ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3626/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin sentința penală nr. 96 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.C. împotriva rezoluției din 17 februarie 2009 dată în dosarul nr. 1038/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind menținută rezoluția atacată. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționarul a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a avocatului G.C.

din cadrul Baroului Dolj, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 194 și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susținând că, în calitate de apărător ales, nu și-a exercitat în totalitate obligațiile contractuale în baza contractului de asistență juridică, în care s-a consemnat onorariul de 1500 lei, pentru care petiționarul a primit chitanța nr. 37 din 12 iunie 2008, iar în perioada 12 iunie 2008 - 1 august 2008, nu a putut lua legătura cu avocatul, pentru a-i solicita informații privind procesul pentru care l-a angajat. Prin rezoluția din 17 februarie 2009, dată în dosarul nr. 1038/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinsul făptuitor, pentru infracțiunile reclamate, constatîndu-se că infracțiunile de șantaj și evaziune fiscală nu există, iar infracțiunii de înșelăciune îi lipsește unul din elementele constitutive. S-a reținut, în esență, că nu este realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, iar infacțiunile de șantaj și evaziune fiscală nu există, întrucât onorariul de 1500 lei primit de la petiționar nu s-a datorat faptului că avocatul ar fi exercitat împotriva sa acte de violență sau amenințare, iar cuantumul onorariului a fost înregistrat în evidența biroului de avocatură, emițându-se chitanța nr. 37 din 12 iunie 2008. Prin rezoluția din 21 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 805/ll/2/2009 de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că nu sunt indicii de fapt că avocatul G.C. a indus sau menținut în eroare pe petiționarul G.C., cu prilejul încheierii sau executării contractului de asistență juridică, în așa fel încât, fără această eroare de fapt, petiționarul nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate. Nici cu privire la infracțiunile de șantaj și evaziune fiscală s-a constatat că nu există indicii că avocatul a adus atingere libertății psihice a petiționarului, pentru a lua hotărârea de încheiere a contractului de asistență juridică sau că avocatul ar fi urmărit nerespectarea obligațiilor fiscale.

Î mpotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat în scris la fila 2 din dosar, invocând motive de contestație în anulare, prevăzute de art. 386 alin. (1) C. proc. pen. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că pretinsele infracțiuni de șantaj și evaziune fiscală nu există, deoarece nu au rezultat indicii cu privire la încheierea contractului de asistență juridică de către petiționar fără acordul de voință al petiționarului, iar pentru onorariul plătit intimatului avocat, i-a fost eliberată chitanță, așa cum rezultă din fila 26 a dosarului parchetului.

Referitor la pretinsa infracțiune de înșelăciune, se constată că în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, în raport cu demersurile întreprinse de avocat, în baza contractului de asistență juridică, dovedite prin înscrisurile existente la filele 28-32 din dosar și lipsa urmării imediate, constând în producerea unei pagube. De altfel, nemulțumirile oricărei persoane referitoare la prestația avocaților pot fi invocate în condițiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care aceștia fac parte, fiind prevăzute, în caz de nereguli, sancțiuni specifice acestei profesii liberale. Examinând din oficiu critica petiționarului, referitoare la procedura nelegal îndeplinită la instanța de fond, cu ocazia soluționării plângerii sale, se constată, din analiza lucrărilor dosarului, că aceasta nu poate fi primită, întrucât prima instanță a respectat dispozițiile procesuale, dispunând citarea petiționarului la adresa indicată de acesta.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar G.C. împotriva sentinței penale nr. 96 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.