ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3626/2009

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 96 din 19 iunie

2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.C.

împotriva rezoluției din 17 februarie 2009 dată în dosarul nr. 1038/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind menținută rezoluția

atacată.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

petiționarul a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a avocatului

G.C. din cadrul Baroului Dolj, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor

prevăzute de art. 215, art. 194 și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susținând că, în calitate de apărător ales,

nu

și-a exercitat în totalitate obligațiile

contractuale în baza contractului

de asistență juridică, în care s-a

consemnat onorariul de 1500 lei, pentru care petiționarul a primit chitanța nr.

37 din 12 iunie 2008, iar

în perioada 12

iunie 2008 - 1 august 2008, nu a putut lua legătura cu avocatul, pentru a-i

solicita informații privind procesul pentru care l-a

angajat.

Prin

rezoluția din 17 februarie 2009, dată în dosarul nr. 1038/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

pretinsul făptuitor,

pentru infracțiunile

reclamate, constatîndu-se că

infracțiunile de șantaj

și

evaziune fiscală nu există, iar infracțiunii de înșelăciune îi lipsește

unul

din elementele constitutive.

S-a

reținut, în esență, că nu este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii

de înșelăciune, iar infacțiunile de șantaj și

evaziune

fiscală nu există, întrucât onorariul de 1500 lei primit de la

petiționar

nu s-a datorat faptului că avocatul ar fi exercitat împotriva

sa acte de violență sau amenințare, iar cuantumul

onorariului a fost

înregistrat în

evidența biroului de avocatură, emițându-se chitanța nr.

37 din 12 iunie

2008.

Prin

rezoluția din 21 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 805/ll/2/2009 de către

procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținând, în esență, că nu sunt indicii de fapt că

avocatul G.C. a indus sau menținut în eroare pe petiționarul G.C., cu prilejul

încheierii sau executării contractului de asistență juridică, în așa fel încât,

fără această eroare de fapt, petiționarul nu ar fi

încheiat contractul în condițiile stipulate. Nici cu privire la

infracțiunile

de șantaj și evaziune fiscală s-a constatat că nu există

indicii că avocatul a adus atingere libertății psihice a petiționarului, pentru

a

lua hotărârea de încheiere a contractului

de asistență juridică sau că

avocatul

ar fi urmărit nerespectarea obligațiilor fiscale.

Î

mpotriva sentinței a declarat recurs petiționarul,

pe care l-a motivat în scris la fila 2 din dosar, invocând motive de

contestație în

anulare, prevăzute de

art. 386 alin. (1) C. proc. pen.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de

fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Din

actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că

pretinsele infracțiuni de șantaj și evaziune

fiscală nu există, deoarece nu au rezultat indicii cu privire la încheierea

contractului de asistență juridică de către petiționar fără acordul de voință

al petiționarului, iar

pentru onorariul plătit intimatului avocat, i-a

fost eliberată chitanță, așa cum rezultă din fila 26 a dosarului parchetului.

Referitor

la pretinsa infracțiune de înșelăciune, se constată că

în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale acesteia, în raport cu demersurile întreprinse de avocat, în baza

contractului

de asistență juridică, dovedite prin înscrisurile existente la filele 28-32 din

dosar și lipsa urmării imediate, constând în producerea unei pagube.

De

altfel, nemulțumirile oricărei persoane referitoare la prestația avocaților pot

fi invocate în condițiile Legii nr. 51/1995, la

baroul din care aceștia fac parte, fiind prevăzute, în caz de nereguli,

sancțiuni specifice acestei profesii liberale.

Examinând

din oficiu critica petiționarului, referitoare la procedura nelegal îndeplinită

la instanța de fond, cu ocazia soluționării plângerii sale, se constată, din

analiza lucrărilor dosarului, că aceasta nu poate fi primită, întrucât prima

instanță a respectat dispozițiile procesuale, dispunând citarea petiționarului

la adresa indicată de acesta.

În

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul G.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar G.C.

împotriva sentinței penale nr. 96 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie

2009.