se pună la dispoziție

contractele de asistență juridică încheiate de Cabinetul de

Avocatură reprezentat de făptuitoare, cu clienții, pe anii

2004-2007, iar cheltuielile privind convorbirile telefonice și cele

referitoare la achiziționarea unui telefon mobil, nu au fost apreciate ca

fiind justificate.

Despre conținutul deciziei nr. 116

din 03 februarie 2006, organele fiscale au luat la cunoștință în

timpul controlului fiscal, iar prevederile Legii nr. 51/1995, trebuiau

cunoscute de organele fiscale.

Referitor la infracțiunea de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

se constată că fapta omisiunii în parte a evidențierii în acte

contabile ori în alte documente legale a unor operațiuni comerciale sau a

veniturilor realizate, așa cum a fost comisă de către

făptuitorul P.D., nu constituie infracțiune, ci contravenție,

prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991, întrucât nu a fost

săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale.

Astfel, prin adresa nr. 26883 din 31

martie 2008 (anterior așadar cu 23 zile față de emiterea

avizului de inspecție fiscală), Administrația Finanțelor

Publice a Municipiului Craiova, a înștiințat

contribuabilul-făptuitor P.D. că, în urma verificărilor și

compensării efectuate pentru anul 2003 „a rămas de restituit suma de

0 lei", iar pentru veniturile realizate în 2004 s-au compensat unele

obligații datorate bugetului de stat, în sumă de 885 lei ca impozit

pe venituri din activități independente, sumă compensată de

asemenea.

Prin sentințele nr. 227 și

228, pronunțate la 06 aprilie 2004 de Tribunalul Dolj, secția

comercială și de contencios administrativ, în dosarele nr. 309,

respectiv 310/CA/2004, au fost admise cererile reclamantei Cabinet individual

de Avocatură D.P. împotriva pârâtei D.G.F.P. și Administrației

Financiare Craiova, anulându-se decizii, acte administrative, procese verbale

și decizii de impunere emise în anii 2000-2004.

Pentru întocmirea incorectă a

unor declarații privind veniturile încasate în anul 2007, organele de

control fiscal au încheiat la 28 iulie 2008, data întocmirii raportului de

inspecție fiscală, procesul verbal de constatare și

sancționare a contravențiilor, în temeiul art. 219 alin. (1) lit. d)

din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.

din 12 octombrie 2009, a declarat în termen recurs petiționara A.N.A.F. – D.G.F.P.

Dolj cu solicitarea de a se constata că soluția actuală de

neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. b) și d) C. proc.

pen. față de intimata făptuitoare avocat P.D. este

netemeinică și nelegală, participarea greșită cu

ocazia dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 4

și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea

și combaterea evaziunii fiscale impunându-se desființarea acesteia în

temeiul și cu consecințele prevăzute de art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen. [”admiterea plângerii (.) desființarea

rezoluției atacate și trimite cauza procurorului în vederea începerii

urmării penale”].

Recursul amintit este nefondat urmând a

fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

pentru considerentele arătate în continuare.

În fapt prin plângerea penală din 29

iulie 2008 Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice din cadrul

Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Craiova a sesizat

faptul că avocat P.D., ca reprezentant al contribuabilului „Cabinet de

Avocatură P.D.", nu a înregistrat în registrul jurnal de

încasări și plăți, venituri în sumă de 2.600 lei în

anul 2005 și în sumă de 5.210 lei în anul 2007, încălcând astfel

prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și s-ar fi

sustras de la efectuarea inspecției fiscale pentru anii 2003 și 2004

prin refuzul nejustificat de a prezenta organelor fiscale competente

documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul verificărilor

financiare, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, s-a sesizat că

făptuitoarea ar fi refuzat să prezinte două chitanțiere

achiziționate la 10 ianuarie 2005 și 18 martie 2006, veniturile

estimate ca neînregistrate totalizând 43 331 lei RON, faptă prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Examinând lucrările cauzei,

apreciem că soluția adoptată este legală și

temeinică fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate

din care rezultă lipsa temeiurilor legale pentru tragerea la răspundere

penală a avocatului împotriva căruia s-a formulat plângere

penală.

Astfel, în primul rând, în

cauză s-a dovedit că somațiile către contribuabil în

vederea efectuării controlului fiscal s-au primit fie în ziua

respectivă, fie ulterior.

La 16 iulie 2008 s-au declarat nule

chitanțierele achiziționate în anii precedenți de către

făptuitoare, deci în timpul controlului fiscal, așa încât nu se poate

susține refuzul nejustificat de a le prezenta.

Prin urmare, lipsește latura

obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În cauză s-a mai dovedit

că, pentru perioada 2003 - 2004 contribuabilul mai fusese verificat

fiscal, stabilindu-se că nu avea obligații fiscale restante.

S-a reținut în mod corect

și legal că fapta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 nu poate fi reținută în sarcina avocatului P.D.,

întrucât este contravenția prevăzută de art. 41 din Legea nr. 82/1991,

nefiind săvârșită în scopul sustragerii de la plata

obligațiilor fiscale către stat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petenta A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței penale nr. 131 din

12 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petentă la

plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 2 februarie 2010.